ONG-uri, autorități și voluntari au salvat de la demolare casa bătrânească a unuia dintre primii telefonişti din România

O casă care a aparţinut unuia dintre primii telefonişti din România și care urma să fie demolată, pentru a face loc unei parcări, a fost transformată într-un muzeu local în comuna Măgurele din județul Ilfov. ONG-uri, autorități locale și voluntari au lucrat împreună pentru a salva casa bătrânească cu arhitectură vernaculară specifică Munteniei.

Casa a fost ridicată în satul Remuș, județul Giurgiu, în anul 1932 de Ilie şi de Ana Micu. Nepoții povestesc că bunica lor și-a vândut zestrea, salba de galbeni purtată la gât în ziua nunții, pentru a construi căsuța cu două camere și tindă pe mijloc care avea să însemne „acasă” pentru mai multe generații. Casa este un exemplu de arhitectură vernaculară specifică zonei Munteniei. Pereții sunt construiți pe structură de lemn de salcâm cu îngrădeală de alun și sunt umpluți cu pământ și paie. Strămutarea casei a însemnat refacerea ei de la zero, dar cu tehnicile de construcție din trecut și cu materialele folosite în urmă cu aproape un secol.

Povestea a început de la o postare pe Facebook

Proiectul este o colaborare între Asociația „Monumente Renăscute”, inițiatoarea și coordonatoarea proiectului, fondată de Radu Ștefănescu, Consiliul Județean Ilfov, prin Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Ilfov și Primăria Măgurele. Povestea muzeului a început, în urmă cu doi ani, de la o postare într-un grup de Facebook. Imaginile, însoțite de un scurt text în care autoarea, doamna Nuți Rădoi, deplângea starea de degradare în care ajunsese casa, au atras sute de comentarii în mediul online.

Printre cei care s-au interesat de soarta căsuței, s-a numărat și Radu Ștefănescu, de la Asociația „Monumente Renăscute”. El a luat legătura cu ultimul proprietar, nedescendent al familiei Micu, aflând că există intenția de demolare a construcției. Din păcate, discuțiile nu au ajuns la rezultatul dorit. Totuși, casa a putut fi salvată prin relocarea ei în comuna Măgurele, județul Ilfov.

Arhitectura vernaculară este pentru Radu Ștefănescu un subiect drag. Nu a studiat în domeniu, dar a admirat de când se știe case vechi, chiar și fără valoare istorică. Tocmai de aceea, în 2021 a hotărât să se implice în promovarea patrimoniului vernacular, prin înființarea Asociației „Monumente Renăscute”. Ideea de la care a pornit a fost să identifice cât mai multe case vechi, mai ales din sudul țării, pe care să le restaureze. Acolo unde proprietarii nu își permit sau imobilele nu mai pot fi păstrate el dorește să determine comunitățile să le transforme în muzee sau de centre culturale.

„Ne-a ajutat mult un proiect similar, desfășurat în 2023. Este vorba de casa Frusina din comuna Corbeanca, o casă țărănească din chirpici, veche de 100 de ani, care a fost salvată de la demolare și transformată în muzeu”, povestește Radu Ștefănescu. „Am avut atunci sprijinul autorităților locale care ne-au înțeles demersul și ne-au ajutat să redăm comunității o bucățică de istorie. Și în acest proiect, am colaborat foarte bine cu autoritățile din Ilfov. Casa Ilie Micu a fost strămutată din Giurgiu în comuna Măgurele, apoi restaurată în cel mai mic detaliu. Lucrările au durat câteva luni, iar în decembrie casa a fost inaugurată oficial, ca muzeu”.

Casa bătrânească Ilie Micu, refăcută bucată cu bucată cu ajutorul voluntarilor

Radu Ștefănescu știe că ideea de relocare nu este soluția ideală pentru că arhitectura diferă mult de la o zonă la alta, iar conservarea patrimoniului ar trebui să pună accent, în primul rând, pe autenticitate. Dar crede că este nevoie de puțină flexibilitate în abordare atunci când alternativa este abandonarea completă a unei părți valoroase din trecut. În cazul casei Frusina, relocarea s-a făcut în aceeași localitate, în comuna Corbeanca. Cel de-al doilea proiect a presupus însă mutarea casei din județul Giurgiu, în județul Ilfov și reconstrucția ei de la zero, bucată cu bucată.

Timp de câteva luni, echipa asociației s-a ocupat de toate etapele șantierului, de la structura de lemn a casei, la reintegrarea tâmplăriei originale, vopsirea ei, construcția șarpantei, a învelitorii, dușumeaua, tencuirea și văruirea casei.  Pregătirea materialului de construcție (pământ ud amestecat cu paie), umplerea efectivă a pereților a fost efectuată de voluntari. Această experiență a fost ca o întoarcere în timp, când această operație, una dintre cele mai grele, se făcea la clacă, împreună cu rudele și vecinii.

„Cred că marele avantaj al proiectelor de acest fel este că permit transmiterea de informații valoroase despre cum se făceau lucrurile în trecut. Voluntarii care ne-au ajutat cu lucrările la casa Ilie Micu au avut șansa să vadă, practic, cum se construia o casă de la zero, în urmă cu aproape un secol, de la materialele folosite, în general de proveniență locală, până la etapele care trebuiau parcurse”, spune Radu Ștefănescu.

Echipa asociației a lucrat cu oameni cu expertiză în domeniul restaurărilor. De exemplu, picturile murale de sub streașină, un element cu totul special al casei Ilie Micu, au fost refăcute cu mare pricepere de doamna Rodica Mihaela Budeanu, restauratoare. Și partea de lemnărie a fost reprodusă cu fidelitate. „Este important ca aceste case să își păstreze autenticitatea, chiar dacă sunt strămutate și refăcute de la zero”, continuă Radu.

Poșta Română a ajutat la identificarea a 30 de case bătrânești întru restaurare

„Anul trecut am avut un proiect interesant, desfășurat în colaborare cu Poșta Română. Proiectul și-a propus identificarea unei părți importante din patrimoniul arhitectural tradițional al zonei de sud a Munteniei, în care au fost incluse județele Ilfov, Ialomița și Giurgiu, care făceau parte din secularii Codrii ai Vlăsiei. Poștașii voluntari ne-au ajutat să identificăm cât mai multe case vechi valoroase din sudul Munteniei, s-au parcurs mai mult de 4000 kilometri si peste 400 de sate. Dintre toate casele identificate am făcut selecția a 30 case, cate 10 din fiecare județ, deși poate ar fi meritat mult mai multe, însă situațiile unora este mai dramatică decât ne-am fi așteptat”, spune Radu Ștefănescu.

Casa Frusina din Corbeanca, inaugurată în 2023 și Casa Ilie Micu din Măgurele, deschisă publicului la sfârșitul anului trecut sunt cele mai bune exemple de cum poți reda viața unor case care păreau să nu mai aibă nici un viitor. Un alt proiect început care se va finaliza în 2025 este Casa lui Știrbencea din Călugăreni, de data aceasta și cu suportul și dorința proprietarului de a restaura in situ cât mai autentic și cu materiale originale.

Nu toate administrațiile locale sunt deschise la astfel de inițiative, dar speră ca proiectele reușite din cele 3 localități vor inspira și determina și alte comunități.

Foto: Simona Rădoi și Asociația „Monumente Renăscute”