De la oraș la sat: familie din București renovează singură o casă din 1962, în Ialomița, doar cu mobilier recuperat
Traiul urban poate însemna adesea un ritm alert, poate fi gălăgios și poluat. Suntem curioși să aflăm poveștile oamenilor care au plecat din oraș, să descoperim de ce au luat această decizie, cât de greu sau ușor le-a fost și cum li s-a schimbat viața. Continuăm seria „De la oraș la sat” cu povestea unei familii care și-a dorit un stil de viață mai liniștit. Oana, Daniel și cei doi copii ai lor lucrează la renovarea unei case vechi de peste 60 de ani din Drăgoești, județul Ialomița.
Cum au găsit o casă în Ialomița
„Nu am vrut neapărat să fugim de oraș, cât am simțit că ceva lipsea”, spune Oana despre dorința unei case la țară, care a apărut treptat, din nevoia de liniște și spațiu. Ea și Daniel nu și-au dorit o locuință nouă, ci una în care să simtă că nu pornesc de la zero, ci continuă ceva început mai demult. Drăgoești a fost primul sat pe care l-au vizitat, care le-a dat senzația de liniște reală. „Ne-a impresionat autenticitatea lui: multe case vechi păstrate, puține construcții noi și o atmosferă care pare că nu s-a schimbat prea mult.”
Au văzut ulterior și alte locuri mai aproape de București, dar sătucul din Ialomița le-a rămas la inimă. Până la momentul achiziției, au revenit de multe ori aici, s-au plimbat pe ulițe și au vorbit cu oamenii. Au început procesul de renovare în iunie 2024, iar în primăvara lui 2026 casa este locuibilă. Cuplul își documentează viața la sat pe rețelele sociale.
Oana este momentan în concediu de maternitate, dar lucrează în domeniul corporate, în timp ce Daniel lucrează într-o instituție publică. Ei locuiesc între București și sat. „Nu este nici casă de vacanță, nici locuință permanentă, ci o parte reală din viața noastră”, spune proprietara despre locuința lor de la țară.
„Nu am lucrat cu echipe și nu am plătit manoperă”
Casa pe care au cumpărat-o a fost construită în jurul anului 1962. Are și o bucătărie și o baie construite mai târziu (după 2010), pe care nu le-au renovat complet, ci la care doar au lucrat cu ce exista deja. „Casa avea încă viață în ea, iar pentru noi a fost important să nu ștergem complet ce era acolo”, explică Oana.
În ceea ce privește renovarea, au făcut-o aproape integral în regim propriu, fără echipe și fără să plătească manopera. La început i-a ajutat tatăl ei, care nu este profesionist în domeniu, dar care are experiență. Daniel a învățat de la el și a continuat singur cu restul casei.
Locuința are 65 de metri pătrați și inițial avea trei intrări, din care au păstrat doar două. Ca parte din schimbările făcute, au deschis spațiul dintre camere și le-au transformat într-o sufragerie mai mare, de 22 de metri pătrați. Mai mult, au creat și un spațiu de trecere între hol și living, fără ușă, pentru mai multă deschidere, în timp ce un fost antreu a devenit dressing, legat de unul dintre dormitoare. În prezent, casa are două dormitoare, un living, un hol, o baie și o bucătărie.
Curtea de 2500 de metri pătrați este încă în lucru. În spate au o mică pădurice de salcâmi, specifică zonei, unde au pus hamace și își petrec mare parte din timp, când e cald afară. Au început să lucreze și la o mică grădină de legume, iar Oana subliniază cum nu-și doresc o curte complet controlată. „Pentru că e un spațiu mare, preferăm să rămână într-o formă naturală, în care intervenim minim. Nu încercăm să controlăm locul, ci mai degrabă să ținem pasul cu el.”
La capitolul utilități, au apă din puț (cu hidrofor), electricitate, fosă. În localitate nu există gaze, apă curentă sau canalizare, iar încălzirea o fac momentan cu sobă și aer condiționat.
Uninterior fără un stil definit, dar cu piese de suflet
Întregul proces de renovare i-a dus la aproximativ 18.000 de euro, sumă care include materialele, soba, aerul condiționat, electrocasnicele, dar și singurul mobilier cumpărat din casă – mobila de bucătărie. Nu au făcut credit, ci au lucrat pas cu pas, pentru a-și păstra echilibrul financiar. Oana spune că locuința este mobilată aproape integral cu lucruri găsite, primite, recuperate sau luate gratuit (Freecycle). „Am schimbat doar geamurile vechi și am păstrat toate ușile casei, cu excepția celei din spate.”
Spre exemplu, așa cum descrie, canapeaua mică din hol era deja în casă – primita drept zestre de nuntă de foștii proprietari, de la soția boierului din sat, „Coana Mitana”, în timp ce cuierul este un blidar vechi găsit în gospodărie și recondiționat.
Această casă a fost primul proiect mai serios din viața lor și i-a dus aproape la limite, fizic și emoțional, dar, așa cum subliniază, i-a făcut mai răbdători și mai rezistenți. „Și pentru copii a fost o experiență importantă. Nu a fost doar despre renovarea casei, ci și despre ritm: cât putem duce fără să renunțăm și cum învățăm să ne adaptăm”, încheie ea.
Cât despre câteva sfaturi pentru cei care vor să le calce pe urme, tânăra mămică spune:
- Nu vă grăbiți.
- Nu cumpărați lucruri doar ca să umpleți spațiul.
- Lăsați casa să se formeze în timp.
- Ce am înțeles noi e că nu contează atât de mult cum arată casa, cât contează cum se trăiește în ea.





























