O grădină frumoasă și productivă la primăvară începe, de fapt, cu lucrările făcute înainte de iarnă. Câteva zile dedicate acum curățării, solului și protejării plantelor pot însemna mai puține probleme și un început de sezon mult mai ușor când vremea se încălzește. Află din articol ce lucrări de toamnă să faci în grădină, atât pentru legume, cât și pentru flori, dar și ce întreținere să faci unui solar ori viței-de-vie.
Lucrări de toamnă în grădina de legume
Odată cu venirea toamnei, recoltarea ultimelor legume, urmată de eliberarea terenului și pregătirea acestuia pentru culturile următoare se numără printre lucrările necesare. Totodată, fertilizarea și lucrarea solului sunt două operațiuni la fel de importante.
Pregătirea terenului din toamnă are un rol practic: elimini resturile culturilor care tocmai au ajuns la final de ciclu, reduci rezerva de buruieni și poți introduce în sol materia organică și elementele nutritive necesare culturilor viitoare. În plus, terenul săpat toamna poate beneficia în timpul iernii de ciclurile naturale de îngheț și dezgheț, astfel încât primăvara să fie mai ușor de pregătit.
Iată concret ce ai de făcut:
1. Recoltarea finală a legumelor târzii. Prima lucrare este, firesc, strângerea recoltei care a mai rămas în grădină. Nu toate legumele trebuie scoase în același timp, pentru că unele suportă mai bine temperaturile scăzute decât altele. Totuși, trebuie urmărită prognoza meteo și trebuie recoltate la timp plantele care pot fi afectate de primele nopți reci sau de îngheț.
Cartofii rămași în pământ, de exemplu, nu ar trebui lăsați prea mult după încheierea sezonului. Pot deveni hrană pentru dăunătorii din sol, iar odată cu ploile abundente de toamnă recoltarea devine mult mai dificilă. În această perioadă se strâng și rădăcinoase precum morcovii, sfecla, napii și ridichile, în funcție de soi și de perioada în care au fost cultivate. Tot acum ajung la final și culturile târzii de roșii și castraveți. Tomatele ajunse la dimensiunea normală, dar încă necoapte, pot fi culese și lăsate să se coacă ulterior la adăpost.
2. Curățarea terenului. Imediat după ce ai terminat recoltarea unei parcele, scoate plantele care și-au încheiat ciclul de vegetație. Vrejurile, tulpinile, rădăcinile rămase la suprafață și frunzele nu ar trebui lăsate pur și simplu pe strat până în primăvara următoare.
Este important să faci diferența între plantele sănătoase și cele care au avut simptome de boală. Resturile sănătoase pot fi valorificate prin compostare, însă plantele bolnave trebuie eliminate din grădină. Recomandarea este importantă deoarece resturile infectate rămase pe teren pot păstra surse de infecție pentru sezonul următor.
3. Plivirea buruienilor. Chiar dacă legumele nu mai cresc, buruienile pot continua să se dezvolte în zilele mai calde de toamnă. De aceea, curățarea terenului trebuie să includă și plivirea lor, de preferat înainte să ajungă să formeze și să împrăștie semințe.
Este o lucrare care te poate scuti de muncă suplimentară în sezonul următor. Cu cât lași mai puține buruieni să se însămânțeze toamna, cu atât reduci una dintre sursele infestării straturilor în anul următor. În parcelele în care mai există culturi, buruienile continuă, în plus, să concureze plantele pentru apă, lumină și substanțele nutritive din sol.
4. Fertilizarea solului. După un sezon întreg de producție, solul are nevoie de refacerea rezervelor de materie organică și, în funcție de situație, de elemente nutritive. Toamna este un moment potrivit pentru fertilizarea de bază, deoarece îngrășămintele pot fi încorporate odată cu lucrarea terenului.
O variantă este utilizarea compostului matur sau a gunoiului de grajd bine descompus. Acestea pot să fie introduse în sol odată cu săparea. În cazul îngrășămintelor minerale, însă, nu este indicat să aplici automat aceleași cantități în fiecare an. Necesarul depinde de fertilitatea terenului și de culturile pe care intenționezi să le înființezi.
5. Săparea de toamnă a solului. După ce parcela este curățată și, dacă este cazul, fertilizată, poate urma săparea. Spre deosebire de pregătirea fină a terenului pentru semănatul de primăvară, toamna nu este obligatoriu să mărunțești foarte bine pământul. Astfel, solul poate fi lăsat în bulgări mai mari. În timpul iernii, apa pătrunde în aceștia, iar alternanța îngheț-dezgheț contribuie la fragmentarea lor naturală.
6. Plantări de sezon cu plante rezistente la frig. În funcție de zona țării, de momentul din toamnă și de temperaturile prognozate, poți folosi unele parcele pentru culturi rezistente la frig.
Spanacul, anumite soiuri de salată, ceapa și usturoiul pentru verde, pătrunjelul, ridichile sau mazărea sunt câteva dintre variantele care pot fi luate în calcul pentru culturi de toamnă sau pentru obținerea unor recolte timpurii. Calendarul trebuie însă adaptat la condițiile locale. Toamna poate veni foarte diferit de la un an la altul, iar data din calendar este mai puțin importantă decât temperatura solului și riscul apariției înghețurilor.
Lucrări de toamnă în solar
Solarul nu intră obligatoriu în repaus odată cu venirea toamnei. Dacă îl pregătești corect, poți continua să cultivi verdețuri și legume rezistente la temperaturi mai joase. Înainte de asta, însă, spațiul trebuie curățat după culturile de vară.
Igienizarea este cu atât mai importantă într-un solar cu cât culturile se succed pe o suprafață relativ mică, iar temperatura și umiditatea pot favoriza dezvoltarea unor boli. La sfârșitul lunii septembrie și începutul lunii octombrie, după recoltarea ultimelor legume, se recomandă decontaminarea spațiului, săparea solului, aerisirea, efectuarea eventualelor reparații și spălarea suprafețelor și sistemelor de prindere.
Curățarea și igienizarea solarului
Începe prin a scoate plantele de tomate, ardei, vinete, castraveți și celelalte culturi care și-au încheiat ciclul. Îndepărtează cât mai bine resturile vegetale și rădăcinile rămase, iar plantele bolnave nu le amesteca în compostul pe care urmează să îl folosești în grădină.
Urmează curățarea structurii. Folia solarului poate acumula în timpul sezonului praf, pământ și alte depuneri, care reduc cantitatea de lumină ce ajunge la plante. Spălarea trebuie făcută cu grijă, fără perii sau materiale abrazive care pot zgâria și deteriora folia. Dacă folosești un produs pentru dezinfectarea suprafețelor, acesta trebuie să fie potrivit materialului respectiv și utilizat exact în concentrația și în condițiile indicate de producător.
Profită de această curățenie generală și pentru a verifica solarul. O folie desprinsă, o ruptură mică, elementele de prindere slăbite sau alte defecțiuni sunt mult mai ușor de remediat înainte să înceapă vremea rece și vânturile puternice.
Pregătirea și fertilizarea solului
După ce ai eliberat solarul, îndepărtează buruienile și resturile de rădăcini, apoi sapă și afânează terenul. Dacă în sezonul anterior ai observat probleme provocate de boli ale solului, pregătirea terenului devine și mai importantă.
Pentru fertilizarea naturală poți folosi compost matur sau gunoi de grajd bine descompus, care aduc materie organică în sol. Într-un solar cultivat intensiv, însă, tentația de a fertiliza foarte mult poate produce în timp dezechilibre. Tocmai de aceea, analiza periodică a solului este o soluție mai sigură decât aplicarea în fiecare toamnă a acelorași cantități de îngrășăminte.
Tot acum merită să te gândești la rotația culturilor. Dacă este posibil, nu cultiva ani la rând aceleași familii de plante exact pe aceleași parcele, deoarece acestea pot avea boli și dăunători comuni și pot consuma în mod asemănător resursele solului.
Însămânțarea culturilor de toamnă – iarnă
După ce terenul este pregătit, solarul poate fi folosit pentru un nou ciclu de cultură. Spanacul, salata, ceapa verde, mărarul și pătrunjelul sunt printre variantele potrivite pentru sezonul rece, în funcție de momentul semănării și de temperaturile din solar.
Trebuie însă ținut cont de faptul că un solar neîncălzit oferă protecție, dar nu transformă iarna în vară. În perioadele geroase, temperaturile pot coborî suficient de mult încât culturile să aibă nevoie de protecție suplimentară. În același timp, în zilele însorite și mai calde, solarul trebuie aerisit pentru a reduce condensul și umiditatea excesivă.
Ce trebuie să faci dacă ai viță-de-vie în curte
După ce ai cules ultimii struguri, butucii de viță-de-vie se pregătesc treptat pentru repausul vegetativ, iar intervențiile făcute în această perioadă pot contribui la menținerea plantelor sănătoase și la pregătirea rodirii din anul următor.
Curățarea frunzelor, coardelor uscate și a resturilor vegetale este una dintre primele lucrări. Adună frunzele căzute și materialul vegetal rămas sub butuci, mai ales dacă via a prezentat simptome de boală. Pot fi îndepărtate și porțiunile uscate sau bolnave. La tăierile în uscat, igienizarea butucului presupune inclusiv eliminarea lemnului uscat și a formațiunilor necorespunzătoare.
Prin această curățare, resturile vegetale bolnave lăsate sub vie nu mai devin surse de infecție de la un sezon la altul. De aceea, materialul cu semne evidente de boală trebuie strâns și eliminat separat.
Fertilizarea cu fosfor și potasiu poate fi făcută toamna atunci când solul are nevoie de aceste elemente. Fosforul are un rol important în dezvoltarea rădăcinilor și în procesele energetice ale plantei, iar potasiul participă la reglarea apei în plantă, la acumularea zaharurilor și la rezistența acesteia la diferite forme de stres. Totuși, necesarul de îngrășăminte trebuie stabilit în funcție de starea plantei și de fertilitatea solului, nu aplicat automat în fiecare an.
Săparea ușoară a solului în jurul viei poate completa lucrările de toamnă. Prin această operațiune se reduc buruienile și se pot încorpora îngrășămintele administrate. Lucrarea trebuie făcută cu atenție în apropierea butucilor, pentru a nu provoca inutil răni rădăcinilor.
Tăierea de rodire trebuie făcută toamna numai dacă soiul și condițiile climatice permit acest lucru. Aceasta este una dintre lucrările la care merită să fii prudent. Tăierea nu înseamnă pur și simplu scurtarea coardelor care par prea lungi. Ea stabilește, printre altele, încărcătura de muguri și contribuie la menținerea echilibrului dintre creștere și rodire.
Momentul este însă esențial. La soiurile sensibile și în zonele unde există risc de ger puternic, este mai prudent ca tăierea principală de rodire să fie amânată spre primăvară. Dacă soiul este rezistent, vița a intrat complet în repaus și clima locală permite acest lucru, tăierea poate fi făcută mai devreme. Ideea este să nu sacrifici din toamnă coarde și muguri care ar putea fi necesari dacă o parte dintre cei rămași sunt afectați ulterior de ger.
Lucrări de toamnă în grădina de flori
Odată cu răcirea vremii, și grădina de flori începe să se schimbe. Plantele anuale își încheie ciclul, multe dintre cele perene intră treptat în repaus, iar unele dintre florile care vor colora grădina primăvara următoare trebuie plantate chiar acum.
Curățarea grădinii și tăierile de întreținere sunt primele lucrări pe care le poți face. Îndepărtează plantele anuale uscate, florile ofilite și părțile bolnave sau deteriorate. Frunzele și tulpinile cu semne de boală trebuie strânse, pentru a nu rămâne în jurul plantelor pe timpul iernii.
Tăierile de toamnă la flori trebuie adaptate speciei, nu ca plantele perene să fie tăiate efectiv până la nivelul solului. Unele specii beneficiază de păstrarea părții aeriene pe timpul iernii, iar tulpinile și inflorescențele uscate pot oferi chiar protecție și adăpost pentru fauna utilă din grădină.
Plantarea bulbilor de primăvară și mutarea plantelor care nu rezistă la frig sunt și ele printre cele mai importante lucrări ale sezonului. Toamna este perioada în care se plantează lalele, narcise, zambile, ghiocei și alte flori cu bulbi care au nevoie de perioada rece pentru a porni corespunzător în vegetație și a înflori primăvara. De reținut că bulbii aleși pentru plantare trebuie să fie sănătoși, fermi și fără porțiuni moi, deteriorate sau mucegăite.
În același timp, plantele sensibile la temperaturi negative trebuie mutate la adăpost. Ghivecele cu specii tropicale și celelalte plante care nu pot ierna afară ar trebui duse într-un spațiu protejat înainte de apariția gerului.
Totodată, fertilizarea cu fosfor și potasiu poate ajuta plantele perene care au nevoie de fertilizare înainte de iarnă. Fosforul este important pentru sistemul radicular, în timp ce potasiul participă la numeroase procese fiziologice și ajută plantele să gestioneze mai bine stresul.
Protejarea de ger este ultima etapă importantă înainte de venirea iernii. Pentru multe plante perene și pentru bulbii plantați toamna, mulciul este una dintre cele mai simple metode de protecție. Poți utiliza frunze uscate și sănătoase, paie, scoarță, compost sau alte materiale organice potrivite.
Un strat de mulci ajută la izolarea solului și reduce variațiile bruște de temperatură din zona rădăcinilor. În cazul bulbilor plantați toamna, mulcirea ajută atât la protejarea împotriva frigului, cât și la păstrarea umidității și limitarea buruienilor.
Plantele mai sensibile pot fi protejate și cu materiale horticole speciale, precum pânza agril sau alte învelitori permeabile. Evită însă să înfășori plantele în materiale impermeabile care păstrează permanent condensul în interior. Protecția trebuie să reducă efectele gerului, fără să creeze un mediu excesiv de umed care favorizează mucegaiul și putrezirea.
Alte subiecte interesante
Ultimele articole
