Povești

Doi tineri din București renovează casa străbunicilor din Breaza, veche de 120 de ani, cu materiale și tehnici locale

de Alina Iliceanu | 22 aprilie 2026

Ina și partenerul ei, Răzvan s-au aventurat în restaurarea unei case vechi de peste o sută de ani, un loc cu valoare sentimentală care a aparținut familiei și care a devenit refugiul lor în weekenduri și în vacanțe. Este o casă specifică zonei subcarpatice, cu prispă de lemn, soclu înalt de piatră și cu detalii sculptate, care au rezistat trecerii timpului.

Ina a lucrat 20 de ani în comunicare corporate, iar în paralel a studiat designul și psihologia. Partenerul ei, Răzvan, este arhitect, specializat în structuri temporare, și este, la fel ca ea, pasionat de memorie, design și spațiu. Împreună se ocupă de ȘURA ȘUȘARA, un studio de fashion sustenabil care reinterpretează într-o manieră contemporană textile tradiționale vechi. Brand-ul este inspirat de Șura, străbunica maternă a Inei.

Casa a fost construită undeva între anii 1890 – 1900.

Ina spune că pentru ea renovarea casei este un proces interior, o conversație cu trecutul.

O istorie de peste 120 de ani

Casa se află în Breaza, zonă în care Ina a copilărit. Este un loc pe care îl asociază cu vacanțe nesfârșite de vară, cu sentimentul de libertate și cu bucuria vie a lucrurilor simple. Își amintește perfect curtea cu toate casele familiei, legate între ele de cărări. Și acum revine aici cu același drag, în weekenduri sau în vacanțe.

„Străbunicii mei paterni au construit casa, undeva între 1890–1900. Tata Mare era tâmplar, Mama Mare casnică. A rămas apoi fetei lor Elena Șovăială – Noni. Toate amintirile mele din copilărie sunt legate de casa ei, pentru că ne jucam tot timpul acolo, săream prin spate pe furiș pe prispă și stăteam cu orele, nu aveam voie să ne tot zbenguim pe acolo, dar tocmai pentru că era interzis nouă ne plăcea de numai”, povestește Ina. „Îmi amintesc și caldarâmul din curte, acum acoperit de iarbă, de trandafirii din grădiniță, cum mirosea a vechi înăuntru”.

Noni s-a născut în 1929. Nu a fost căsătorită niciodată. În schimb, a avut grijă de părinți, de nepoți și de strănepoți.

În ultimele ei zile, Noni l-a rugat pe tatăl Inei să aibă grijă de casă.

La început, Ina și Răzvan plănuiau să construiască la Breaza o casă A-frame, în fundul grădinii. Dar apoi le-a trecut prin gând ideea de a renova căsuța cu prispă de lemn, în care Noni a locuit toată viața sa. Știau la ce se înhamă, pentru că mai trecuseră prin experiența unui șantier, cu apartamentul lor din București, situat într-o vilă construită în 1941. Se așteaptă însă la alt gen de provocări, mai ales că își doresc o restaurare autentică, nu o reinterpretare decorativă. Asta înseamnă materiale naturale din zonă, tehnici tradiționale specifice și responsabilitatea de a interveni corect într-o casă cu peste 120 de ani de istorie.

Renovarea casei nu este o investiție în turism.

Casa va fi un refugiu de weekend pentru familie și prieteni.

„Este o casă specifică zonei subcarpatice, echilibrată, construită cu materiale locale și cu logica gospodăriei de atunci: camera bună, vatra (cu beciul dedesubt) și dormitorul”, povestește Ina. „Are un soclu înalt din piatră, care o ridică ușor de la sol, atât pentru protecția împotriva umezelii, cât și pentru a-i conferi o anumită monumentalitate discretă. Soclul creează acea linie orizontală puternică, specifică caselor din zonă. Fațada este definită de prispă, spațiul intermediar dintre casă și curte, susținută de stâlpi din lemn masiv. Parapetul traforat și elementele decorative de la streașină, lucrate chiar de Tata Mare, și ne dorim să le refacem chiar pe cele originale”.

Renovări cu materiale și cu tehnici locale

Casa Noni este într-o stare decentă, deși nu a fost locuită permanent în ultimii ani. Au apărut, inevitabil, mici probleme legate de umiditate și fisuri ale pereților, dar nimic ce nu poate fi reparat. Ca intervenții imediate, Ina și Răzvan plănuiesc să se ocupe de consolidarea structurii, de acoperiș și de refacerea sistemului de drenaj.

Un lucru important pentru amândoi este ca renovarea casei să respecte principiile recomandate în Ghidul OAR pentru zona Prahova Subcarpatică, care subliniază clar importanța compatibilității materialelor și a comportamentului structural unitar al construcției. Intervențiile noi (bucătăria și baia) vor fi tratate ca volume contemporane, clar diferențiate, dar subordonate casei vechi, astfel încât să nu distorsioneze silueta tradițională.

Casa va fi restaurată, ca la carte.

Ina își dorește să păstreze cât mai mult din autenticitatea locului.

„Ce nu vom putea păstra, din păcate, este fostul grajd și odăile străbunicilor din ultimii ani. Lemnul este putrezit, iar pereții din pământ nu au fost întreținuți de decenii. Acolo degradarea este ireversibilă”, spune Ina. „Îmi amintesc cum Noni repara pereții cu amestec de pământ, apă și bălegar, o tehnică tradițională de întreținere care astăzi începe din nou să fie înțeleasă ca soluție sustenabilă, nu primitivă. Vom încerca să recuperăm cât mai mult din materialele reutilizabile, lemn, elemente de piatră, spre reutilizarea resurselor locale”.

Foto: arhivă personală Ina Solomon