Skip to content
gard de lemn si casa spațiu public din fata casei

Cui îi aparține spațiul public din fața casei. Ce drepturi are proprietarul

Spațiul public din fața casei rămâne destinat utilizării de către comunitate, chiar dacă proprietarul locuinței are obligația să îl întrețină și să îl păstreze curat. Acesta are dreptul să beneficieze de accesul la proprietate și să folosească spațiul în condițiile legii, dar nu poate decide singur cine are voie să circule sau să parcheze în dreptul gardului său. Află din articol cui aparține spațiul public din fața casei și ce drepturi și obligații are proprietarul. 

Spațiul din fața casei este adesea privit de proprietari ca o prelungire a curții, mai ales atunci când îl curăță, îl întrețin sau își parchează zilnic mașina acolo. Cu toate acestea, legea face o distincție clară între proprietatea privată și terenurile destinate utilizării publice. 

Astfel, faptul că un trotuar sau o porțiune de carosabil se află chiar în dreptul locuinței nu înseamnă că proprietarul are drepturi exclusive asupra acestora. Iată cui aparține, de fapt, spațiul public din fața casei, ce drepturi și obligații are proprietarul și în ce condiții poate fi folosit ca loc de parcare.

Cui îi aparține spațiul public din fața casei

Spațiul public din fața casei reprezintă suprafața de teren aflată între limita proprietății private și partea carosabilă a drumului. Aceasta poate include trotuarul, o zonă verde, acostamentul sau anumite suprafețe amenajate pentru staționarea mașinilor. În mod obișnuit, aceste terenuri sunt destinate circulației și utilizării de către întreaga comunitate, indiferent de persoana care deține imobilul din apropiere.

În România, străzile, trotuarele și celelalte terenuri de uz public aparțin domeniului public al comunei, orașului sau municipiului și sunt administrate de autoritățile competente. Prin urmare, proprietarul unei case nu dobândește automat drepturi asupra terenului aflat dincolo de gard, chiar dacă îl folosește sau îl întreține de mai mulți ani.

Regimul juridic al acestor spații este stabilit prin Codul civil, în special prin articolele 858-861, și prin Codul administrativ, adoptat prin OUG nr. 57/2019. Aceste acte normative reglementează proprietatea publică și modul în care bunurile aparținând statului sau autorităților locale pot fi administrate și utilizate. Un principiu important este că bunurile din domeniul public sunt inalienabile, ceea ce înseamnă că nu pot fi vândute sau înstrăinate în condițiile obișnuite aplicabile proprietăților private.

Există însă și situații în care terenul din fața unei case face parte din proprietatea privată a celui care deține locuința. Pentru a stabili acest lucru, trebuie verificate actele de proprietate, documentația cadastrală și limitele înscrise în cartea funciară. Poziționarea terenului în fața unei case nu este, așadar, suficientă pentru a determina cui aparține.

Drepturile proprietarului asupra spațiului din fața casei

Atunci când terenul din fața casei aparține domeniului public, proprietarul locuinței are, în principiu, aceleași drepturi de utilizare ca orice alt cetățean. Acesta poate circula pe trotuar, poate folosi căile de acces și poate beneficia de amenajările publice existente, atât timp cât respectă regulile stabilite de autorități.

Aceleași drepturi le au și celelalte persoane. Pietonii pot folosi trotuarul pentru deplasare, iar șoferii pot circula sau staționa pe porțiunile de drum unde legislația rutieră permite acest lucru. De exemplu, dacă în fața unei case există un spațiu pe carosabil unde parcarea este permisă, un alt conducător auto își poate lăsa legal mașina acolo. Proprietarul locuinței nu îi poate cere să plece doar pentru că autoturismul se află în dreptul gardului sau al ferestrelor sale.

Totuși, proprietarul are dreptul să beneficieze de accesul la locuință, iar ceilalți participanți la trafic trebuie să respecte regulile care protejează acest acces. Potrivit articolului 143 din Regulamentul de aplicare a Codului rutier, aprobat prin HG nr. 1391/2006, staționarea voluntară este interzisă în dreptul căilor de acces care deservesc proprietățile alăturate drumurilor publice. Astfel, dacă o casă are o intrare auto către curte, un alt șofer nu poate staționa în dreptul acesteia, chiar dacă restul străzii permite parcarea.

În schimb, proprietarul nu poate instala din proprie inițiativă stâlpi, lanțuri, garduri sau blocatoare pentru a rezerva spațiul public din fața casei. De asemenea, nu poate transforma trotuarul într-o extensie a curții și nici nu poate împiedica trecerea pietonilor. Orice ocupare sau amenajare a domeniului public trebuie realizată în condițiile stabilite de autoritățile competente.

Dacă o altă persoană blochează accesul la proprietate sau ocupă ilegal o suprafață publică, proprietarul poate sesiza poliția locală ori poliția rutieră, după competență. Acesta nu are însă dreptul să mute, să blocheze sau să deterioreze mașina altei persoane pentru a elibera spațiul. 

Ce obligații are proprietarul

Chiar dacă trotuarul sau terenul public din fața casei nu îi aparține, proprietarul are anumite responsabilități privind curățenia și întreținerea acestuia. Aceste obligații sunt prevăzute de OG nr. 21/2002 privind gospodărirea localităților, fiind completate de regulamentele adoptate de autoritățile locale.

Potrivit articolului 9 din ordonanță, persoanele fizice și juridice au obligații legate de menținerea curățeniei trotuarelor și a spațiilor publice pe care le folosesc. În practică, proprietarii trebuie să respecte regulile locale privind îndepărtarea deșeurilor, a frunzelor și a altor materiale care se pot acumula în dreptul locuinței și care pot afecta circulația pietonilor. 

Pe timpul iernii, aceste responsabilități devin și mai importante. Proprietarii trebuie să îndepărteze zăpada și gheața de pe trotuarele din dreptul imobilelor, în condițiile stabilite de consiliile locale, astfel încât pietonii să poată circula în siguranță. Zăpada nu trebuie depozitată în locuri în care blochează accesul sau creează obstacole pentru ceilalți participanți la trafic. În funcție de localitate, regulamentele pot stabili inclusiv termenele în care trebuie realizată deszăpezirea. 

O altă responsabilitate privește întreținerea șanțurilor, rigolelor și podețelor aferente proprietății, în special în localitățile rurale. Acestea trebuie curățate pentru a permite scurgerea apei și pentru a preveni acumulările care pot afecta drumurile sau gospodăriile din apropiere. Obligațiile sunt prevăzute tot de legislația privind gospodărirea localităților.

Nerespectarea regulilor de curățenie și întreținere poate atrage amenzi, în funcție de abaterea constatată și de prevederile aplicabile la nivel local. Pentru anumite încălcări, sancțiunile pot fi de câteva sute de lei și pot ajunge la 1.000 de lei sau chiar mai mult, în funcție de regulamentul local și de temeiul legal al sancțiunii. Verificările pot fi realizate de poliția locală sau de alte persoane împuternicite de autorități.

Subliniem încă o dată faptul că aceste obligații nu îi oferă proprietarului un drept exclusiv asupra terenului. Chiar dacă mătură zilnic trotuarul, îndepărtează zăpada sau întreține spațiul verde din fața gardului, acesta nu poate considera că suprafața respectivă îi aparține. Terenul își păstrează regimul juridic și destinația publică.  

Spațiul public din fața casei poate fi considerat loc de parcare? 

Una dintre cele mai frecvente neînțelegeri vizavi de spațiul public din fața casei apare atunci când un proprietar consideră că locul îi este rezervat automat, mai ales pe post de parcare. În realitate, legea nu oferă proprietarului unei locuințe dreptul exclusiv de a parca pe domeniul public doar pentru că spațiul se află în dreptul imobilului său.

Dacă pe carosabil există o porțiune unde staționarea este permisă, aceasta poate fi folosită de orice conducător auto, cu respectarea regulilor de circulație. Proprietarul casei nu are prioritate față de ceilalți șoferi și nu poate solicita eliberarea locului doar pentru că obișnuiește să parcheze acolo. Nici faptul că a întreținut spațiul respectiv de-a lungul timpului nu îi conferă un drept de folosință exclusivă. 

Situația este diferită atunci când un loc de parcare este atribuit oficial de administrația locală. În anumite localități, autoritățile pot repartiza locuri de parcare de reședință persoanelor care îndeplinesc condițiile stabilite prin regulament. De regulă, atribuirea presupune plata unei taxe sau a unui tarif și oferă beneficiarului un drept de utilizare în condițiile prevăzute de autoritate.

Chiar și în acest caz, terenul nu devine proprietatea celui care a primit locul de parcare. În plus, unele regulamente locale prevăd că locurile atribuite sunt rezervate titularilor numai în anumite intervale orare. În afara acestora, spațiile pot fi utilizate și de alte persoane, dacă regulile locale permit acest lucru. 

Nici montarea unui blocator de parcare nu este permisă automat. Chiar dacă un loc este atribuit legal, instalarea unor asemenea dispozitive depinde de regulamentele locale și de aprobările necesare. Amplasarea fără drept a stâlpilor, lanțurilor sau a altor obstacole pe domeniul public poate duce la îndepărtarea acestora și la aplicarea unor sancțiuni.

O altă situație frecventă este parcarea pe trotuarul din fața casei. Aceasta este permisă numai în condițiile stabilite de legislația rutieră, pe suprafețele amenajate sau autorizate în acest scop. Regulile sunt prevăzute la articolele 142 și 144 din Regulamentul de aplicare a Codului rutier.

În schimb, dacă un alt șofer își lasă mașina în dreptul unei căi de acces către curte, proprietarul poate solicita intervenția autorităților. Staționarea în dreptul acestor căi de acces este interzisă, iar conducătorul auto poate fi sancționat. În condițiile prevăzute de lege, autoritățile pot dispune inclusiv ridicarea vehiculului.

În final, dacă mașina este parcată regulamentar în fața gardului, fără să ocupe o cale de acces sau un loc rezervat legal, proprietarul nu poate cere sancționarea șoferului doar pentru că spațiul se află în dreptul locuinței sale.