De la oraș la sat: și-au vândut casa din Popești-Leordeni și au cumpărat una din 1952, fără tavane și cu geamurile sparte, într-un sat din Sibiu
Diana și Tibi au locuit în Popești-Leordeni, dar amândoi au crescut cu amintirea vieții de la țară. După pandemie, și-au dat seama că vor mai mult spațiu și acces la natură, așa că au vândut casa din oraș, au căutat luni întregi o locuință pe sufletul lor și, în cele din urmă, au găsit-o într-un sat din Sibiu. Au renovat casa veche în doar trei luni.
Diana și soțul ei Tibi au avut copilării asemănătoare și acea perioadă din viața lor a pus o rădăcină dorinței lor de a se muta la sat. „Deși am crescut în locuri diferite, amândoi am avut în copilărie acea legătură cu viața de la țară. Poate tocmai de aceea, când am ajuns să ne gândim serios la cum vrem să arate viața noastră, ideea de a ne muta la sat nu a fost un moft sau o dorință de moment, ci, într-un fel, ceva ce amândoi cunoșteam și simțeam că ne lipsește”, spune proprietara.
Când încă locuia într-un apartament la bloc în București, alături de mama ei, Diana visa la o casă cu curte. Când a împlinit 18 ani, Diana și mama ei s-au mutat într-o o casă din Popești-Leordeni. Ele aveau căsuța cu numărul 8, iar Tibi căsuța cu numărul 7. La aproximativ trei ani după ce s-au mutat acolo, au devenit un cuplu. Povestea noastră lor început la o casă distanță.
Ani mai târziu a venit pandemia, au apărut copiii, așa că cei doi au simțit din ce în ce mai mult nevoia de spațiu și de natură. S-au hotărât să vândă casa și să ia una la țară, cu pământ. „Partea mai puțin romantică este că nu s-a întâmplat peste noapte. Casa din Popești-Leordeni a stat la vânzare aproximativ un an până am reușit să o vindem.”
O casă găsită cu greu, dar perfectă pentru dorințele lor
Cuplul s-a mutat în satul Nou Român din județul Sibiu și spune că a ajuns aici printr-o coincidență frumoasă. Cei doi obișnuiau să meargă an de an pe Transfăgărășan, iar de fiecare dată ajungeau pe un deal de unde priveau către împrejurimi și vedeau satele din depărtare.
„De multe roi mă uitam în jos și-l întrebam pe Tibi: oare cine sunt norocoșii care locuiesc acolo? Nu aveam nici cea mai mică idee că, peste câțiva ani, urma să fim chiar noi printre ei.”
Însă, așa cum adaugă, procesul până să ajungă aici nu a fost deloc unul simplu sau ușor: au văzut zeci de case până când au găsit ceea ce căutau. Tibi lucra în ture de 4 zile cu 4 zile libere, la o firmă de închirieri auto, iar când avea liber plecau să caute casă. Au luat în calcul mai multe zone, de la județele din apropierea Bucureștiului și Constanța până la Dâmbovița, iar în cele din urmă s-au orientat către Brașov și Sibiu.
O altă coincidență favorabilă a fost atunci când bărbatul i-a spus șefului său că vor să se mute la munte, iar el i-a oferit un post de manager în punctul de lucru al firmei din Sibiu. „Pentru noi a fost un semn important”, a confirmat tânăra mămică.
Casa era într-o stare proastă, fără tavane și cu geamurile sparte, dar avea ceva special. Pentru verdictul final au revenit cu cei mici, iar lor le-a plăcut la nebunie. Pe 1 aprilie 2024 au cumpărat-o.
„Cei de la Maieru”
Casa a fost construită în 1952 și a aparținut, timp de generații, familiei Măieru, o familie înstărită și muncitoare din comunitate. „Se spune că nu tu alegi o casă, ci casa te alege pe tine. Am ajuns să le cunoaștem povestea treptat, după ce ne-am mutat aici. Am găsit chiar și o fotografie cu ei în cimitirul din sat și mi s-a părut emoționant să văd chipurile oamenilor care au trăit aici cu aproape un secol în urmă. Păstrăm chiar și câteva tablouri cu membrii familiei Măieru, iar prezența lor în casă ne face să simțim și mai puternic legătura cu trecutul acestui loc.”
Renovarea casei vechi și compromisurile făcute
Locuința are 75 de metri pătrați. Când au cumpărat-o, era împărțită în trei camere mari, dintre care două aveau ieșire direct afară, iar ultima avea o ieșire separată. Au spart cele două încăperi mari și le-au transformat în două dormitoare, un hol și o mică baie. În a treia cameră au bucătăria și livingul, și au mai făcut aici și o ușă către holul lor.
A fost o adevărată provocare să găsească meșteri care să lucreze la o casă veche, mai ales că ei și-au dorit foarte tare să folosească materiale naturale și să-i păstreze cât mai mult din stilul tradițional. N-au reușit să găsească echipa potrivită imediat, erau presați de timp, așa că au fost nevoiți să facă anumite compromisuri. Un singur om s-a ocupat de renovarea la interior (începută la două săptămâni după cumpărare) și munca a durat trei luni.
Au schimbat geamurile și au pus termopane, iar acoperișul l-au schimbat din țiglă în tablă. „La momentul respectiv așa ne-a fost recomandat și ni s-a părut o alegere bună, dar este una dintre deciziile pe care astăzi le-aș schimba; aș pune din nou țiglă. Au turnat și placă pe jos, ceea ce iar, azi n-aș mai face. La fel aș proceda și cu pereții, pe care i-aș fi lucrat cu nisip și var, nu cu materiale moderne. Aș reface multe lucruri dacă aș da timpul înapoi, nu pentru că renovarea a fost un eșec, ci pentru că am învățat pe parcurs enorm despre casele vechi, cât și despre materialele cu care ar trebui restaurate”, explică Diana.
Proprietara rămâne însă atașată de locuința ei și este recunoscătoare pentru schimbările din ea, dar mai ales pentru curajul pe care l-au avut de a face acest pas.
„Totul este scump, iar banii se duc repede”
Terenul are 1765 de metri pătrați și mai acomodează o șură, un grajd, plus alte încăperi care făceau parte din gospodăria veche. În 2026, cuplul și-a propus să transforme una dintre anexe într-un tiny de 45 de metri pătrați. Aici, Diana lucrează încet, căci își dorește să păstreze atmosfera de casă veche și să facă lucrurile pe îndelete.
Însă, așa cum adaugă, și casa principală este încă un proiect în desfășurare – au izolat-o la exterior, dar încă n-au ales culoarea finală. „Deși locuim aici de ceva timp, gospodăria nu este nici pe departe gata. Cred că ăsta este și farmecul unei case de la țară: nu simțit că ai terminat-o niciodată. Rezultatul de azi nu este cel al unei renovări făcute dintr-o dată, care apoi a fost abandonată. Este o casă pe care o construim puțin câte puțin.”
În ceea ce privește utilitățile, au gaz, canalizare, apă, curentă și fibră optică. Încă de la început, spune Diana, au gândit instalațiile astfel încât să nu fie dependenți de o singură sursă de energie. Au boiler electric pentru apă caldă, termoșemineu pe lemne, care iarna le încălzește tot spațiul, iar vara, pentru apă caldă, folosesc panouri solare. Pe lista lor, în clipa de față, sunt și panourile fotovoltaice, pentru că-și doresc să fie cât mai puțin dependenți de gaz și electricitate.
La capitolul bani, lucrurile s-au dovedit mult mai scumpe decât și-au imaginat la început. Au vândut casa din Popești-Leordeni (pentru care aveau un credit) cu 125.000 de euro; au închis creditul și au rămas cu 70.000 pe care i-au investit în noua locuință. Casa din Nou Român a costat 30.000 de euro, în prima etapă (acoperiș, geamuri, renovare interioară) au cheltuit 40-45.000 de euro, iar ulterior încă 50.000, pentru lucrările din gospodărie – au ridicat terenul, au refăcut gardul și au început amenajarea tiny-ului.
„Asta e una dintre realitățile despre care nu se vorbește suficient atunci când cineva își cumpără o casă veche: prețul de achiziție este doar începutul. O casă veche vine la pachet cu acoperiș, instalații, garduri, curte, anexe, izolații și o listă care pare să nu se mai termine niciodată. Totul este scump, iar banii se duc repede”, precizează Diana, nu fără a menționa că nu regretă o clipă decizia luată.
Pentru design, proprietara și-ar fi dorit un stil farmhouse, cu materiale naturale, lemn și cărămidă, dar bugetul nu i-a permis ceea ce-și dorea. A ales lucruri practice și utile, cum ar fi mobila de bucătărie pe care a luat-o de la IKEA. Nici dormitoarele nu sunt exact așa cum și le-a imaginat. Patul copiilor a fost adus din casa veche, iar pentru camera lor au cumpărat doar câteva piese noi. În dormitorul lor, au ales un pat mai practic și mai accesibil, deși și-ar fi dorit unul din lemn.
„Nimic nu este exact așa cum mi-am dorit să fie, dar am făcut alegeri în funcție de buget și mai ales de timpul pe care-l aveam atunci la dispoziție. Tocmai de asta, tiny-ul e atât de important pentru mine – aici vreau, în sfârșit, să fac exact stilul pe care mi l-am imaginat dintotdeauna. Am pus cărămidă pe jos, iar în baie și în bucătărie vreau să folosesc cărămidă aparentă în locul faianței. Mobila de bucătărie vreau să o facem noi, din BCA, cu uși din lemn, iar pentru partea de sus să cumpărăm doar elementele din lemn. Îmi doresc să fie o căsuță cu adevărat rustică, simplă și caldă, în care să simți imediat că ești într-o casă veche de la țară.”
Odată cu finalizarea acestui proiect de suflet, Diana vrea să refacă treptat și design-ul din casa principală, cum ar fi să înlocuiască parchetul cu dușumea, să modifice bucătăria și să aducă mai mult lemn în spațiu. „Dincolo de toate lucrurile pe care le-aș schimba, există ceva ce nu aș schimba niciodată: faptul că am avut curajul să cumpărăm casa. Când am intrat prima dată aici, mulți ne-au spus că suntem nebuni. Noi am văzut dincolo de pereții dărâmați, de geamurile sparte și de toate lucrurile care trebuiau refăcute. Astăzi încă nu este casa pe care mi-am imaginat-o în minte. Dar este casa noastră. Și poate tocmai asta este frumusețea ei: nu este un proiect terminat, ci o poveste pe care încă o scriem.”
Tips&tricks pentru renovarea unei case vechi de la Diana
- Aș păstra cât mai mult din casa originală și aș interveni mult mai puțin asupra ei.
- Nu aș turna placa de beton peste podeaua veche. Aș păstra soluția tradițională, cu pământ galben și dușumea din lemn deasupra.
- Aș folosi nisip și var pentru pereți, nu materialele moderne pe care le-am folosit atunci.
- Aș păstra acoperișul din țiglă. Atunci am schimbat țigla cu tablă pentru că așa ne-a fost recomandat, dar astăzi aș alege fără ezitare țigla.
- Nu aș mai pune termopane. Aș căuta o soluție care să păstreze mai mult aspectul original al casei.
- Aș investi mai mult în materiale naturale și în lucruri făcute pe comandă, chiar dacă asta ar fi însemnat să aștept mai mult.
- Nu aș mai cumpăra mobila de bucătărie așa cum am făcut atunci. Astăzi aș face-o din materiale naturale, în stilul farmhouse pe care îl iubesc.
- Aș alege un pat din lemn pentru dormitorul nostru, chiar dacă ar fi trebuit să aștept sau să strâng mai mult timp bani pentru el.
- Aș căuta de la început meșteri care știu să lucreze cu case vechi și cu materiale tradiționale, chiar dacă asta ar fi însemnat să aștept câteva luni în plus.
- Aș aloca de la început un buget mai mare pentru renovare. O casă veche pare accesibilă la cumpărare, dar costurile reale încep abia după ce ai luat-o.
- Aș avea mai multă răbdare și aș face lucrurile pe etape, în loc să încerc să le termin pe toate în același timp.
- Și, poate cel mai important, aș accepta că o casă veche nu trebuie neapărat adusă la zi ca să fie frumoasă. Uneori cele mai frumoase lucruri sunt exact cele pe care alegi să le păstrezi.
Alte subiecte interesante
Ultimele articole
