Cât durează o succesiune în instanță vs la notariat

Succesiunea se poate realiza formal și oficial la notar, atâta timp cât nu există neînțelegeri între moștenitori. Dacă nu mai există acord între moștenitori pentru cotele parte revenite, soluționarea prin judecată devine singura cale de rezolvare. Uite cât durează o succesiune în instanță și cât durează la notariat. află din articol și care sunt situațiile care duc la disputarea mostenirii în instanță. 

În România, procesul de succesiune poate fi realizat fie prin intermediul unui notar public, fie în instanță, în funcție de circumstanțele specifice ale fiecărui caz. Alegerea între cele două căi depinde de mai mulți factori, inclusiv de complexitatea moștenirii și de acordul între moștenitori.

Ce este succesiunea și cine o face

Succesiunea reprezintă procesul legal prin care patrimoniul unei persoane decedate este transmis moștenitorilor săi. Aceasta poate avea loc în două moduri:

1. Moștenire legală: când nu există un testament, patrimoniul este împărțit conform regulilor stabilite de lege.
2. Moștenire testamentară: când defunctul a lăsat un testament valid, patrimoniul este distribuit conform dorințelor exprimate în acesta.

Procedura succesorală poate fi inițiată de orice persoană interesată, inclusiv moștenitorii legali sau testamentari, precum și de secretarul consiliului local al localității în raza căreia defunctul și-a avut ultimul domiciliu, conform articolului 103 din Legea nr. 36/1995 privind notarii publici și activitatea notarială.

Cât durează succesiunea în instanță

Procedura succesorală în instanță este, de obicei, mai complexă și poate dura între 1 și 2 ani, în funcție de mai mulți factori:

• Timpul până la primul termen de judecată: între 3 și 6 luni, în funcție de aglomerarea instanței;
• Administrarea probatoriului și soluționarea cauzei: 3 – 4 luni;
• Redactarea și comunicarea sentinței: 3 – 4 luni sau mai mult, în funcție de complexitatea cazului și de încărcătura instanței. 

Rezultatul final al procedurii judiciare este o hotărâre definitivă care stabilește drepturile fiecărui moștenitor asupra patrimoniului defunctului. 

Moștenitorii ajung să dispute moștenirea în instanță în principal atunci când apar conflicte sau neînțelegeri între ei, iar procedura notarială, care presupune acordul tuturor părților, nu mai este posibilă. 

Succesiunea ajunge în instanță în situații precum:

Lipsa acordului între moștenitori 

Notarul nu poate finaliza procedura succesorală decât dacă toți moștenitorii sunt de acord cu împărțirea moștenirii. Dacă există dispute privind cotele de moștenire, valoarea bunurilor sau împărțirea concretă a acestora, notarul va închide dosarul și îi va îndruma pe moștenitori către instanță.

Un exemplu concret în acest sens este moștenirea unui apartament de către doi frați. Unul vrea să-l vândă, celălalt vrea să locuiască în el. Neînțelegerea poate duce la proces.

Contestarea testamentului 

Dacă unul sau mai mulți moștenitori consideră că testamentul lăsat de defunct este fals, a fost întocmit sub presiune sau nu respectă cerințele legale (ex. lipsa martorilor, semnăturii sau capacității de exercițiu a testatorului), acesta poate fi contestat în instanță.

Potrivit Codului Civil, articolele 1034 – 1041, testamentul poate fi revocat sau anulat prin hotărâre judecătorească dacă se dovedește nulitatea sa.

Neclaritatea moștenitorilor legali

În unele cazuri, nu este clar cine sunt moștenitorii sau dacă există alți pretendenți la moștenire. Când apar pretenții concurente, cum ar fi copii nerecunoscuți sau rude îndepărtate care își vor partea de moștenire, instanța trebuie să stabilească cine are dreptul legal la succesiune.

În acest caz, instanța va aplica regulile prevăzute în Codul Civil, articolele 963 – 977, privind ordinea de moștenire legală.

Absența unuia sau mai multor moștenitori 

Dacă un moștenitor nu răspunde la convocările notarului sau nu își exprimă voința în termenul legal de 6 luni, procedura se blochează. Notarul nu poate merge mai departe fără participarea tuturor. Astfel, ceilalți moștenitori pot cere în instanță constatarea acceptării tacite sau renunțarea la moștenire.

Datorii ale defunctului

Dacă defunctul a lăsat datorii, moștenitorii pot avea opinii diferite în ceea ce privește acceptarea succesiunii. 

Instanța poate fi sesizată fie pentru constatarea renunțării, fie pentru stabilirea răspunderii moștenitorilor pentru aceste datorii. 

Cererea de partaj judiciar

Chiar dacă succesiunea a fost deja finalizată la notar, moștenitorii pot cere partajul judiciar dacă nu s-au înțeles asupra împărțirii efective a bunurilor. Este o situație frecventă mai ales când moștenirea constă în bunuri indivize, precum imobile sau terenuri. 

Cât durează succesiunea la notariat

Procedura notarială este, în general, mai rapidă și mai puțin costisitoare decât cea judiciară. Durata acesteia depinde de complexitatea cazului și de promptitudinea cu care sunt furnizate documentele necesare.

În cazurile simple, succesiunea poate fi finalizată în câteva săptămâni. În situații mai complexe, poate dura câteva luni.

Actele necesare pentru deschiderea succesiunii la notar includ:

• Certificatul de deces al defunctului;
• Actele de identitate ale moștenitorilor;
• Actele de proprietate ale bunurilor din patrimoniul defunctului;
• Certificatul de căsătorie sau de naștere, după caz;
• Certificatul de atestare fiscală.

Este important de menționat că, dacă succesiunea este dezbătută în termen de 2 ani de la deces, moștenitorii beneficiază de scutirea de impozit de 1% din valoarea bunurilor.