LIFE

De la noi: cum s-a născut stilul brâncovenesc, cum îl recunoști și câteva exemple de clădiri emblematice

    „Trebuie să cunoşti trecutul pentru a putea înţelege prezentul”, spunea omul de ştiinţă şi astrologul Carl Sagan în urmă cu niște ani buni. În timp, a devenit o regulă nescrisă a vieţii de zi cu zi și se aplică în orice domeniu, de la istorie, artă sau economie, la arhitectură şi design interior.

    Arhitectura spune istoria unei ţări şi a fiecărei civilizaţii care a trăit de-a lungul secolelor. Ea vorbeşte despre victorii şi înfrângeri, despre stilul de viaţă şi obiceiuri. De aceea credem că e important să cunoaștem arhitectura specifică României. Așa că am pregătit o mică serie editorială, numită „De la noi”, în care facem o incursiune în istoria arhitecturii româneşti.

    Primul pe listă, şi probabil cel mai important dintre ele, este stilul brâncovenesc. Cunoscut şi ca „primul stil românesc”, acesta s-a dezvoltat sub înfloritoarea conducere a lui Constantin Brâncoveanu (1688-1714), de unde îşi şi primeşte numele.

    stilul brâncovenesc - biserica antim
    Mănăstirea Antim din București.

    Stilul brâncovenesc: un pic de istorie

    Deşi stilul s-a dezvoltat cu precădere în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu, acesta nu este specific doar celor 26 de ani în care acesta a fost la conducere. Bazele stilului au fost puse încă din timpul conducerii lui Matei Basarab (1632 -1654) şi a continuat să se dezvolte până la finalul domniei lui Constantin Mavrocordat.

    Arhitectura începutului de secol XVII oglindeşte lipsurile poporului român ca urmare a exploatării turceşti din secolul precedent. Odată cu Matei Basarab, Ţara Românească se dezvoltă şi reînvie sentimentul naţional şi dragostea pentru tradiţii locale. Cu toate acestea, ea nu determină un stil propriu-zis.

    Puţine construcţii au rămas în picioare din acea perioadă. Dintre cele mai importante care îi aparţin lui Matei Basarab amintim biserica Mănăstirii Arnota (1633), biserica Schitului Crasna-Gorj (1636), precum și ansamblurile monastice de la Căldărușani (1638) și Brebu (1640-1650).

    Epoca Cantacuzinilor (1679-1688) aduce cu ea o apreciere faţă de stilul de viaţă somptuos, influenţat de exemplele turceşti, şi o apreciere faţă de locuinţele boiereşti. Aceasta este o influenţă directă a renaşterii şi barocului care vin din Transilvania în Ţara Românească la jumătatea secolului XVII.

    Dintre construcţiile specifice acelor vremuri putem vorbi de casa Cantacuzinilor din satul Măgureni, Prahova (1667-1671), de bisericile de la Râmnicu Sărat, Sinaia, Bodești, Colțea-București. În timpul domniei lui Şerban Cantacuzino se construieşte Catedrala Patriarhiei din Bucureşti (1656-1685), o influenţă pentru stilul brâncovenesc ce avea să urmeze.

    Aprecierea pentru construcţiile boiereşti şi viaţa de fast de la curte se dezvoltă mai ales în timpul conducerii lui Constantin Brâncoveanu. Îmbunătăţirea vieţii economice şi politice din acea perioadă, împreună cu dezvoltarea meşteşugurilor şi a negoţului au favorizat dezvoltarea domeniului construcţiilor şi au dus la înflorirea arhitecturii atât religioase, cât şi civile, dar şi a oraşelor. Construcțiile boierești din Ţara Românească s-au extins în Transilvania şi erau recunoscute ca făcând parte din „stilul românesc renascentist.”

    Stilul brâncovenesc este unul eclectic, o fuziune între arhitectura populară, între tradiţiile artistice locale bizantine, elemente islamice ale Imperiului Otoman şi elemente cu caracter renascentist, baroc şi gotic aduse în ţară prin meşteri străini şi boieri care au studiat la Padova şi Constantinopol. Cu ajutorul acestora, Constatin Brâncoveanu a reuşit să creeze un stil naţional coerent şi grăitor.

    Toate tipurile de arhitectură au beneficiat de pe urma acestei perioade bogate şi înfloritoare, în special arhitectura laică (curţile domneşti şi palatele boiereşti). Dezvoltarea construcţiilor civile este rezultatul acumulării puterii în mâinile boierimii, dar este şi răspunsul în faţa nevoilor acestora. Locuinţa lor nu trebuia să satisfacă doar rolul de adăpost, ci şi noile cerinţe legate de rolul şi locul omului în lume – o influenţă clară a Renaşterii. Noile construcţii nu mai aveau să poartă nume de case, ci de palate. Denumirea reflectă maiestuozitatea detaliilor şi a stilul de viaţă al boierilor şi, în acelaşi timp, amintește de arhitectura Italiei de nord.

    Stilul brânconenesc ia naştere în oraşul natal al lui Brâncoveanu prin ctitoria lui cea mai de seamă: Mănăstirea Horezu (1690-1693), inspirată după Mănăstirea lui Neagoe Basarab de la Curtea de Argeş. Biserica Crețulescu (1722), Stavropoleos (1724) sau Fundenii Doamnei (1699) sunt alte construcţii specifice stilului brâncovenesc.

    Constantin Brâncoveanu este în special cunoscut pentru palatele pe care le-a ridicat în timpul domniei sale. Ele au la bază casa boierească tradiţională, care la rândul său s-a dezvoltat din casa ţărănească locală. Aşadar, se poate spune că palatele lui Brâncoveanu sunt un omagiu adus arhitecturii locale prin preluarea elementelor sale specifice şi prelucrate în construcţii adecvate vremurilor şi stilului de viaţă boieresc.

    Cel mai bine păstrat palat în stil brâncovenesc este palatul de la Mogoşoaia (1702), lângă Bucureşti. Palatul de la Potlogi (1968) sau Castelul Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus pot fi şi ele vizitate azi.

    stilul brâncovenesc - manastirea vacaresti
    Mănăstirea Văcărești, demolată în anul 1986 din ordinul lui Nicolae Ceașescu.

    În timpul perioadei de conducere a lui Nicolae Vodă Mavrocordat se înalţă Mănăstirea Văcăreşti (1716-1722), unul dintre cele mai importante monumente ale stilului brâncovenesc. Din păcate, acesta este demolat în 1986, din ordinul lui Nicolae Ceauşescu.

    Stilul brâncovenesc revine în atenţia publicului abia spre finalul secolului XIX, când arhitectul Ion Mincu îl readuce în discuţie. Ulterior, acesta este adoptat ca stil naţional.

    Pictura şi sculptura epocii sunt şi ele puternic influenţate de către stilul brâncovenesc. În pictură pătrund subiectele laice precum portrelele, tendinţa spre un stil narativ sau compoziţiile istorice, precum pictura Călătoria lui Brâncoveanu la Constantinopol din Palatul Mogoșoaia. La Horezu se naşta şcoala de pictură brâncovenească. Picturile murale ale Mănăstirii Horezu (1692-1694) sau decorul bisericii Doamnei din București (1688-1689) reprezintă o parte din capodoperele acelei perioade.

    Sculptura este subordonată arhitecturii şi este puternic influenţată de baroc prin bogăţia şi tematica ornamentaţiei: motive vegetale, florale, animale. Tot atunci apar şi primele motive antropomorfe, la biserica Fundenii Doamnei sau Stavropoleos, adică obiecte de artă sau reprezentare decorativă cu formă de ființă omenească.

    Stilul brâncovenesc: caracteristici

    Stilul brâncovenesc este o sinteză a mai multor stiluri internaţionale şi locale. Deşi a preluat elemente din baroc, renaştere sau arta persană, meşterii locali angajaţi de către Brâncoveanu au reuşit să filtreze totul prin prisma culturii româneşti. Aceştia au creat un stil autohton, unic şi foarte uşor de recunoscut, dacă ai idee care sunt cele mai importante caracteristici ale sale.

    1. Volumetria

    Monumentele brâncoveneşti se remarcă prin masivitatea lor dată în special de soclul de piatră, dar şi prin elementele ataşate (scări exterioare, pridvoare, logii) şi detaliile interioare şi exterioare care contribuie la expresivitatea volumului. Simplitatea volumului este echilibrată de exuberanţa detaliilor şi a sculpturilor, o inspiraţie barocă.

    Planurile construcţiilor sunt deseori rectangulare, simetrice şi raţionale, o influenţă directă a Renaşterii. Această simetrie se întâlneşte şi la poziţionarea clădirilor pe parcelă. În cazul clădirilor civile, poarta şi anexele gospodăreşti erau situate pe latura opusă a reşedinţei. Construcţiile religioase se află în centrul parcelei, cu restul clădirilor construite pe de-o parte şi de alta a axei est-vest.

    Palatele sunt în general construite din piatră, cu un singur etaj, unde la parter locuiau şlujitorii, restul familei fiind la etaj. Loggia se află spre latura dinspre lac, iar pe latura dinspre curte un foişor cu o scară. Clădirile erau dotate cu grupuri sanitare şi aducţii de apă, oferind confortul pe care îl cereau domnitorii de la vremea aceea.

    stilul brâncovenesc - pridvor manastirea horezu
    Pridvorul deschis al Mănăstirii de la Horezu.

    Pridvorul deschis, un element preluat din arhitectura ţărănească, devine una din principalele caracteristici ale acestui stil. El a facilitat stabilirea unei legături între interior şi exterior şi comunicarea cu natura. De altfel, acest lucru a fost încurajat şi de poziţionarea pitorească a monumentelor, în mijlocul unor parcuri, în apropiere de râuri sau heleştee.

    stilul brâncovenesc - loggie palatul mogosoaia
    Loggia palatului Mogoșoaia.

    Loggiile cu ale sale coloane bogate în detalii şi cu balustrade sunt inspirate din stilul gotic venețian şi ajută şi ele la comunicarea deschisă cu natura.

    Deşi clădirile par masive datorită pietrii folosite, construcţiile au devenit mai zvelte şi mai elegante datorită modificării aduse volumetriei şi materialelor folosite. Coloanele din zidărie au fost schimbate cu unele mai subţiri, din piatră. Arcadele şi pridvoarele au devenit mai largi şi mai aerisite.

    Coloanele sunt un alt element caracteristic al stilului brâncovenesc. Ele sunt puternic ornamentate şi deseori reflectă imaginea stilului corintic, cu frunze de acant în partea superioară a capitelului. Tematica decoraţie este în principal vegetală şi zoomorfă, lungimea ei— fusul— fiind uneori răsucit, ca şi la loggiile de la Palatul Mogoşoaia.

    2. Decoraţiunile

    Stilul brâncovenesc este bogat în decoraţiuni, ornamentaţii și culori. Detaliile sculptate în piatră sunt de natură vegetală (frunze de acant, vrejuri, struguri, floarea soarelui, trandafiri etc), zoomorfe (păsări, şerpi, dragoni) sau chiar antropomorfe (sfinţi, îngeri).

    Dragostea pentru prelucrarea pietrei şi detaliile sculptate în acest material sunt de inspiraţie moldovenească. Motivele florale şi vegetale care apar deseori în picturi şi stucaturi sunt de origine orientală, iar colorarea fondurilor spre a le scoate în evidenţă sunt de inspiraţie turco-persană.

    Exuberanţa decoraţiunilor atât exterioare (ex: faţada bisericii Stavropoleos), cât şi interioare (ex: palatul de la Mogoşoaia) este în special o consecinţă a barocului apusean şi a vieţii de lux dorită de către domnitorii acelei perioade.

    Construcţii reprezentative

    Dacă vrei să vezi pe viu o parte din monumentele contruite în stil brâncovenesc, ți-am pregătit o listă scurtă cu câteva din obiectivele care pot fi vizitate şi azi.

    1. Mănăstirea Horez (1690-1693)

    Mănăstirea Horezu reprezintă prima ctitorie a lui Constantin Brâncoveanu şi este şi exemplul cel mai reprezentantiv pentru stilul brâncovenesc. Ctitoria se întinde pe trei hectare şi cuprinde o mănăstire, o bolniţă (spital sau infirmerie de lângă mănăstire) şi două schituri (unul zidit în 1698 şi altul în 1703).

    Clădirile sunt dispuse de-o parte şi de alta a axei est-vest, în care trei dintre laturi cuprind corpuri compacte de clădiri, iar a patra, îndreptată spre est, este un simplu zid. Biserica situată central are un plan în formă de cruce, conţine naos, pronaos, altar, iar intrarea se face prin pridvor, pe sub o boltă arcuită în stil baroc. Se creează astfel legătura dintre interior şi exterior – element specific stilului brâncovenesc.

    Din 1993 este trecută în patrimonial UNESCO și poate fi vizitată în localitatea Romanii de Jos, judeţul Vâlcea.

    2. Palatul Mogoşoaia (1698 – 1702)

    Palatul de la Mogoşoaia este una din cele mai frumoase construcţii laice în stil brâncovenesc şi printre singurele care au mai rămas în picioare. Palatul este construit în mijlocul unei curţi mari, dreptunghiulare, înconjurat pe trei laturi de ziduri înalte de piatră, iar a patra oferă privire spre lac.

    Cuprinde subsol, parter şi etaj, iar pe lângă el mai sunt construite un turn de veghe, o casă de oaspeţi, o bucătărie de vară (cuhnia) și cavoul familiei Bibescu (ultimii proprietari ai palatului).

    Faţada palatului cuprinde elemente specific brâncoveneşti: loggia în stil veneţian cu deschidere spre lac, completată de o scară adiacentă; foişorul de la intrare, coloanele care înconjoară parterul în curtea interioară.

    De-al lungul timpului, palatul Mogoşoaia a trecut prin mâinile mai multor proprietari: după moartea lui Grigore Brâncoveanu (ultimul urmaş al Brâncovenilor), acesta a trecut la familia Bibescu printr-o alianţă de familie. Martha Bibescu l-a renovat începând cu anul 1912 şi a adus unele modificări construcţiei originale. Cât timp a fost în proprietarea ei, palatul Mogoşoaia a fost vizitat de personalităţi precum Charles de Gaulle, Marcel Proust, Winston Churchill, Regele Alfonso al XIII-lea al Spaniei, Regina Maria a României.

    Ulterior a trecut în posesia comuniştilor, a suferit distrugeri, iar operele de artă din interior au fost furate. Abia în 1977 au fost făcute lucrări de restaurare. În prezent, palatul adăposteşte Muzeul de Artă Brâncovenească.

    3. Palatul Potlogi (1698)

    Palatul de la Potlogi a fost construit de Constantin Brâncoveanu pentru fiul său Ştefan, dar care a devenit între timp şi reşedinţa de vară a domnitorului. La fel ca palatul de la Mogoşoaia, acesta este dispus în cadrul unei incinte rectangulare, înconjurat de ziduri. Curtea era împărţită în trei: o curte de onoare, de formă pătrată, cu poarta de intrare pe axul central care dă în palat. În stânga curţii de onoare se afla curtea de serviciu, dreptunghiulară, urmate de grădină şi lac.

    Intrarea în palat se află în acelaşi ax ca poarta de intrare, şi se face printr-un foişor alipit faţadei. Loggia de pe faţada opusă era orientată spre grădină şi heleşteu (iazul cu pești).
    În cadrul incintei, alături de palat mai există vechea casă boierească, locuinţele slujitorului, bucătăria de vară, şopronul pentru trăsuri—droşcăria (șopronul), încăperile pentru gardă şi poartă.

    stilul brâncovenesc - plan potlogi
    Planul incintei palatului Potlogi.

    Din păcate, doar pivniţele, parterul şi o parte din zidurile de la etaj cu decoraţii de stuc au fost păstrate ca elemente originale ale construcţiei.

    4. Biserica Stavropoleos (1724-1730)

    Biserica Stavropoleos este un simbol al stilului brâncovenesc datorită pridvorului impunător de la intrare și decoratiilor faţadelor atât exterioare, cât şi interioare. Coloanele de la interior sunt decorate cu motive religioase și vegetale, fie ghirlande sau capiteluri sculptate cu frunze de acant. Ancadramentele ferestrelor sunt sculptate în piatră şi amintesc de goticul moldovenesc.

    A fost construită în perioada domniei lui Nicolae Mavrocordat şi poate fi vizitată în centrul Bucureştiului, aproape de Piaţa Unirii.

    stilul brâncovenesc - biserica stavropoleos1
    Biserica Stavropoleos, București.

    Pe lângă aceste monumente importante ale stilului brâncovenesc, mai poți vizita și:

    • Biserica Fundenii Doamnei (1699) din Bucureşti, cunoscută pentru frumuseţea exotică a faţadelor sale;
    • Biserica Creţulescu (1720-1722), Bucureşti;
    • Mănăstirea Antim (1713-1715), Bucureşti;
    • Biserica Sfântul Gheorghe Nou (1705), Bucureşti;
    • Biserica Colţea (1702), Bucureşti;
    • Mănăstirea Sinaia (1695), Sinaia.

    Foto: Wikipedia

    Subscribe
    Notify of
    guest
    0 Comments
    Inline Feedbacks
    View all comments
    icon

    De la noi: cum s-a născut stilul brâncovenesc, cum îl recunoști și câteva ...