Din ce sunt făcute pungile pentru copt și cât de sănătoasă e mâncarea gătită astfel

Pungile pentru copt pot fi folosite în siguranță atât timp cât sunt destinate special gătirii, iar temperatura maximă indicată de producător este respectată. Folosită corect, punga păstrează umiditatea și sucurile alimentelor în timpul coacerii. Dacă preferi să eviți plasticul, poți obține rezultate asemănătoare și cu alternative. Află din articol din ce sunt făcute pungile pentru copt și cât de sănătoasă e mâncarea gătită în acest fel. 

Din ce sunt făcute pungile pentru copt

Pungile pentru copt sunt ambalaje termorezistente create special pentru prepararea alimentelor la cuptor. Rolul lor este să formeze în jurul mâncării un spațiu în care căldura și umiditatea pot circula, în timp ce o parte importantă din abur rămâne în interior. Din acest motiv sunt folosite frecvent pentru fripturi, pui întreg, pește sau combinații de carne și legume.

În timpul gătirii, apa din ingrediente se transformă în abur, iar sucurile și grăsimile rămân în mare parte în pungă. Preparatul se gătește astfel într-un mediu umed și pierde mai greu apa decât dacă ar fi așezat descoperit într-o tavă. Metoda poate ajuta carnea să rămână fragedă și reduce stropirea pereților cuptorului cu grăsime.

Unele pungi pentru gătit sunt realizate din PET, adică tereftalat de polietilenă, un material plastic termorezistent. PET-ul este întâlnit în numeroase tipuri de ambalaje alimentare, însă variantele folosite pentru gătire sunt concepute pentru condiții diferite de cele ale unei sticle sau caserole obișnuite. Practic, acest tip de plastic rezistă eficient la temperaturi de 200 până la 220 de grade Celsius. 

Eliberează sau nu toxine în mâncare? 

Cea mai importantă întrebare apare atunci când punga intră în cuptor: ce se întâmplă cu plasticul atunci când este încălzit și poate ajunge ceva din material în alimente?

În cazul pungilor fabricate special pentru copt, materialul este ales și produs tocmai pentru a rezista temperaturilor mari de gătire. Folosit în condițiile pentru care a fost proiectat, materialul nu transferă în alimente substanțe în cantități care să depășească limitele de siguranță stabilite pentru materialele aflate în contact cu mâncarea. 

Legislația europeană stabilește cât de multe substanțe pot migra din plastic în alimente. Limita globală este de 10 miligrame pentru fiecare 100 centimetri pătrați de material aflat în contact cu mâncarea. În cazul pungilor PET pentru gătit alimente, nivelul de migrare a fost stabilit de producător între 0,02 și 2,73, mult sub limita europeană. 

Temperatura este unul dintre factorii care pot influența migrarea compușilor din materialul plastic destinat gătirii alimentelor, motiv pentru care respectarea indicațiilor producătorului este esențială. Prin urmare, dacă pe ambalaj scrie că punga poate fi folosită până la 200 de grade Celsius, aceasta nu ar trebui introdusă într-un cuptor setat la 230 sau 250 de grade Celsius. 

Cum să folosești corect punga pentru copt 

La fel de importantă este poziționarea pungii în cuptor. Aceasta trebuie așezată într-o tavă suficient de încăpătoare și nu trebuie să intre în contact cu pereții cuptorului sau cu elementele de încălzire. Suprafețele respective pot avea temperaturi mult mai mari decât aerul din interiorul cuptorului, iar contactul direct poate deteriora, topi sau perfora materialul.

Punga trebuie să aibă și suficient spațiu pentru a se umfla în timpul gătirii. Pe măsură ce alimentele se încălzesc, în interior se formează abur, iar presiunea crește. Din acest motiv, dacă instrucțiunile produsului o cer, în partea superioară se fac câteva mici perforații sau tăieturi. Prin ele, excesul de abur poate ieși treptat, fără ca punga să se umfle necontrolat sau să se rupă.

Și momentul deschiderii necesită atenție. În interior se poate acumula abur foarte fierbinte, care poate provoca arsuri dacă punga este tăiată imediat și mâinile sau fața sunt ținute deasupra deschiderii.

Ce alternative există 

Dacă preferi ca mâncarea să nu intre în contact cu plasticul în timpul gătirii, efectul pungii poate fi reprodus, într-o anumită măsură, prin metode clasice. Folia de aluminiu, vasul termorezistent din sticlă cu capac și hârtia de copt pot păstra umiditatea alimentelor și pot limita murdărirea tăvii, însă fiecare trebuie folosită diferit.

Folia de aluminiu este una dintre cele mai simple alternative. Carnea, peștele sau legumele pot fi împachetate astfel încât marginile foliei să fie bine închise, iar aburul să rămână în interior. O altă variantă este așezarea preparatului într-o tavă care este apoi acoperită etanș cu folie.

Avantajul este asemănător celui oferit de pungă: umiditatea se pierde mai greu, iar preparatul se poate găti în propriile sucuri. Pentru o friptură, de exemplu, folia poate fi îndepărtată în ultima parte a gătirii. Suprafața cărnii va fi atunci expusă direct căldurii și se poate rumeni.

Folia de aluminiu nu este însă soluția ideală pentru orice ingredient. În special în cazul preparatelor foarte acide sau foarte sărate, contactul direct prelungit poate favoriza transferul aluminiului către alimente. Pentru rețetele care conțin cantități mari de roșii, lămâie, oțet sau alte ingrediente acide, un recipient din sticlă termorezistentă poate fi o variantă mai potrivită.

Vasul termorezistent din sticlă cu capac este probabil alternativa care reproduce cel mai bine principiul pungii de copt. Carnea și legumele sunt așezate în recipient, eventual cu o cantitate mică de lichid, după care vasul este acoperit. Aburul rămâne în mare parte în interior și creează un mediu umed, astfel încât preparatul se gătește fără să se usuce rapid.

Capacul poate fi scos spre sfârșitul preparării atunci când este nevoie de rumenire. Un alt avantaj este că vasul poate fi reutilizat de foarte multe ori și nu presupune contactul alimentului cu un material plastic de unică folosință.

Nu orice recipient din sticlă poate fi însă introdus în cuptor. Trebuie folosite numai vase declarate de producător drept termorezistente și trebuie evitate schimbările bruște de temperatură. Un vas foarte rece nu ar trebui introdus direct într-un cuptor foarte fierbinte, după cum nici un recipient încins nu trebuie pus imediat pe o suprafață rece sau umedă. Șocul termic poate provoca fisurarea sau chiar spargerea sticlei.

Hârtia de copt este cea de-a treia alternativă și funcționează foarte bine mai ales pentru pește, legume sau porții individuale. Ingredientele pot fi așezate pe o bucată suficient de mare de hârtie, iar marginile sunt apoi pliate și închise pentru a forma un pachet.

Este metoda cunoscută în bucătărie drept en papillote. În interiorul pachetului, apa din ingrediente se transformă în abur, iar alimentele se gătesc într-un mediu umed, păstrând o mare parte din sucuri și arome. Pot fi adăugate condimente, ierburi aromatice și o cantitate mică de lichid sau grăsime înainte ca pachetul să fie închis.

Hârtia de copt poate fi folosită și în varianta clasică, pentru acoperirea tăvii. În acest caz nu va păstra aburul la fel ca o pungă, dar împiedică alimentele să se lipească și face tava mai ușor de curățat.

Și hârtia de copt are însă o temperatură maximă de utilizare, specificată de producător. Nu trebuie lăsată să intre în contact cu flacăra, cu rezistențele sau cu alte suprafețe foarte fierbinți ale cuptorului. La temperaturi prea ridicate se poate înnegri, deveni fragilă și, în anumite condiții, se poate aprinde.