Cu ce scoți mirosul de urină de pisică din canapea. Trucuri eficiente

Mirosul de urină de pisică poate să fie greu de suportat și trebuie neutralizat rapid, mai ales dacă a ajuns pe materialul textil al canapelei. Poți apela la soluții convenabile, dar și la trucuri de prevenție care pot împiedica repetarea problemei. Uite cu ce scoți mirosul de urină de pisică din canapea. Mai multe detalii, în articol. 

Efectele urinei de pisică asupra textilelor

Mirosul de urină de pisică este unul dintre cele mai persistente, iar acest aspect se datorează compoziției chimice a lichidului. 

Urina pisicii este formată dintr-un amestec complex de apă, uree, acid uric, creatinină, săruri și alți compuși organici. La început, mirosul este dominat de amoniac, rezultat din descompunerea ureei, însă problema reală a persistenței acestuia apare mai târziu, atunci când acidul uric cristalizează și se fixează adânc în țesături. Aceste cristale nu se dizolvă ușor în apă și pot rezista chiar și după mai multe spălări.

Pe măsură ce bacteriile din textile continuă să acționeze asupra urinei, se eliberează substanțe numite mercaptani, compuși responsabili pentru mirosul înțepător. Acest proces face ca urina de pisică să fie mult mai greu de neutralizat decât cea a altor animale de companie. Textilele absorb lichidul rapid, iar dacă pata nu este curățată imediat, se poate răspândi în profunzimea fibrelor și chiar în stratul de burete al canapelei.

În timp, dacă nu este îndepărtată, urina păstrează un miros insuportabil și poate provoca decolorări sau deteriorarea materialului. Mai mult, dacă mirosul persistă, pisica este tentată să revină și să marcheze pentru teritoriu același loc, ceea ce face ca problema să devină recurentă. 

Cu ce scoți mirosul de urină de pisică din canapea

Rapiditatea intervenției pentru a curăța mirosul și urmele de urină de pisică din canapea reprezintă o parte esențială. 

O pată proaspătă este mult mai ușor de curățat decât una lăsată să se usuce. Primul pas recomandat este tamponarea imediată cu prosoape de hârtie sau cu cârpe curate, fără a freca zona, pentru a evita împingerea lichidului mai adânc în material. Dacă nu acționezi rapid, cristalele de acid uric vor începe să se fixeze în țesătură, iar mirosul devine aproape imposibil de eliminat complet doar cu soluții simple. În plus, odată fixat, acesta va atrage pisica să revină în același loc. 

Soluțiile comerciale pe bază de enzime sunt printre cele recomandate pentru a scoate mirosul de urină. Acestea sunt special create pentru a descompune ureea și acidul uric la nivel molecular.

Spre deosebire de soluțiile de curățare obișnuite, care doar maschează temporar mirosul, aceste soluții atacă direct cauza și lasă materialul curat și neutru. Aplicarea se face generos, conform instrucțiunilor, lăsând enzimele să acționeze în profunzime. 

Dacă nu ai la îndemână un produs specializat, o combinație de oțet alb și apă în proporții egale poate fi o soluție aproape la fel de eficientă. 

Oțetul neutralizează compușii alcalini și ajută la reducerea mirosului. După aplicare și uscare, presară bicarbonat de sodiu sau borax pe zona cu urină de pisică pentru a absorbi mirosul rămas. După câteva ore, bicarbonatul trebuie aspirat, iar materialul va avea un miros ceva mai neutru. Poți aplica această soluție de mai multe ori până când mirosul de urină dispare complet. 

Pe lângă acestea, poți să folosești și un aspirator cu filtrare prin apă care poate curăța material afectat în profunzime. Practic, aparatul extrage urina și mirosul din fibre și le neutralizează în filtrul natural de apă. 

Alte trucuri prin care îndepărtezi mirosul de urină

Pe lângă metodele de bază, există și câteva trucuri la îndemână care pot face diferența. Un amestec de apă oxigenată, bicarbonat de sodiu și câteva picături de detergent lichid este extrem de eficient pe suprafețele deschise la culoare. Reacția chimică ajută la descompunerea compușilor și la albirea ușoară a materialului, dar trebuie testată mai întâi pe o zonă ascunsă, pentru a evita decolorarea.

Un alt truc este folosirea apei carbogazoase, care, datorită bulelor de dioxid de carbon, ajută la desprinderea urmelor de urină din fibre. Se aplică pe pată, se lasă câteva minute, apoi se absoarbe lichidul cu un prosop curat. De asemenea, curățarea cu aburi poate fi de ajutor, mai ales pentru canapelele din țesături rezistente, deoarece aburul are un efect antibacterian și neutralizează mirosurile.

Nu în ultimul rând, pentru prevenirea accidentelor legate de pete de urină pe canapea, folosește huse lavabile sau protecții impermeabile. Acestea pot fi spălate cu ușurință și împiedică lichidul să pătrundă în material. În plus, există spray-uri naturale pe bază de uleiuri esențiale care pot descuraja pisica să marcheze din nou același loc.