Dreptul la intimitate între vecini. Cum este reglementat în lege și ce reguli trebuie să respecte fiecare

Dreptul la intimitate între vecini este o formă de respect reciproc. Dacă te informezi corect cu privire la acest drept poți să eviți conflictele și să beneficiezi de liniștea propriului tău spațiu. Uite ce este dreptul la intimitate între vecini, potrivit legii, și ce reguli trebuie să respecte ambele părți. 

Trăim practic tot mai aproape unii de alții: fie la bloc, fie la case alipite la țară ori în cartiere aglomerate și suprapopulate. Într-un asemenea peisaj, granițele dintre spațiul tău personal și cel al vecinului devin ușor neclare. 

Tocmai de aceea, dreptul la intimitate vine ca o reglementare oficială pentru a seta anumite limite între vecini. Ce este dreptul la intimitate, ce aduce în sânul unei comunități și cum este reglementat, află din articol. 

Ce presupune dreptul la intimitate între vecini

Intimitatea este un drept fundamental garantat de lege, dincolo de a fi o chestiune de confort psihologic. Articolul 71 din Codul Civil arată că „orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private”. 

De altfel, prin acest articol se interzice în mod expres orice intervenție nedorită în viața intimă, în domiciliu, în corespondență ori în imaginea unei persoane; acestea sunt și norme legale care pot să fie invocate în instanță. 

Mai mult, Constituția României invocă la articolul 26 dreptul fiecărui individ la respectarea vieții intime, familiale și private, iar Convenția Europeană a Drepturilor Omului întărește acest principiu la nivel internațional. 

Respectarea acestui drept este vitală pentru protejarea vieții personale, ci și pentru menținerea unui climat de încredere și siguranță în orice comunitate.

Ce apare în lege despre dreptul la intimitate între vecini

Deși relația cu vecinii este adesea dictată de bunăvoință și compromisuri, legislația română stabilește câteva reguli clare pe care fiecare locatar trebuie să le respecte. Codul Civil impune așa-numita „obligație de bună vecinătate”. 

Mai exact, fiecare proprietar trebuie să-și folosească spațiul fără a-l deranja inutil pe cel de alături – fie că e vorba de zgomot, de construcții, de scurgeri de apă sau chiar de plantații care pot invada vizual și fizic curtea vecină. 

Un aspect adesea trecut cu vederea este poziționarea ferestrelor. Potrivit legii, nu ai voie să construiești ferestre care dau direct spre casa vecinului dacă nu păstrezi o distanță minimă de doi metri de la limita proprietății. 

Iar dacă este vorba de geamuri mici, mate, pentru lumină sau aerisire, regula este mai permisivă – tocmai pentru că acestea nu permit observarea activităților din curtea vecină. 

De asemenea, apa pluvială nu are voie să se scurgă pe terenul vecinului, iar copacii sau gardurile vii trebuie plantați la o distanță decentă. Legea prevede clar că arborii care depășesc doi metri înălțime trebuie plantați la cel puțin doi metri de hotar. În caz contrar, proprietarul afectat are dreptul să ceară tăierea sau mutarea lor. 

Care este distanța minimă între vecini

Una dintre cele mai frecvente întrebări în zonele rezidențiale, dacă ții cont de dreptul la intimitate, este: Cât de aproape poate construi vecinul față de gardul meu? 

Răspunsul vine, din nou, din Codul Civil: distanța minimă între o construcție și hotarul proprietății este, în general, de 60 de centimetri. 

Însă dacă în construcție sunt prevăzute ferestre sau balcoane cu vedere spre curtea vecină, această distanță crește la doi metri. Dacă ferestrele sunt oblice, adică nu se uită direct în curtea alăturată, se poate reduce distanța la un metru.

Pentru anumite construcții sau în localități cu reglementări urbanistice stricte, aceste distanțe pot fi mai mari. În unele cazuri, vecinii pot ajunge la o înțelegere și pot semna un acord notarial pentru a construi mai aproape de hotar, însă doar cu condiția ca planul urbanistic zonal să permită astfel de derogări.