Salvarea și reabilitarea Casei George Enescu din Mihăileni a durat șapte ani și a implicat comunitatea locală

Vorbim adesea despre clădiri de patrimoniu și despre starea acestora, fără a înțelege, poate, amploarea lucrărilor pe care le necesită readucerea lor în parametri funcționali. Mai mult, înainte de a fi posibilă reabilitarea unei asemenea clădiri, se urmează o procedură îndelungată și anevoioasă în privința documentelor și autorizațiilor – puține sunt victoriile, raportate la numărul de încercări. Dar avem un caz fericit: casa George Enescu.

O asemenea victorie s-a înregistrat în 2013, când a pornit proiectul de intervenție de urgență privind salvarea și reabilitarea Casei George Enescu din Mihăileni, județul Botoșani. Inițiativa le-a aparținut pianistei Raluca Știrbăț, președinta Societății Internaționale George Enescu din Viena, Fundației Pro Patrimonio, Ordinului Arhitecților din România (filiala București) și Fundației Remember Enescu, „care s-au solidarizat pentru a salva responsabil un reper de importanță majoră pentru identitatea națională și patrimoniul cultural european”, aflăm de pe site-ul propatrimonio.org.

Începând cu 2014, Pro Patrimonio a coordonat conservarea și intervenția de urgență pentru a salva Casa Enescu de la prăbușire. A implicat voluntari din toată țara, dar și comunitatea și autoritățile centrale și locale. În 2016, lucrările pentru reparația umpluturii de paiantă din pereții casei au luat sfârșit.

Restaurarea este un exemplu de slow architecture: nu știi de la început ce va ieși

Am discutat cu Raluca Marțiș, manager de comunicare și marketing în cadrul Fundației, din 2017. Ingineră și economistă, cu 20 de ani de experiență în marcom, este responsabilă de comunicarea integrată a Pro Patrimonio și comunicarea distinctă pentru proiecte. Raluca Marțiș este pasionată de patrimoniu, arhitectură și societate.

Lucrările s-au desfășurat în cadrul a două clăci, una a bărbaților, alta a femeilor din comunitate – a doua purtând numele de mână fină. Femeile au fost cele care au tencuit pereții. „Oricare dintre membrii Fundației care au ajuns acolo își aduce aminte despre clăci. Așa că anul trecut și anul acesta, când am organizat evenimente de vară la Casă, au trimis fanfara să cânte.”

La începuturile șantierului, vicepreședintele Pro Patrimonio, arhitectul Șerban Sturdza, a luat legătura cu unul dintre meșterii locali – Ovidiu Ionică. Ionică i-a spus: „Uite, mi-aș dori ca și aici, la noi, să meargă copiii noștri să învețe muzică la casa din sat, decât în alte locuri.” Dorința lui Ovidiu Ionică a rămas cu arhitectul Sturdza, pentru că, în cuvintele Ralucăi Marțiș: „Când te apuci de o restaurare, nu știi ce va ieși. Este un proiect de slow architecture. Din etapă în etapă, vezi ce faci și ce descoperi.”

Derularea și finalizarea lucrărilor s-au bazat pe susținere privată

Finanțarea lucrărilor de restaurare și reabilitare a fost un proces complex. Eforturile inițiale le-au aparținut Ralucăi Știrbăț și lui Alexandru Tomescu. Cei doi au creat awareness despre loc, pentru că nimeni nu părea să știe despre casă și fusese lăsată să se deterioreze progresiv. „Când spui Enescu, generează efervescență, dar când trebuie făcut ceva nu ai parte de sprijin, efectiv”, a explicat Raluca Marțiș.

S-au bazat, așadar, pe sprijin privat. Dacă, în 2016, unul dintre urmașii lui George Enescu, doctorul Ștefan Botez, dona Fundației o treime din casă, punând astfel bazele proiectului, continuarea procesului de salvare s-a făcut prin intervenția de urgență a OAR. „Pe parcursul primilor ani, au fost organizate concerte de mică amploare și acțiuni de strângere de fonduri, pentru a o finanța. În 2017/2018, rămași fără soluții, pentru că Ovidiu Ionică plecase iar din țară, nu găseam oameni cu care să lucrăm. În cele din urmă, am apelat la o firmă pentru șantier.”

În 2019, Balul Boierimii Române și al prietenilor ei, o reuniune care se făcea până să înceapă pandemia, în fiecare toamnă, și unde reprezentanți ai vechilor familii boierești se strângeau să se bucure de companie, a ales ca sursă a componentei sale caritabile Casa Enescu. „A fost un concert cu Alexandru Tomescu și cu Raluca Știrbăț, o seară de tombolă la gala caritabilă, și așa am strâns banii necesari pentru șantier. La final de 2019, am pornit cu resurse serioase.”

Raluca Marțiș: „Zona Bucovinei este impregnată de muzică” – programul comunitar de educație muzicală

Pasul care a închis șantierul a fost parteneriatul cu UiPath Foundation. Cu ajutorul lor, au pornit o serie de acțiuni educaționale din sfera patrimoniului. „Așa reușim să ne ocupăm de copiii din comunitate, de cei care doresc să învețe muzică.” Unii au fost cooptați într-un grup muzical, unde capătă educație specializată de bază. „Toată zona Bucovinei e impregnată de muzică”, a afirmat Raluca Marțiș. „Practică muzica dintotdeauna, în diferite forme.”

La început, au dorit să le ofere instrumente de suflat. În pandemie, și-au dat seama că era necesară identificarea unora care să nu presupună contactul cu gura, pentru ca beneficiarii să-și păstreze măștile pe față și totuși să poată cânta. Programul se numește „Academia de Muzică și Educație pentru Copii”, iar scopul a fost dezvoltarea potențialului copiilor din comunitățile rurale apropiate, dar și utilizarea casei George Enescu în scop educațional, aflăm din raportul de activitate Pro Patrimonio pe anul 2020.

În 2021, datorită interesului constant, au decis să facă două grupe și să permită mai multor copii să participe la atelierele de patrimoniu, cealaltă componentă educațională importantă a Fundației. „Le oferim copiilor altă perspectivă. Îi apropiem de obiectele de patrimoniu, în mod ludic. Le prezentăm instrumentele muzicale, povestea copilului Enescu, totul în mod prietenos, și ei sunt interesați.”

Educația pentru patrimoniu este un program prioritar al Fundației. Lucrează mai ales cu copiii, prin intermediul Caravanei de patrimoniu, pe care au dus-o la Vila Golescu de la Câmpulung, la Conacul Neamțu din Olari și la Conacul Perticari-Davila din Izvoru.

Harta Meșterilor în Construcții, un instrument necesar

În 2021, Andreea Machidon, autoarea ghidului Educație pentru patrimoniu (2019), a început să descopere zona împreună cu grupurile de copii și să facă drumuri cu bicicleta împreună cu ei. Se pune la cale un alt ghid, care să ajute turiștii să știe ce să facă în zonă. „Dacă ajungi la Casa Enescu, vei avea la dispoziție un instrument util pentru descoperirea vieții și frumuseții locurilor. Este o activitate-cheie printre cele pe care le facem când intervenim într-un obiectiv de patrimoniu”, a explicat Raluca Marțiș.

„La Casa Enescu, ne ajută foarte mult curtea, care are o mie de metri pătrați. Când vin mulți oameni vara, la evenimente, trebuie să-i pui undeva, și curtea devine un spațiu important, o scenă.” Tot anul acesta, Fundația a organizat curtea, ca să împiedice tendințele de înnămolire. Au montat scaune și dispozitive pentru scurgerea apei.

Tot Raluca Marțiș mi-a explicat că sunt enorm de importante resursele locale. Materialele costă mult, dacă le cumperi pe toate noi. „Dar, dacă ești implicat și mergi pe la cei care se debarasează de diverse materiale, de piese din casele lor vechi, pe care le poți cumpăra la un preț redus sau ți se donează, scapi de cheltuieli serioase.” De exemplu, la Casa Enescu sunt geamuri speciale, mici și pătrate, pe care le-au recuperat de la alte case din Mihăileni. „Se găsește și cărămidă veche, la tot felul de producători. Devine șantier arheologic ca să găsești materialele!”, a râs Raluca Marțiș.