„Hodaia, nod rural pentru reabilitarea peisajelor culturale este primul pas dintr-un vis de-al nostru prin care ne propunem să reabilităm o rețea de adăposturi montane vernaculare în Valea Vâlsanului cu scopul de a parcurge și de a locui, chiar și pentru o zi, peisajul cultural al zonei”, povestește Dona.
Din puținele documente găsite pe proprietate, Alexandra a dedus că locuința are undeva la 95 de ani și a fost originar compusă din două camere de cărămidă nearsă, de pământ.
„Străbunicii mei paterni au construit casa, undeva între 1890–1900. Tata Mare era tâmplar, Mama Mare casnică. A rămas apoi fetei lor Elena Șovăială – Noni. Toate amintirile mele din copilărie sunt legate de casa ei”, povestește Ina, proprietara actuală.
Poveștile unor români plecați în afara țării, care și-au reconstruit ideea de „acasă” în locuri complet noi — de la Zurich și Londra, până la sate liniștite din Danemarca sau Belgia.
Clădiri cu valoare istorică sau de case simple țărănești, care impresionează prin naturalețea lor, prin volumetrii sau prin calitatea materialelor din care sunt construite.
A durat în jur de un an ca Alex să se adapteze la viața în Zürich. I-a fost ușor cu documentele și integrarea în câmpul muncii. I-a fost, în schimb, greu să învețe procedurile de reciclare, locuire și transport, care nu au nimic în comun cu ce trăise în România.
În total, aproximativ 76% din bugetul proiectului a mers către meșteri și servicii locale, ceea ce a reflectat dorința clienților de a susține economia satului.
O locuință din lemn, construită în 1974, pe un singur nivel. Foștii proprietari, doi bătrânei simpatici, au avut mare grijă de casă, așa că ana și Mihai nu au simțit nevoia de multe îmbunătățiri.
