Instalarea camerelor de supraveghere la curte se supune anumitor legi. Poți folosi camerele atâta timp cât filmezi spațiul tău personal, nu pe cel al altora. Altfel pot apărea probleme. Uite ce presupune instalarea camerelor de supraveghere la curte. Îți spunem și ce este permis și ce nu este permis, potrivit legislației în vigoare. Mai multe detalii, în articol.
Liniștea de acasă are legătură și cu siguranța gospodăriei. De aceea, instalarea camerelor de supraveghere în curte este o investiție în confortul personal. Acestea pot funcționa ca un scut invizibil, descurajând vizitatorii nepoftiți și oferind proprietarului un control mai mare asupra a ceea ce se întâmplă în jurul casei.
Dacă ne referim strict la asigurarea protecției zonei exterioare casei, atunci trebuie să instalezi camere rezistente la intemperii, cu rezoluție clară, unghi ajustabil și funcții precum detectarea mișcării sau vedere pe timp de noapte. În prezent, tehnologia permite chiar și monitorizarea de la distanță, prin telefon, de exemplu, astfel încât să fii la curent cu ce se întâmplă, chiar și atunci când ești plecat.
Pe lângă rolul de descurajare, camerele pot servi și dovezi video importante în caz de incidente. O înregistrare clară poate face diferența între o anchetă dificilă și identificarea rapidă a autorului. Totuși, trebuie înțeles că, odată montate, aceste dispozitive intră sub incidența unor reguli legale clare.
Ce arată legislația despre instalarea camerelor de supraveghere la curte
În România, cadrul legal pentru instalarea camerelor de supraveghere este influențat atât de reglementările europene privind protecția datelor, cât și de legislația națională. Regulamentul general privind protecția datelor (GDPR), aplicabil în toată Uniunea Europeană, se completează cu Legea nr. 190/2018, care detaliază modul în care aceste prevederi sunt aplicate la noi.
Există însă o excepție importantă: dacă sistemul de supraveghere filmează exclusiv spațiul privat, adică doar propria curte, proprietarul nu este obligat să respecte toate cerințele GDPR, cum ar fi informarea publicului sau raportarea către autoritatea de protecție a datelor.
Situația se schimbă dacă obiectivul camerei depășește granița proprietății și surprinde imagini din spații publice sau private ale altora. În acest caz, filmarea spațiului privat al altcuiva intră sub incidența legislației privind protecția datelor cu caracter personal – GDPR -, iar vecinul care filmează devine operator de date și trebuie să justifice scopul filmării, să informeze persoanele vizate și să limiteze aria de captare.
Cum trebuie să fie poziționate camerele video, potrivit legii
O cameră montată în curte nu ar trebui să capteze imagini din curtea vecinului sau din spațiile lui private, cum ar fi ferestrele ori terasa. În fond, dreptul la viață privată este garantat de Constituție și nu se suspendă doar pentru că cineva își montează un sistem de supraveghere.
Pe lângă dreptul la viața privată, filmarea în curtea vecinului contravine și cu dreptul la imagine, principiu stabilit de Codul civil, precum și cu violarea vieții private, protecție suplimentară introdusă de Codul penal. De altfel, filmarea, fotografierea sau înregistrarea unei persoane aflate în locuință ori în curtea aferentă acesteia, fără acord, reprezintă o infracțiune.
Pe aceste baze, dacă un vecin observă că este filmat în propria curte, acesta poate solicita repoziționarea camerei sau chiar demontarea ei. În unele cazuri, conflictul poate ajunge la Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal (ANSPDCP) sau în instanță.
Chiar și atunci când camerele filmează zone apropiate de spațiul public, cum ar fi trotuarul din fața porții, este recomandată instalarea unui afiș vizibil cu mesajul „Atenție! Zonă supravegheată video” și indicarea scopului monitorizării. Această practică respectă recomandările autorităților și descurajează eventualele incidente.
Când ai nevoie de acordul vecinilor pentru camerele de supraveghere
Cât timp camerele filmează strict în perimetrul proprietății, nu este nevoie de acordul vecinilor. Totul se schimbă însă dacă sistemul de supraveghere captează imagini din spații comune – cum ar fi o curte folosită la comun de mai mulți proprietari – sau din interiorul proprietății altcuiva. În aceste situații, acordul părților vizate este obligatoriu.
În cazul blocurilor sau al ansamblurilor rezidențiale, instalarea camerelor pe spațiile comune necesită aprobarea asociației de propri, obținută prin vot în adunarea generală și consemnată într-un proces-verbal. În mediul rural, unde curțile sunt separate, un acord scris între vecini poate preveni suspiciunile și conflictele.
Lipsa acestui acord, acolo unde este obligatoriu, poate duce la sancțiuni. Amenzile aplicate de ANSPDCP pentru încălcarea legislației privind protecția datelor pot fi considerabile, iar în paralel, vecinul afectat poate intenta o acțiune civilă pentru încălcarea vieții private.
Alte subiecte interesante
Ultimele articole
