LIFE

Fără pisici, copii și vizite: 6 chiriași povestesc despre cerințele absurde ale proprietarilor

    Traiul în chirie reprezintă o alegere populară, mai ales dacă nu ai primit vreo moștenire ori nu vrei să te legi la cap cu un credit pe următorii 30 de ani. Și da, poți să-ți creezi un acasă confortabil chiar și atunci când stai cu chirie, dar întreg procesul de căutare nu este unul chiar ușor. Dacă nu ai norocul să dai peste un proprietar relaxat și de treabă, reguli precum „fără pisici, copii, fumat, găuri în pereți sau vizite după ora 21.30” îți pot da planurile peste cap.

    Am întrebat șase chiriași care au fost cele mai absurde cerințe primite de la proprietari, iar răspunsurile nu sunt deloc dezamăgitoare.

    Nici pentru mine nu a fost ușor să găsesc apartamentul cozy în care stau acum, în zona Iancului din București. Proprietara mea este tânără, stă în Polonia – tot în chirie – și mi-a explicat că, atunci când voi fi să plec din el, nu se așteaptă să-l găsească așa cum l-a lăsat.

    Până să ajung aici, însă, am dat de tot felul de oameni. Mi-a rămas în minte experiența avută cu proprietarii unui apartament tot din zona Iancului. Ei au ținut să-mi precizeze, de la prima discuție, că nu acceptă sub nicio formă animale de companie, iar apartamentul să fie „la linie” când plec din el (chiar dacă stau doi-trei ani și lucrurile se uzează). Și să fiu liniștită, că administratorul blocului e prieten cu ei și stă ușă în ușă cu mine. Ok, mulțumesc, următorul.

    Cerințe absurde primite de la proprietari: 6 povești de la 6 chiriași

    Iată ce au avut de spus și alți chiriași în aventura lor de a-și găsi casă:

    1. Anda, 33 de ani: „Nu voiau să-și mute lucrurile”

    Anda Bozoi este o tânără antreprenoare care, în drumul spre căutarea chiriei perfecte, a dat peste (aproape) cei mai relaxați proprietari, niște artiști care au înțeles nevoia ei de a personaliza spațiul, astfel încât să se simtă ca acasă. Nici măcar găurile în pereți nu i-au deranjat. Singura problemă era că proprietarii foloseau apartamentul drept spațiu de depozitare. „Nu voiau să-și ia lucrurile. Și prin lucruri înțelegem: saci de adidași și bascheți puși în canapeaua din living și cutii de depozitare pline cu haine și pături. Practic, am închiriat casa cu tot cu viața lor în ea, de care nu am reușit să scap. Aveam de toate, mai puțin spații de depozitare,” povestește Anda. Până la următoarea chirie, Anda a stat un an în apartamentul din zona Cismigiului, fără ca proprietarii să-și mute lucrurile de acolo.

    2. Victor, 28 de ani: „Îi era teamă ca pisica îi va strica televizorul”

    Victor Arvunescu, un jurnalist din București, povestește despre cum motanul lui, Toby, a stat în calea unui contract de închiriere. Găsise un apartament superb la Vatra Luminoasă, dar proprietarul nici nu voia să audă de animale. „Problema omului nu ținea de canapele sau scaune, ci de faptul că el avea un smart-TV și nu voia ca pisica să-i strice TV-ul. L-am rugat să-și ia televizorul, iar apoi am încercat să-l conving că pisica nu are treaba cu el, dar n-a fost loc de discuții. Cu TV și fără pisică sau nimic. Evident, am căutat în altă parte.”, își amintește Victor, care trăiește cu Toby într-un apartament de 2 camere din Titan.

    3. Cătălina, 32 de ani. „Mi-au spus că băiatul lor nu stă aici, dar poate veni oricând”

    Cătălina Ciocîltan este o tânără care lucrează într-o agenție de media din Capitală. În cei peste zece ani de când locuiește în oraș, Cătălina a schimbat foarte multe chirii, iar într-una dintre căutările sale, a găsit, aparent, fix ceea ce-și dorea: acces la Cișmigiu în zece minute, Mega și farmacie la parter, drum până la birou în 20 minute pe jos.
    Apartamentul era undeva la intersecția Berzei cu Știrbei Voda, iar în ziua în care a fost să-l vadă, proprietara, o doamnă în jur de 60 de ani, o aștepta în fața scării. Cătălina s-a așteptat ca doamna să mai lase puțin la chirie, fapt care nu s-a întâmplat, dar care nici n-a mai contat, atunci când fata a auzit regulile proprietarei:

    • „fără prieteni acasă după ora 9:30 pm;
    • doar o pernă folosită din cele trei disponibile, celelalte două erau pentru oaspeți, dar’ nu ai mei, ai ei (depozitate în dulapul care urmă să îmi revină);
    • două birouri masive în aceeași cameră fără posibilitate de a le muta din locul în care erau puse, „se strică energia;
    • interdicție totală la orice modificare de decor inclusiv scoaterea covoarelor în vârstă de 35 ani (și care nu mai fuseseră ridicate de tot atâția ani din loc);
    • vizită o dată pe lună cu verificare dulapuri (probabil după perne se uită) și balcon (singură jumătate de metru în care aveam voie să fumez)
    • doamna mi-ar fi fost vecină de palier”.

    Nu e singura poveste tragicomică de care își amintește Cătălină. Acum doi ani, a vizitat o garsoniera pe Mihalache, unde s-a întâlnit cu părinții proprietarului, care au pus-o la curent cu toate condițiile:

    • „băiatul nu stă aici, dar poate veni oricând”;
    • nu negociază prețul, dar pleacă de la cel din anunț (375 euro) și o închiriază „celui care dă mai mult”;
    • „să nu ies să plătesc eu întreținerea că se ocupă; să le las banii pe masă și intră ei să îi ia”.
    Nu e cel mai ușor lucru din lume să-ți găsești o chirie mișto
    Nu e cel mai ușor lucru din lume să-ți găsești o chirie mișto

    4. Raluca, 36 de ani: „Am fost cu pisica la interviu”

    Raluca Popa este o programatoare care și-a dorit o chirie pentru ea și pisica ei, Onzie. A găsit un apartament de două camere la Nerva Traian, dar proprietarul nu-și dorea animale de companie. Raluca a încercat să-i explice că Onzie e foarte cuminte și bătrână, dar el nu se lăsa înduplecat. „În cele din urmă, mi-a zis să vin cu pisica la interviu. Așa că am luat pisica în coșulețul ei special și am dus-o în vizită la proprietar, să-i mulțumesc lui piticii de pe creier. Doar nu era ca și cum putea s-o întrebe pe pisică ceva”, își amintește Raluca. În ciuda ironiei, cât și a faptului că Raluca nu a scos-o pe Onzie din coșuleț, proprietarul a considerat interviul reușit, iar ea s-a putut muta liniștită în noua casă.

    5. George, 35 de ani: „Nu aveam voie să extind canapeaua, să nu stric parchetul”

    George Toader locuiește în prezent la Londra, unde este manager de restaurant, dar își aduce aminte de vremurile în care a fost nevoit să-și caute chirie în București, orașul unde a venit la facultate. În urmă cu opt ani, el a găsit o garsonieră în zona Banu Manta și s-a văzut apoi cu proprietarul, un tip la vreo 35-40 de ani, foarte mândru de renovările făcute în locuință.

    „Totul ar fi mers brici, dacă nu ar fi avut următoarea listă de interdicții: nu aveam voie sub nicio formă să fumez în casă, trebuia să schimb operatorul de cablu, chiar dacă nu îl plătea el, nu aveam voie să pun tablouri pe pereți și nici să schimb perdelele și nu aveam voie nici să extind canapeaua, deoarece stricam parchetul”, povestește George. El a găsit ulterior o garsonieră pe gustul lui, aproape de zona Muncii din oraș, iar la un an după s-a mutat în Marea Britanie.

    6. Iulia, 34 de ani: „Să nu deschid geamurile și să nu prăjesc mâncare”

    Iulia Roșu este o jurnalistă născută și crescută în București. Ea locuiește în apartamentul ei de pe Basarabiei, dar la un moment dat a cochetat cu gândul de a schimba peisajul și a se muta în chirie, într-o zonă mai centrală. În urmă cu cinci ani, tânăra s-a îndrăgostit de un apartament cu două camere din zona Floreasca, utilat modern și foarte îngrijit. „Chimia s-a dus pe apa sâmbetei când l-am cunoscut pe proprietar. În primul rând, îndrepta toate covoarele în urma mea și stingea lumina de fiecare dată când eu o aprindeam. Mi-a spus să nu deschid geamurile, să nu cumva să intre praful, dar nici să nu prăjesc chestii, pentru că e open space și nu vrea ca diferite arome să-i intre în canapea”, își aduce aminte Iulia. În cele din urmă, s-a hotărât să-și renoveze propriul apartament și să lase planurile de chirie pentru viitor.

    În chiria perfectă vei avea instant sentimentul de „acasă”
    În chiria perfectă vei avea instant sentimentul de „acasă”

    Bonus: ofertele de pe OLX

    Nici pe OLX proprietarii nu se feresc să-și expună cerințele absurde: fără copii, fără fumat, fără animale de companie. Nevoia de control îi face pe mulți să uite faptul că își dau casa către o altă persoană, iar chiriașul respectiv trebuie să se simtă „ca acasă.” Iată câteva exemple:

    Apartament, 2 camere, zona Sebastian: „Se fumează doar pe balcon și preferăm chiriașii fără animale de companie.”
    Apartament, 2 camere, lângă UMF, Cluj: „Prețul este pentru o singură persoană care să stea singură, ușor negociabil.”
    Garsoniera, Bucureștii Noi: „Exclus închirierea la persoane cu copii sau care au animale de companie.”
    Garsoniera, Militari Residence, București: „ NU mă grăbesc să închiriez, caut doar PERSOANE SERIOASE, responsabile, cu un venit lunar sigur/NU accept în locuință animale de companie/în clădire Nu se fumează.”
    Apartament, 2 camere, Berceni, București: „Pentru familie fără copii, fără animale.”

    Subscribe
    Notify of
    guest
    1 Comment
    Oldest
    Newest Most Voted
    Inline Feedbacks
    View all comments
    S V
    S V
    1 year ago

    Voi stiti cum miroase interiorul unei case in care se fumeaza? Dar urina de pisica pe canapele si covoare? Nu mi se pare absurd sa ai reguli, ca proprietar. Atata vreme cat e totul clar din start (inca de la faza de anunt, ca sa nu isi piarda nimeni vremea), nu vad problema. Cand ai investit intr-un bun, nu iti convine sa iti vina cineva si sa-si bata joc de el.

    ULTIMELE ARTICOLE
    icon

    Creditele ipotecare ale viitorului sunt online și deja le poți obține mult ma...