Ce nisip pentru pisici se poate arunca în WC. Ce facem cu silicatul
Alegerea nisipului pentru pisici ține de confortul animalului, dar și de cât de ușor îl poți întreține și elimina după folosire. Un gest aparent banal, precum curățarea litierei în toaletă, poate avea consecințe neașteptate asupra instalației dacă nu ții cont de materialul din care este făcut așternutul. Află din articol ce nisip pentru pisici se poate arunca în WC și ce ai de făcut de fapt cu silicatul.
Ce să știi despre nisipul pentru pisici
Nisipul pentru pisici este materialul absorbant pe care îl pui în litieră pentru a prelua urina, umezeala și mirosurile și pentru a-i oferi animalului un substrat în care să-și îngroape dejecțiile. Produsele disponibile în comerț diferă prin material, granulație, capacitate de absorbție și modul în care reacționează la contactul cu lichidele. Principalele categorii sunt așternuturile pe bază de argilă, cele din silicat și variantele biodegradabile realizate din diferite materiale vegetale.
Una dintre primele diferențe pe care le vei întâlni este cea dintre nisipul aglomerant și neaglomerant. Cel aglomerant formează bulgări în contact cu urina. Aceștia pot fi luați cu lopățica, iar restul așternutului curat rămâne în litieră. Varianta neaglomerantă absoarbe lichidul fără să formeze astfel de bulgări, ceea ce face mai dificilă îndepărtarea doar a porțiunii murdare. Din acest motiv, așternutul neaglomerant trebuie în general schimbat mai des.
O altă variantă răspândită este nisipul din silicat, pe care îl recunoști după cristalele sale. Silica gelul are o structură poroasă și o capacitate ridicată de absorbție, ceea ce îl face eficient atât pentru preluarea umezelii, cât și pentru controlul mirosurilor. Produce, de regulă, și mai puțin praf decât unele produse pe bază de argilă. Cristalele pot avea însă o textură mai dură, iar unele pisici nu agreează senzația lor sub lăbuțe.
Mai există așternutul vegetal, fabricat din materii prime precum lemn, pin, porumb, grâu, soia, hârtie reciclată sau alte fibre vegetale. Avantajul acestor produse este că multe dintre materialele folosite sunt biodegradabile. Unele variante sunt și aglomerante, iar anumite produse sunt concepute să se desfacă relativ repede în contact cu apa și sunt comercializate drept sigure de aruncat la toaletă.
De reținut:
Dincolo de preferințele stăpânului, alegerea nisipului trebuie să țină cont și de ceea ce acceptă pisica. Majoritatea pisicilor preferă un așternut cu granulație fină și fără parfum, apropiat ca textură de substratul natural. Un nisip foarte parfumat poate fi neplăcut pentru simțul olfactiv sensibil al animalului, iar dacă pisica nu agreează mirosul sau textura, poate ajunge să evite litiera.
Curățenia contează la fel de mult. Litiera trebuie curățată cu lopățica în fiecare zi – în felul acesta sunt eliminate rapid fecalele și porțiunile de așternut contaminate, înainte ca mirosurile să devină puternice.
Și cantitatea de nisip trebuie adaptată astfel încât pisica să poată săpa confortabil și să-și acopere dejecțiile. Un strat de aproximativ 5 – 7 centimetri poate funcționa foarte bine pentru confortul și siguranța pisicii.
În final, contează și locul în care pui litiera. Aceasta trebuie să fie într-o zonă liniștită și ușor accesibilă, în care pisica să se simtă în siguranță. Sunt de evitat locurile de lângă electrocasnice zgomotoase sau cele cu trafic intens. Zona litierei trebuie, de asemenea, separată de locul în care pisica primește mâncare și apă.
Tipuri de nisip care se pot arunca în WC
Deși există așternuturi promovate drept produse care pot fi aruncate în vasul de toaletă, nu se recomandă ca eliminarea nisipului prin WC să devină regula generală de curățenie și întreținere.
Conductele și sistemele de canalizare trebuie să transporte în principal deșeuri umane și hârtie igienică, nu cantități de material absorbant care pot să contribuie la înfundarea și deteriorarea sistemului. În cazul locuințelor racordate la o fosă septică, recomandarea este și mai categorică.
Există însă anumite produse vegetale pe care producătorii le etichetează drept sigure pentru aruncarea la toaletă, însă numai în cantități mici.
Un exemplu este nisipul din fibre de tofu. Așternuturile de acest tip sunt realizate din fibre vegetale, frecvent derivate din soia sau alte plante, și pot conține amidon sau alte ingrediente care ajută la formarea bulgărilor. În cazul produselor concepute special pentru acest scop, bulgărele începe să se desfacă atunci când stă în apă, ceea ce îl diferențiază de un bulgăre compact din argilă.
O situație asemănătoare apare în cazul unor așternuturi vegetale din lemn sau a resturilor vegetale. Peletele de lemn, de exemplu, absorb umezeala și se sfărâmă treptat, iar materialul vegetal este biodegradabil. Există inclusiv așternuturi vegetale din lemn comercializate ca variante care pot fi eliminate prin WC.
Regula practică este, așadar, simplă: doar anumite așternuturi vegetale, precum unele produse din tofu sau lemn, pot avea indicația producătorului că se pot arunca în WC și numai în cantități mici. În rest, varianta sigură rămâne coșul de gunoi.
De ce silicatul nu se poate arunca în toaletă
Dacă în cazul așternutului vegetal există câteva excepții, pentru nisipul din silicat regula este să nu-l arunci în WC. Proprietățile care îl fac eficient în litieră sunt tocmai cele care îl fac nepotrivit pentru instalația sanitară.
Silica gelul este un material poros și foarte absorbant. Cristalele preiau umezeala și ajută la controlul mirosurilor din litieră. Odată aruncate în vasul de toaletă, granulele rămân însă particule solide care trebuie să traverseze conductele împreună cu apa și cu celelalte reziduuri existente în sistem.
De aici apare primul risc: blocarea țevilor. Silica gelul captează apa în structura sa poroasă, însă problema pentru instalație este mai ales faptul că materialul solid absorbant nu se dezintegrează rapid precum hârtia igienică. Dacă arunci cantități suficiente, acestea se pot combina cu alte depuneri și pot favoriza apariția blocajelor. Riscul poate deveni mai mare într-o instalație cu țevi înguste, cu depuneri existente sau cu o scurgere deja lentă.
Al doilea motiv este natura materialului. Silicatul nu este un așternut vegetal biodegradabil. Cristalele nu se transformă rapid într-un material care să poată trece fără probleme prin sistem doar pentru că au intrat în contact cu apa.
La toate acestea se adaugă și ceea ce se află în nisip după folosire. Odată cu cristalele pot ajunge în toaletă urină, fecale și alte reziduuri din litieră. Din perspectiva siguranței instalației sanitare, introducerea unei cantități suplimentare de material solid absorbant nu aduce niciun avantaj și creează un risc inutil.
Soluția corectă pentru așternutul din silicat este coșul de gunoi. Scoate porțiunile murdare sau întregul așternut atunci când trebuie înlocuit, pune materialul într-o pungă bine închisă și elimină-l împreună cu deșeurile menajere, cu respectarea regulilor locale de salubritate.
Alte subiecte interesante
Ultimele articole
