Proprietarii, doi tineri bunici, au avut la dispoziție 17.000 euro și au dorit totul înlocuit, de la instalații sanitare și electrice, la ferestre, uși și finisaje.
Acasă e locul unde am fost prima dată copil. Casa bunicilor. Serile în care învățam să mă rog. Să nu te oprești în mijlocul rugăciunii, zicea bunica. Dacă mă opream în mijlocul rugăciunii, bunica mă trimitea să caut rugăciunea prin casă. Îmi spunea că am pierdut rugăciunea și că trebuie s-o găsesc.
La Valea Vișeului, ca-n alte părți legate de restul lumii mai mult prin tren decât prin șosele, bicicletele navetiștilor, biciclete care făceau kilometri buni până la gară, erau parcate zilnic, înclinat, de-a lungul casei. Fără antifurt, fără camere de luat vederi. Și nu dispărea niciuna.
