Un tocător din lemn bine ales poate rezista ani întregi, protejând în același timp lama cuțitelor și oferind o suprafață potrivită pentru gătitul de zi cu zi. Diferența o face tipul de lemn dar și întreținerea acestuia care să îi păstreze calitățile mult timp. Află din articol care este cel mai bun lemn pentru tocător, în funcție de ce criterii să îl alegi și cum să îl întreții corect.
De ce să folosești un tocător de lemn când gătești
Tocătorul de bucătărie este o suprafață de lucru destinată tăierii, mărunțirii și porționării alimentelor. El protejează blatul bucătăriei și oferă cuțitului o suprafață stabilă pe care poate lucra. Materialul din care este realizat influențează astfel și modul în care se comportă lama cuțitului în timp, cât de ușor poate fi curățată suprafața și cât de repede trebuie înlocuit tocătorul.
Unul dintre cele mai importante argumente în favoarea lemnului este protejarea cuțitelor. Lemnul are o anumită elasticitate naturală, astfel încât fibrele cedează ușor atunci când lama le lovește. Cuțitul nu se izbește la fiecare tăiere de o suprafață complet rigidă, iar muchia poate rămâne ascuțită mai mult timp. Diferența devine evidentă atunci când lemnul este comparat cu sticla, marmura, piatra sau ceramica. Aceste materiale sunt foarte dure și pot toci cuțitele mai repede.
Plasticul poate fi considerat un material cu un caz diferit. Un tocător din plastic are avantajul unei suprafețe neporoase și ușor de curățat și poate fi o alegere foarte practică pentru carne crud sau pește. Pe de altă parte, plasticul se zgârie în urma folosirii repetate. Cu timpul se pot forma șanțuri adânci în care rămân resturi și care devin dificil de curățat.
Pe de altă parte, lemnul are proprietăți interesante din punct de vedere microbiologic. Microorganismele ajunse pe suprafața lemnului în urma manipulării și tăierii diverselor alimente pot fi atrase împreună cu umezeala în structura acestuia prin capilaritate și pot deveni mai greu de recuperat de la suprafață. Practic, numărul bacteriilor scade în timp grație proprietăților naturale ale lemnului. Totuși, trebuie reținut faptul că tocătorul trebuie spălat după fiecare utilizare, uscat complet și înlocuit atunci când apar crăpături sau șanțuri adânci.
În bucătărie este utilă și separarea tocătoarelor în funcție de alimentele pregătite. Unul poate fi rezervat pentru carne crudă, pasăre și fructe de mare, iar altul pentru pâine, fructe, legume și alimente care vor fi consumate fără o etapă ulterioară de gătire. În acest fel scade riscul contaminării încrucișate.
În cazul lemnului mai este de menționat un avantaj important: durabilitatea. Un tocător gros și bine realizat dintr-o esență tare poate fi folosit ani întregi. Suprafața poate fi recondiționată atunci când acumulează urme superficiale de cuțit, iar aplicarea periodică a unui ulei mineral alimentar ajută lemnul să nu se usuce și să nu crape.
Tipuri de lemn pentru tocător
Atunci când alegi un tocător, trebuie să iei în calcul duritatea, densitatea și structura fibrelor materialului. Un lemn prea moale va acumula rapid tăieturi adânci, în timp ce unul excesiv de dur poate grăbi tocirea cuțitelor.
Pentru tocătoare sunt preferate în general esențele tari, dense și cu o structură cât mai uniformă. Porozitatea contează și ea, pentru că influențează modul în care materialul reacționează la apă și la lichidele provenite din alimente.
Iată ce tipuri de lemn pentru tocător ar fi bine să iei în calcul:
Arțar
Arțarul tare este unul dintre cele mai apreciate materiale pentru tocătoare. Combinația dintre duritate, densitate și structura relativ fină a fibrei îl face potrivit pentru o suprafață supusă zilnic loviturilor și tăieturilor de cuțit.
Caracteristicile acestui material natrual vin din echilibru. Arțarul este suficient de dur pentru a nu se umple imediat de zgârieturi și tăieturi adânci, dar nu este atât de rigid încât să compromită muchia cuțitului. Tocmai această combinație explică de ce arțarul tare a devenit un reper pentru tocătoarele de bucătărie și pentru blocurile profesionale de tăiere.
Nuc
Nucul este ceva mai moale decât arțarul, iar această caracteristică poate fi un avantaj pentru cine pune pe primul loc protejarea cuțitelor. Lama întâlnește o suprafață ceva mai permisivă, ceea ce reduce impactul asupra muchiei.
Prețul plătit pentru această elasticitate este o rezistență ceva mai mică la zgârieturi. Un tocător din nuc va căpăta urme de utilizare mai repede decât unul dintr-un lemn mai dur, dar acestea fac parte din procesul normal de îmbătrânire a suprafeței. Nucul conține și compuși fenolici, inclusiv taninuri, ceea ce înseamnă că speciile din genul Juglans pot avea anumite proprietăți antimicrobiene.
Cireș
Cireșul este un tip de lemn care se află într-o zonă de duritate medie și poate fi o alegere bună pentru cine vrea un tocător plăcut la utilizare și blând cu lama. Este mai moale decât arțarul sau fagul, astfel că muchia cuțitului întâlnește o suprafață cu o elasticitate mai mare.
Caracteristica aceasta înseamnă și că tocătorul se poate zgâria mai repede. În schimb, cireșul este apreciat pentru aspectul său și pentru modul în care culoarea lemnului evoluează odată cu trecerea timpului. Este o variantă potrivită mai ales dacă protejarea cuțitelor cântărește mai mult decât păstrarea unei suprafețe fără urme.
Fag
Fagul este una dintre cele mai interesante alternative la arțar, mai ales în Europa, unde este răspândit și relativ accesibil. Este un lemn tare, dens și cu structură uniformă, ceea ce îl face potrivit pentru tăieri repetate.
Ca duritate și structură a porilor, fagul european este apropiat de arțarul tare. Are însă o stabilitate mai redusă în contact cu schimbările de umiditate, motiv pentru care întreținerea devine foarte importantă. Un tocător din fag nu trebuie lăsat ud în chiuvetă, iar după spălare este bine să fie uscat într-o poziție care permite aerului să circule pe ambele fețe. Aplicarea periodică a uleiului mineral alimentar ajută, de asemenea, la limitarea uscării excesive și a crăpării.
Stejar
Stejarul este un lemn de esență tare și rezistentă, însă trebuie privit cu mai multă atenție atunci când este ales pentru un tocător. Diferitele specii de stejar nu au exact aceeași structură, iar dimensiunea și configurația porilor pot varia.
Unele tipuri de stejar au pori mari și o textură mai grosieră. În cazul stejarului alb, o parte dintre vase sunt obturate natural de structuri numite tiloze, care limitează circulația lichidelor prin lemn. Pentru bucătărie este mai sigur să alegi un tocător fabricat special pentru acest scop, în locul unei plăci oarecare de stejar. Producătorul trebuie să țină cont de specie, de orientarea fibrei și de construcția plăcii, astfel încât aceasta să reziste la ciclurile repetate de umezire și uscare.
Bambus
Bambusul apare aproape întotdeauna alături de tocătoarele din lemn, deși din punct de vedere botanic este o iarbă. Este foarte dens și absoarbe puțină apă, două caracteristici care îl fac atractiv pentru obiectele folosite în bucătărie.
Bambusul este mai dur și mai puțin poros decât multe esențe de lemn. În plus, absoarbe puțină umezeală și rezistă bine la urmele provocate de cuțit. Duritatea poate fi însă și un dezavantaj – poate toci cuțitele în timp. Totodată, dacă nu este îngrijit corespunzător, poate crăpa.
Care este cel mai bun lemn pentru tocătorul de bucătărie
Dacă toate aceste caracteristici sunt puse cap la cap, arțarul tare este una dintre cele mai echilibrate alegeri pentru un tocător folosit zilnic. Este suficient de dur pentru a rezista la zgârieturi și lovituri repetate, are o fibră deasă și uniformă și, în același timp, oferă o suprafață potrivită pentru cuțite.
Nucul este o alternativă foarte bună atunci când protejarea lamei contează mai mult. Fiind ceva mai moale, primește mai ușor urmele cuțitului, dar tocmai această caracteristică îl face plăcut pentru tăiere. În plus, culoarea închisă și fibra pronunțată îl transformă într-o alegere potrivită și pentru tocătoarele care rămân permanent la vedere pe blatul bucătăriei.
Fagul se apropie foarte mult de arțar ca duritate și structură. Are însă nevoie de mai multă atenție în privința umezelii. Dacă este lăsat ud sau expus repetat unor variații mari de umiditate, riscul de deformare crește.
Stejarul poate oferi, la rândul lui, o suprafață foarte rezistentă, dar specia și construcția tocătorului sunt importante. Din cauza diferențelor de porozitate dintre diversele tipuri de stejar, este mai dificil să fie recomandat generic înaintea arțarului sau fagului.
În practică, alegerea lemnului pentru tocător depinde și de felul în care vrei să îl folosești. Arțarul tare oferă probabil cel mai bun echilibru între duritate, rezistență și protejarea cuțitelor. Nucul este mai blând cu lama, fagul oferă o alternativă robustă și accesibilă, iar un tocător bine realizat din stejar poate rezista mult timp. Cireșul merită luat în calcul dacă preferi un lemn ceva mai moale, iar bambusul este potrivit dacă pui accent pe rezistența la umezeală și accepți o suprafață mai dură pentru cuțite.
Cum trebuie întreținut un tocător din lemn
Chiar și cel mai bun lemn își pierde avantajele dacă tocătorul este lăsat umed, necurățat sau este depozitat incorect. După fiecare folosire, suprafața trebuie spălată manual cu apă călduță și puțin detergent de vase, apoi clătită și uscată bine. Se recomandă evitarea înmuierii tocătoarelor din lemn în apă, deoarece umezeala excesivă poate provoca deformarea sau crăparea. După spălare, tocătorul trebuie lăsat să se usuce complet, ideal într-o poziție verticală care permite circulația aerului.
Totodată, periodic, lemnul trebuie și întreținut. Astfel, trebuie folosit ulei mineral alimentar, aplicat uniform pe suprafață și lăsat să pătrundă în fibre. De reținut că atunci când lemnul începe să pară uscat, uleiul mineral poate fi aplicat o dată pe lună sau mai des. Uleiurile obișnuite pentru gătit, precum cel de măsline sau cel vegetal, trebuie evitate pentru această operațiune, deoarece pot deveni lipicioase și pot râncezi în timp.
În final, întreținerea corectă nu elimină însă uzura normală. Când tocătorul dezvoltă crăpături, deteriorări serioase sau șanțuri atât de adânci încât nu mai pot fi curățate eficient, este momentul să fie înlocuit. Regula se aplică atât lemnului, cât și plasticului.
Alte subiecte interesante
Ultimele articole
