Doi arhitecți au cumpărat o casă maramureșeană veche de 80 ani și au reasamblat-o la Doftana

Gabriela și Șerban sunt arhitecți de profesie și fondatori ai firmei Workroom Architecture. Din 2015, cei doi au visul de a se muta la Doftana, într-o căsuță pitită printre dealuri, cu copii alergând prin livadă de dimineața până seara și cu zile tihnite, îngrijind grădina de legume. Opt ani mai târziu, această imagine nu mai este o simplă proiecție a unor tineri visători, ci o realitate construită în timp, cu mult efort și sacrificii.

La prima lor întâlnire, Șerban i-a propus Gabrielei să meargă până la Doftana să vadă un teren pe care tatăl lui îl cumpărase în 2005, cu gândul de a-și construi acolo o casă de vacanță. Șerban, care tocmai revenise în țară după trei ani petrecuți în Portugalia, unde lucrase ca arhitect și permaculturist, își dorea să folosească terenul respectiv pentru a testa diverse tehnici de plantare pe care le învățase în timpul petrecut în străinătate. I-a dezvăluit Gabrielei planul său și așa a început aventura lor împreună.

„Eu sunt crescută și născută în București și ieșită în natură doar în vacanțe”, spune Gabriela. „Nu am simțit cu nici un alt loc conexiunea pe care am simțit-o cu Doftana. Așa o pace incredibilă, de cum am ajuns. Când Șerban mi-a propus să începem să plantăm pe teren, am spus da fără să stau pe gânduri”.

Au dormit la teren în cort, în mașină și într-o dubă de transmisiune

După acest episod, au început să vină regulat la Doftana. În fiecare weekend, umpleau portbagajul Peugeot-ului lor 206 cu plante, arbuști, găleți și unelte de grădinărit și porneau către teren. Lăsau mașina jos și urcau cu toată greutatea în spate. Nu prea aveau încotro, căci accesul spre teren e posibil doar cu mașină 4×4, pe o porțiune de 200-300 metri urcuș. De multe ori au înnoptat în cort, profitând de vremea bună. În weekendurile cu ploaie, stăteau o singură zi, neavând posibilitate de cazare în zonă. Un an mai târziu, au reușit să își cumpere o mașină de teren care le-a făcut viața mai ușoară. Nu doar că au scăpat de povara căratului de bagaje, dar au ajuns să o folosească și ca adăpost când hotărau să rămână peste noapte.

„Apoi ne-am făcut cadou de cununie civilă, o dubă de transmisiune, pe care am găsit-o într-un sat vecin și pe care am dat cred că vreo 2300 lei. Am renovat-o și am transformat-o într-un fel de «locuință». După atâta vreme, aveam, în sfârșit, un adăpost deasupra capului. Puteam să stăm weekenduri întregi, chiar și în zilele cu ploaie! Ce sentiment am avut când m-am întins pentru prima oară în canapeaua extensibilă. Puteam, în sfârșit, să dorm confortabil la Doftana”, își amintește Gabriela.

Problemele juridice aproape că i-au făcut să renunțe la terenul dintre dealuri

Lucrurile au început să devină dificile după o serie de încurcături în acte cu fostul proprietar al terenului. S-a ajuns și la o acțiune în instanță, fapt care i-a descurajat complet pe Gabriela și pe Șerban. Au vrut chiar să renunțe la tot și să își cumpere o casă undeva prin Transilvania. După doi ani de căutări în care nu au găsit nimic care să le placă, și-au amânat planurile pe termen nedefinit. Speranța a reapărut în 2020, când un prieten de-al lui Șerban i-a spus că intenționează să își cumpere o șură veche din Maramureș pe care să o transforme în atelier și l-a rugat să-l însoțească. După această deplasare, visul tinerilor arhitecți începea să capete cu adevărat contur, pentru că au devenit oficial proprietarii unei case tradiționale din lemn, veche de 80 ani.

Au cumpărat o casă maramureșeană din lemn pe care au asamblat-o la Doftana

Au semnat actele în martie 2020, dar casa a fost asamblată abia spre sfârșitul anului după un lung șir de peripeții. Prima problemă a fost legată de transport. Casa a fost demontată de un meșter din Maramureș, iar bârnele numerotate au ajuns la Doftana în luna iunie. Terenul era însă impracticabil, după multe săptămâni de ploi. A fost imposibil ca vreun utilaj să aibă acces pe teren. În lipsă de alternative, Gabriela și Șerban s-au văzut nevoiți să depoziteze căsuța mult visată pe malul Doftanei, într-un morman acoperit cu folie care a rămas acolo până în toamnă. În noiembrie, meșterul din Maramureș care trebuia să îi ajute să asambleze casa i-a lăsat baltă, supărat că bârnele nu sunt notate corect. A fost un moment de mare cumpănă de care Gabriela își amintește și acum cu un nod în gât.

„Eu născusem în octombrie cel de-al doilea copil și îmi era imposibil să supraveghez șantierul. Am încercat să rezolvăm situația de la distanță, prin fotografii și planuri trimise pe Whatsapp, dar ne-a fost imposibil să o scoatem la capăt. Bârnele fuseseră, într-adevăr, numerotate greșit de cel care ne-a demontat casa. Meșterul din Maramureș nu a mai avut răbdare să descurcăm lucrurile și a plecat. Am fost devastați, pur și simplu. După atâta așteptare și emoții, chiar nu acceptam un astfel de deznodământ”, spune Gabriela.

Fără nici un fel de experiență, Șerban a asamblat singur bârnele

Până la urmă, Șerban și-a luat inima în dinți și s-a apucat singur de asamblarea casei. L-a ajutat meșterul care se ocupase și de turnarea fundației. Nici unul nu avea experiență, dar era singura soluție pentru a continua proiectul. Casa are o vechime de aproximativ 80 ani, iar în forma ei inițială era o casă simplă, tipic țărănească, cu prispă, două camere de locuit și o a treia, pe post de depozitare. Acoperișul găzduia un pod clasic pe structură de corni de lemn, în care se afumau cârnații și carnea. Forma actuală păstrează această compartimentare la parter. Singurul element în plus a fost adăugarea unui perete despărțitor de sticlă unde este baia de jos, în fosta cameră de depozitare.

Intrarea principală în casă este prin acoperiș

În schimb, acoperișul a fost reconstruit. Pantele au fost modificate pentru maximizarea spațiului, dar și pentru o mai bună curgere a apelor de ploaie/zăpadă. În spatele casei,  la parter, Gabriela și Șerban au alipit o cameră tehnică unde se află centrala și tot ce ține de echiparea casei (tablou electric, boiler etc), care în etaj devine hol de intrare (de pe pod) și grup sanitar. Pantele terenului, cât și volumetria casei, fac ca aceasta să aibă accesul principal prin acoperiș, pe o pasarelă, și un al doilea acces, prin prispă.

Casa a fost reconstruită, folosind materiale naturale

Îndrăgostiți de când se știu de arhitectura vernaculară, Gabriela și Șerban au renovat casa maramureșeană folosind aproape exclusiv materiale naturale. Astfel, au tencuit pereții interiori și exteriori cu lut adus din zonă. Lut folosit de altfel și pentru casele vechi ale Doftanei. Peste această tencuială, pusă pe șipcă de 4 centimetri, au folosit o tencuială de la Caminota pe bază de argilă, nisip și var. Au izolat exteriorul cu vată bazaltică de 20 centimetri, apoi au aplicat o tencuială exterioară permeabilă de la Kerakoll.

Șerban și Gabriela au folosit draniță de la Georoof pentru acoperiș, deși inițial voiau să o aducă din Maramureș. Costul transportului era însă prea mare. Din punct de vedere al utilităților, cea mai mare problemă a fost legată de alimentarea cu apă. Casa este racordată la rețea, dar presiunea este prea mică și apa nu ajunge la teren.

„Când am început noi să plantăm și să investim emoțional în acest loc, adică în 2015, pentru fiecare pomișor trebuia să urcăm pe islaz, la izvor, să umplem bidoanele și gălețile cu apă, apoi să udăm. Celebrul meu gutui de pe Instagram, plantat chiar anul acela, așa a fost crescut”, își amintește Gabriela. „În 2018, am reușit să captăm un izvor și să avem apă pe teren. Pentru încălzire, folosim o centrală pe lemne, foarte eficientă. O încărcăm o dată la 24 ore, chiar și în zilele geroase de iarnă. Planul este ca pe viitor să investim și într-un sistem de panouri solare”.

Gabriela și Șerban se ocupă, în paralel și de o grădină de legume bio

În paralel cu construcția casei, cei doi tineri s-au ocupat și de o grădină de legume, cultivată după principii de permacultură. Ca să maximizeze suprafața de plantare a terenului aflat în pantă, Șerban a venit cu propunerea de terasare, după un model văzut în Portugalia. Terasele sunt realizate cu o contra pantă pentru a păstra apa pe ele și sunt realizate pe curbe de nivel. Pe teren există și un iaz care va deveni, în timp, o piscină naturală, cu plante, pietre, flori și pești.

„Iazul a fost poziționat în locul fostei grădini, făcute în 2017. Tot terenul, adică terasele, au preluat acum funcția de creștere a legumelor și fructelor”, explică Gabriela. „În fiecare primăvară și toamnă, noi facem campanii de plantare. Toamna lui 2022 a fost însă o cu totul altă poveste. Cred ca per ansamblu am plantat peste 100 arbuști și pomi fructiferi. La numărul acesta se adaugă și ceilalți pomișori și arbuști plantați în anii anteriori. Cumva, natura face singură selecția plantelor. Unele nu prind, altele stagnează. Pe unele le înlocuim, pe altele le ajutăm”.

Au cumpărat o șură maramureșeană care va deveni atelier și birou

Cei doi tineri nu s-au stabilit încă la Doftana, fiind încă prinși cu joburile în Capitală. Gabi este și agent imobiliar, pe lângă arhitect. Au însă planuri mari pentru când vor prinde rădăcini aici. Speră să poată organiza workshopuri de permacultură și no dig gardening. Visează și la un mic atelier de tâmplărie și ceramică. Deja au cumpărat o șură maramureșeană pe care urmează să o amplaseze pe teren. Este o construcție care va deveni spațiu multifuncțional.

„Toate experiențele pe care le-am trăit până acum ne-au confirmat faptul că lucrurile se întâmplă cu un scop. Noi nu trebuie să forțăm nimic. Le primim așa cum vin și le rezolvăm pas cu pas”, spune Gabriela. „Eu și Șerban suntem o echipă și o putere împreună. Sună clișeu, dar recent vorbeam cu o prietenă care și-ar dori să își facă și ea o casă în natură, însă soțul ei nu este fan rural. Și stăteam și mă gândeam că noi nu am fi reușit nimic din tot ce am făcut, daca nu eram pe aceeași lungime de undă. Adică să simțim și să gândim la fel, fără să avem nevoie de dezbatere. Aici îi fac o odă Universului că l-am întâlnit pe Șerban, jumătatea mea, și o odă și lui Șerban că a reușit să realizeze tot ce aveam în gând”, adaugă ea.