„Străbunicii mei paterni au construit casa, undeva între 1890–1900. Tata Mare era tâmplar, Mama Mare casnică. A rămas apoi fetei lor Elena Șovăială – Noni. Toate amintirile mele din copilărie sunt legate de casa ei”, povestește Ina, proprietara actuală.
În total, aproximativ 76% din bugetul proiectului a mers către meșteri și servicii locale, ceea ce a reflectat dorința clienților de a susține economia satului.
„De cum am intrat, m-am îndrăgosit de acea lumină de iarnă târzie și de toate elementele orginale care se păstraseră încă: parchetul, sobele, ușile, iluminatorul din plafon. Mi se părea că totul spune o poveste”, își amintește Raluca, proprietară împreună cu soțul ei.
„Mi-am dorit să integrăm cât mai multe obiecte vechi, cu poveste, dar să le punem într-un context actual. Am folosit multe materiale naturale precum lemnul sau piatra și am mizat pe texturi care să adauge căldură”, spune Adriana, proprietara.
