Sustenabilitate&chill: sfaturi de la cititorii Lovedeco pentru un trai și o casă eco

Din ce în ce mai multă lume vorbește despre sustenabilitate. Ce înseamnă ea? Să renunți la materialele dăunătoare mediului și corpului tău, să cumperi mai puțin, dar mai calitativ, să cauți cele mai naturale și locale surse pentru alimente, să reduci consumul de energie electrică, apă și plastic. Un trai eco nu presupune niște schimbări drastice, ci doar un pic mai multă atenție. Ca să îți fie mai ușor, venim cu idei chiar de la cititorii Lovedeco.

De la reciclare, alegerea unor produse eco și transportul verde, sunt o mulțime de lucruri simple cu impact major pe care le poți face pentru sustenabilitate, planetă și propriul viitor. Pentru că puterea exemplului ajută, am vorbit cu cinci cititori Lovedeco despre ce alegeri au făcut ei pentru o viață mai eco acasă și în societate. Inspiră-te de la ei pentru niște obiceiuri mai sustenabile și mai sănătoase, ca să-ți fie bine acasă, să ajuți planeta și să economisești bani.

O casă decorată cu țesături naturale și alimente culese din păduri

Iulia Marinescu este designerul de modă din spatele brandului Knitted Lullaby, pentru care tricotează haine. A învățat să tricoteze la 7 ani de la mama ei și de 15 ani se ocupă cu împletirea poveștilor prin haine. Folosește materiale naturale, rar face câte o excepție când găsește fire care-i amintesc de 1001 de Nopți. „Tricotajele au plăsuțele lor de pânză, care pot fi folosite apoi pentru cumpărături sau pentru depozitarea lucrurilor, iar când trimit colete, folosesc hârtie, cutii de carton și sfoară sau refolosesc pungile de plastic de la coletele primite”, spune Iulia.

De aproape doi ani a reînceput să învețe plantele sălbatice comestibile și să fie atentă la ce oferă natura în fiecare anotimp. „Primăvara, pădurile și câmpiile ne dăruiesc muguri de molid, urzici, leurdă, untișor și măcriș pentru supe și salate, pesto sau creme tartinabile”, spune ea. Vara adună flori pentru ceaiuri și limonade, petale și frăguțe pentru dulcețuri și ciuperci pe care le folosește la mâncăruri. Toamna găsește în sălbăticie nuci, alune și mere. Este de părere că iarna te poți înfrupta din toate, congelate, depozitate, coapte sau uscate.

Când culesul fructelor din pădure nu e o opțiune la îndemână, Iulia îndrumă să le cumpărăm de la micii fermieri: „În afara oricărui oraș există sere, solarii și livezi, iar dacă întrebăm online, cu siguranță primim informații și îndrumări de la amicii virtuali. Astfel ne luăm alimente fără chimicale și poluare, fără stresul aglomerației, în timp ce susținem munca și investiția sufletească a unor oameni dedicați”. Este încântată și că au început să apară mai multe afaceri mici în câteva orașe din țară, care ne oferă șansa să cumpărăm alimente la vrac, să ducem o viață în acord cu principiile de sustenabilitate și fără plastic.

Colectare selectivă, reciclare și casolete din sticlă

Elena Mălina Preoteasa lucrează în comunicare la Corul Madrigal, Ministerul Culturii și educă pe social media asupra pericolelor cu care se confruntă natura. „Totul a început prin informare și prin conștientizarea faptului că amprenta mea toxică asupra mediului poate fi redusă fără mari eforturi, doar cu puțină disciplină”, spune ea despre momentul când și-a dat seama că nu este neputincioasă când vine vorba de natură. A început să colecteze selectiv, să recicleze și atunci a rămas șocată de cât de mult plastic pot consuma două persoane.

Sfaturi de sustenabilitate pe care le-ar da și altora ar fi să caute alternative mai eco: casolete din sticlă, să renunțe la pungile de plastic și să nu mai folosească plastic de unică folosință. Pe lângă astea,  Mălina nu mai cumpără hrană și produse cosmetice ambalate în plastic și a renunțat la absorbantele clasice în favoarea celor din bumbac.

Când mănâncă de la fast food nu mai cere tacâmuri și nu mai folosește paie pentru băuturi în oraș. Pentru cafea și apă are mereu cu ea recipiente, ca să evite consumul de ambalaje de unică folosință. Reciclează hârtia, sticla și metalul și nu mai cumpără haine decât când are nevoie, și atunci de la micii designeri. Nu mai consumă deloc carne de vită și comandă foarte rar mâncare acasă, fiindcă „pentru zece minute de plăcere nesănătoasă de obicei, primim și o grămadă de plastic”, spune ea. Împreună cu prietenul ei gătesc mult și folosesc bicicletele ca mijloc de transport, atunci când pot. În casă au plante purificatoare, care fac echipă bună cu purificatorul de aer.

Hârtie reciclată în casă pentru artă

Dan-Raul Pintea, artist și fondator al proiectului și galeriei de artă Dragoste, a început din 2016 să facă hârtie manuală din ambalajele produselor pe care consumă. Folosește de la cutia pastei de dinți, ambalajele alimentelor, cutiile de pizza, până la cutiile de medicamente cu tot cu prospecte și bonurile fiscale.

„În 2004 am fost cu o bursă Erasmus în Belgia, unde am conștientizat importanța resurselor după ce am dus lipsa lor. De atunci nu am mai cumpărat hârtie și m-am apucat să refolosesc orice găseam sau primeam”, spune Dan. Dar abia în 2016 a pus în aplicare reciclarea hârtiilor strânse de-a lungul anilor, după ce a cumpărat o sită pentru strecurare din banii de pe tricourile cu Dragoste.

„Când ești artist nou, nu prea vinzi artă, iar lipsa banilor te face să utilizezi toate resursele de care dispui, ca să-ți pui în aplicare ideile. Așa am găsit soluția să-mi fac propriul suport din carton pe care să desenez”, spune artistul. Nu aruncă nicio hârtie. Pune totul la blender, apoi trece printr-un filtru și pune noua hârtie la uscat.

„Ce sentiment am avut când am făcut prima hârtie! Am simțit că am născut ceva, că m-am întors la origini. Am creat artă în formă pură, care nu mai cerea să fie desenată, pentru că purta deja înăuntru mesajul materialului reciclat”, povestește el despre arta sa în acord cu principiile de sustenabilitate.

Cană filtrantă pentru apă, haine second hand și sustenabilitate

Dana Alecu, fotografă și fondatoare a podcastului de educație sexuală, Pătratul Roșu, a adoptat de-a lungul anilor câteva practici care ajută sub o formă sau alta mediul, dar și buzunarul. Și-a montat perlatoare la baterii ca să consume mai puțin și nu lasă apa să curgă aiurea, când nu o folosește. Pe același principiu recomandă și becurile cu LED care consumă mai puțin.

Dana își cumpără haine noi doar dacă are neapărată nevoie de ele, în rest își achiziționează diverse piese de la second hand. „Am o satisfacție enormă când descopăr ceva ce are peste 90% șanse să fie unicat. Tot ce e uzat devine cârpă de șters praful sau pe jos. Restul le duc la containerele de la H&M/Zara, sau le donez, dacă sunt în stare bună, dar nu mai mișcă nimic în mine”, spune ea.

Nu mai cumpără apă îmbuteliată, ci folosește o cană filtrantă și colectează selectiv deșeurile, sperând ca toate cartoanele, sticla și plasticul separate cu atâta atenție chiar să ajungă să fie reciclate. Și refolosește recipientele din sticlă de la diverse produse: „Păstrez cutiile de la creme de corp sau de față și să le folosesc ca suporturi pentru lumânări sau pentru dischete demachiante. Borcanele ajung mereu la mama pentru sosuri, murături, compoturi și alte nebunii”, spune Dana.

Fiindcă stă cu chirie a fost nevoită să scape de electrocasnicele vechi din locurile în care s-a mutat, care au fost ridicate de cei de la Rorec. Pentru reciclarea bateriilor, becurilor și device-urilor mici, harta reciclării e sfântă pentru Dana. Pe vremea când strângea destul ulei ca să-l dea la reciclat, îl ducea la sediul Uleiosului, însă acum sunt și câteva benzinării unde poți face asta.

Batiste de bumbac și produse bio de igienă

„Cel mai greu a fost să mă reobișnuiesc să folosesc batistele de bumbac în locul șervețelor de hârtie. Cumva, a ajuns în mintea oamenilor să fie inacceptabil să le lipsească pachetul de șervețele”, povestește fondatoarea paginii scj.life din Cluj-Napoca, Mădă Hruban.

Ca să-și transforme casa într-una eco, a fost necesar să conștientizeze câte chimicale nocive vieții acvatice conțin produsele de igienă folosite zilnic atât pentru corp, cât și pentru casă. Așa că le-a înlocuit cu variantele bio, dar i-a fost greu să se obișnuiască cu ele, fiindcă se strică mult mai repede și dau rezultate mai slabe.

Când merge la cumpărături o face cu trollerul plin cu recipiente proprii, saci textili, sticle, borcane sau caserole reutilizabile, ca să evite ambalajele de unică folosință. „Concluzia este că, pentru orice pas care te scoate din zona de confort, este nevoie de o perioadă de adaptare și de acceptare a schimbărilor. Dar fiecare mic pas îndreptat spre sustenabilitate întoarce nelimitate stări de bine”, spune Mădă.