Dezinfectanți care nu sunt toxici pentru copii și animale. Cu ce poți dezinfecta suprafețe sau obiecte din casă

Există dezinfectanți care pot fi folosiți într-o locuință cu copii și animale cu un risc mai redus, însă niciun produs chimic nu este complet lipsit de pericole. Cea mai importantă regulă este ca dezinfecția să nu fie confundată cu rutina zilnică de curățenie. Află din articol ce dezinfectanți nu sunt toxici pentru copii și animale, cum trebuie folosiți și ce alternative există. 

Ce să știi despre dezinfectanții folosiți în casă 

Dezinfectanții sunt produse biocide formulate pentru a distruge, a inactiva sau a limita dezvoltarea microorganismelor aflate pe suprafețe și obiecte. În funcție de substanța activă și de concentrație, acestea pot acționa împotriva bacteriilor, virusurilor, fungilor sau a altor agenți patogeni. 

Un dezinfectant de casă poate să conțină apă sau alți solvenți, agenți tensioactivi care desprind murdăria, stabilizatori, conservanți, parfumuri și coloranți. Printre substanțele active întâlnite frecvent se numără hipocloritul de sodiu, cunoscut drept înălbitor pe bază de clor, alcoolul etilic sau izopropilic, peroxidul de hidrogen, compușii de amoniu cuaternar și, în anumite produse, compușii fenolici. 

Aceste ingrediente acționează diferit asupra microorganismelor. Unele le distrug membrana celulară, altele afectează proteinele sau componentele esențiale ale celulei. Produsele pe bază de clor și peroxid de hidrogen, de exemplu, au o acțiune oxidantă, în timp ce alcoolii pot denatura proteinele și deteriora învelișul anumitor virusuri.

Eficiența unui dezinfectant nu depinde însă doar de ingredientul activ. Contează și concentrația, temperatura, tipul suprafeței, cantitatea de murdărie prezentă și durata în care produsul rămâne în contact cu zona tratată. Dacă pe etichetă este menționat un timp de contact de cinci minute, suprafața trebuie să rămână umedă în tot acest interval. Ștergerea imediată a produsului poate face ca dezinfecția să fie incompletă. 

Totuși, curățarea și dezinfectarea nu sunt același lucru. Prin curățare sunt îndepărtate murdăria, grăsimea, praful și o mare parte dintre microorganisme. Dezinfectarea are rolul de a distruge germenii rămași după această etapă. Din acest motiv, suprafețele foarte murdare trebuie curățate mai întâi cu apă și detergent, iar dezinfectantul se aplică ulterior, numai dacă este necesar. 

Substanțe dezinfectante care nu sunt toxice pentru oameni și animale

Înainte de a căuta un dezinfectant care nu este toxic, este important să fie stabilit dacă dezinfecția este cu adevărat necesară. Pentru curățenia zilnică, apa și un detergent simplu sunt, în cele mai multe cazuri, cea mai sigură alegere. Acestea desprind murdăria și microorganismele de pe suprafețe, care sunt apoi îndepărtate prin ștergere sau clătire.

Un detergent nu este neapărat un dezinfectant, dar asta nu înseamnă că este ineficient. Într-o casă în care nimeni nu este bolnav și nu există o contaminare evidentă, reducerea numărului de microbi prin curățare mecanică este adesea suficientă. În plus, această metodă limitează expunerea copiilor și animalelor la substanțe biocide.

Atunci când este necesar un produs cu acțiune dezinfectantă, pot fi alese formule autorizate pe bază de peroxid de hidrogen. Acesta acționează prin oxidarea structurilor microorganismelor și, după utilizare, se descompune în principal în apă și oxigen. Din acest motiv, produsele pe bază de peroxid pot lăsa mai puține reziduuri persistente decât alte categorii de dezinfectanți.

Peroxidul de hidrogen nu este însă complet lipsit de riscuri. Poate irita ochii, pielea și căile respiratorii, mai ales dacă este pulverizat sub formă de ceață sau folosit într-o concentrație mai mare decât cea recomandată. Produsul trebuie ținut departe de copii și animale, iar suprafața trebuie lăsată să se usuce înainte ca aceștia să revină în încăpere. 

Și produsele pe bază de alcool pot fi utile pentru obiecte mici și suprafețe rezistente, precum unele mânere, întrerupătoare sau dispozitive electronice, dacă producătorul permite acest lucru. Alcoolul se evaporă rapid și nu lasă, de regulă, reziduuri persistente. 

Cu toate acestea, alcoolul este inflamabil, poate deteriora anumite materiale și este periculos dacă este înghițit. Nu este indicat să fie pulverizat în cantități mari pe podele, textile sau suprafețe pe care animalele obișnuiesc să le lingă. De asemenea, recipientele cu alcool trebuie închise și depozitate imediat după utilizare.

Pentru obiectele care intră în contact cu alimentele este necesară o atenție suplimentară. Blaturile de bucătărie, tăvile scaunelor pentru copii, bolurile animalelor și jucăriile care pot fi introduse în gură trebuie tratate numai cu produse potrivite pentru această utilizare. Unele dezinfectante necesită clătire cu apă potabilă după timpul de contact, chiar dacă acest lucru nu este valabil pentru alte suprafețe din casă. 

În multe cazuri, spălarea cu apă fierbinte și detergent, folosirea mașinii de spălat vase sau aplicarea unui ciclu de sanitizare sunt mai potrivite decât pulverizarea directă a unui produs chimic. Biberoanele, bolurile și obiectele rezistente la temperaturi ridicate pot fi curățate în acest mod fără să rămână acoperite de o peliculă de dezinfectant. 

Produsele alese pentru o casă cu copii sau animale ar trebui să aibă o formulă cât mai simplă, fără parfum intens și fără aplicare sub formă de ceață fină. De asemenea, este util ca timpul de contact să fie realist. Un produs care trebuie lăsat să acționeze un minut este mai ușor de folosit corect decât unul care trebuie menținut umed zece minute.

Foarte important:

Indiferent de substanța aleasă, modul de utilizare este esențial. Copiii și animalele trebuie scoși din încăpere, ferestrele trebuie deschise, iar produsul trebuie aplicat în cantitatea indicată pe etichetă. După expirarea timpului de contact, suprafața se șterge, se clătește sau se lasă să se usuce, în funcție de instrucțiuni. 

Jucăriile, blaturile, castroanele și obiectele care pot fi linsе de animale sau introduse în gură de către copii trebuie clătite atunci când producătorul solicită acest lucru. Copiii și animalele nu ar trebui să revină în încăpere până când suprafața nu este complet uscată și mirosul produsului nu s-a redus. 

Nu în ultimul rând, trebuie reținut faptul că mențiunile „natural”, „verde” sau „pe bază de plante” de pe etichetele dezinfectanților nu sunt suficiente pentru a demonstra că produsul este sigur. Un ingredient natural poate produce iritații sau intoxicații, iar un detergent ecologic poate curăța bine fără să fie dezinfectant. Pentru a avea acțiune biocidă, produsul trebuie să fie testat și autorizat pentru acest scop. 

Este aburul un dezinfectant non-toxic?  

Curățarea cu abur este una dintre metodele care pot reduce nevoia de substanțe chimice într-o locuință cu copii și animale. În acest caz, microorganismele sunt afectate de temperatura ridicată și de umiditate, nu de un ingredient biocid care rămâne pe suprafață. 

Căldura umedă poate inactiva bacterii, virusuri și fungi, cu condiția ca suprafața să fie expusă la o temperatură suficientă pentru o anumită perioadă. Acesta este motivul pentru care aburul este folosit și în procese profesionale de dezinfecție sau sterilizare. 

Rezultatul igienizării de acest fel depinde însă de temperatura aburului în momentul în care acesta ajunge pe obiect, de distanța dintre duză și suprafață, de viteza cu care este mișcat aparatul și de materialul tratat. Dacă aparatul este trecut foarte repede, poate desprinde murdăria, fără să asigure timpul necesar pentru inactivarea microorganismelor.

În locuință, aburul poate fi util pentru gresie, faianță, rosturi, obiecte sanitare, saltele, anumite textile și unele accesorii ale animalelor. Poate ajuta și la curățarea unor zone greu accesibile, în care murdăria și microorganismele se acumulează în crăpături sau îmbinări. 

Suprafața trebuie totuși curățată înainte de aplicarea aburului. Părul, praful, grăsimea și resturile organice pot proteja microorganismele și pot reduce efectul temperaturii. Aburul nu înlocuiește întotdeauna etapa de spălare, ci poate veni după îndepărtarea murdăriei. 

Copiii și animalele trebuie ținuți departe în timpul folosirii aparatului și până la răcirea și uscarea suprafețelor. În cazul covoarelor, saltelelor și textilelor groase, încăperea trebuie aerisită bine, deoarece umezeala care rămâne în material poate favoriza apariția mucegaiului. 

Ce dezinfectanți să eviți dacă ai copii sau animale în casă

Primul lucru care ar trebui evitat este folosirea excesivă a dezinfectanților, indiferent de ingredientul lor. Aplicarea zilnică pe toate podelele, piesele de mobilier și jucăriile nu garantează o protecție mai bună, dar crește cantitatea de substanțe pe care copiii și animalele o pot inhala sau înghiți. 

Apoi, dezinfectanții pe bază de hipoclorit de sodiu sunt eficienți, dar trebuie folosiți cu multă precauție. Înălbitorul pe bază de clor poate fi necesar în anumite situații, însă nu este cea mai potrivită alegere pentru curățarea zilnică a jucăriilor, podelelor sau zonelor în care animalele mănâncă și dorm. 

Dezinfectanții fenolici ar trebui evitați mai ales în locuințele cu pisici. Fenolii și derivații lor pot apărea în unele produse concentrate pentru podele, toalete și spații sanitare. Pisicile metabolizează mai greu anumite astfel de substanțe și pot fi expuse prin piele sau prin linsul labelor. 

Amoniacul și produsele foarte alcaline, precum soluțiile pentru cuptoare, desfundarea țevilor sau curățarea intensivă a băii, nu trebuie folosite ca dezinfectanți universali. Vaporii lor pot irita puternic ochii și plămânii, iar lichidul poate provoca arsuri. Mirosul intens poate fi dificil de tolerat și pentru animale. 

Trebuie evitate și produsele care pulverizează o ceață fină în încăpere. Particulele mici pot fi inhalate ușor și se pot depune pe jucării, boluri, textile și blana animalelor. Dezinfectarea aerului prin pulverizare nu este necesară pentru curățenia obișnuită și poate crește inutil expunerea respiratorie. 

Produsele puternic parfumate ar trebui limitate, mai ales în locuințele cu păsări, animale cu probleme respiratorii sau persoane sensibile. Parfumul nu îmbunătățește capacitatea dezinfectantă și poate adăuga în aer compuși volatili care provoacă tuse, dureri de cap sau iritații. 

Nu în ultimul rând, șervețelele dezinfectante trebuie și ele păstrate departe de copii și animale. Acestea conțin aceleași tipuri de substanțe active ca soluțiile lichide, iar materialul umed poate fi ros sau înghițit de animale. După utilizare, șervețelul trebuie aruncat imediat într-un coș inaccesibil.