Care sunt insectele benefice și cum să le atragi în grădina ta
O grădină sănătoasă nu este neapărat una fără insecte. Dincolo de afide, omizi și alte specii care pot produce pagube există o comunitate întreagă de polenizatori, prădători și parasitoizi care contribuie la echilibrul dintre plante și dăunători. Gărgărițele sunt un exemplu bun în acest sens. Află din articol ce sunt insectele benefice pentru grădină, cum le atragi și cum le menții.
Ce să știi despre insectele de grădină
Insectele de grădină reprezintă o denumire generală numeroasele insecte care pot fi întâlnite printre legume, flori, pomi, arbuști sau la nivelul solului. Unele își petrec aici întregul ciclu de viață, altele vin pentru hrană, iar altele folosesc grădina temporar, pentru reproducere, adăpost sau iernare.
Din perspectiva grădinarului, este mai practic să le împărțim după rolul pe care îl au. Există insecte polenizatoare, care transportă polenul între flori, insecte prădătoare, care consumă alte insecte, și parasitoizi, ale căror larve se dezvoltă pe sau în interiorul altor insecte. Alături de acestea există, bineînțeles, și speciile pe care le numim dăunătoare, deoarece se hrănesc direct cu plantele cultivate și pot provoca pagube atunci când populațiile lor cresc prea mult.
Totuși, lumea insectelor este mult mai diversă decât o simplă împărțire între insecte bune și insecte mai puțin bune sau benefice. Într-un ecosistem de tipul unei grădini, fiecare specie ocupă o anumită nișă, iar ceea ce e de interes ar trebuie să fie efectul pe care prezența unei insecte îl are asupra plantelor.
Însă, revenind la categorii, insectele dăunătoare sunt cele care afectează plantele în mod direct. Afidele, de exemplu, formează colonii și se hrănesc cu seva plantelor, în timp ce diferite omizi consumă frunzele. Alte insecte atacă fructele, rădăcinile, mugurii sau tulpinile. Dacă populația lor crește suficient, efectele devin vizibile: frunze deformate sau perforate, plante slăbite, creștere redusă ori producții mai mici.
În schimb, insectele benefice acționează diferit. Unele sunt polenizatori, iar altele sunt inamicii naturali ai dăunătorilor. În această ultimă categorie intră prădătorii și parasitoizii, care pot reduce populațiile de insecte care atacă plantele. În ciuda acestei categorisiri, prădătorii generaliști sunt deosebit de importanți deoarece consumă mai multe tipuri de insecte și acarieni și pot fi deja prezenți în grădină înainte ca populația dăunătorilor să crească. Într-o grădină diversă, cele două categorii pot lucra simultan, iar nevoia de intervenții chimice poate fi mai mică.
Care sunt insectele benefice pentru grădină
Există unele specii de insecte benefice care ataca afidele, altele care preferă ouăle și larvele insectelor, iar polenizatorii au o cu totul altă misiune. Important este să recunoști câteva dintre cele mai des întâlnite insecte benefice pentru grădina ta, înainte să le confunzi cu dăunătorii.
1. Gărgărițele
Gărgărița este probabil cea mai cunoscută insectă benefică. Multe specii sunt prădătoare, iar afidele se numără printre sursele lor obișnuite de hrană. De aceea, atunci când observi gărgărițe în apropierea unei colonii de afide, nu este neapărat nevoie să intervii imediat cu un insecticid.
Mai puțin cunoscut este faptul că larvele gărgărițelor nu seamănă deloc cu adulții. Pot avea corpul alungit, închis la culoare și un aspect care le face să pară, la prima vedere, dăunătoare. Tocmai aceste larve sunt însă prădători activi. Eliminarea lor din necunoaștere înseamnă să îndepărtezi unul dintre mecanismele naturale prin care populația afidelor poate fi redusă.
2. Crisopidele
Crisopidele adulte sunt ușor de recunoscut după corpul delicat și aripile transparente, cu o rețea fină de nervuri. În funcție de specie, adulții pot consuma nectar, polen sau alte insecte, însă larvele sunt cele care interesează în mod special grădinarul.
Larvele de crisopidă sunt prădători și pot consuma afide, acarieni, ouă de insecte și diferite larve mici. Un alt semn al prezenței lor sunt ouăle depuse individual la capătul unor filamente foarte subțiri. Dacă le vezi pe frunze sau pe tulpini, nu le îndepărta automat: din ele pot apărea în scurt timp prădători utili pentru plante.
3. Sirfidele
Sirfidele, cunoscute și drept muște ale florilor, sunt printre insectele cel mai ușor de confundat cu viespile sau albinele. Multe au dungi galbene și negre, însă sunt muște și nu înțeapă.
Prezența lor este utilă în două moduri. Adulții vizitează florile pentru nectar și polen și contribuie la polenizare, iar larvele multor specii consumă afide. Astfel, aceeași grupă de insecte poate avea un rol important atât în reproducerea plantelor, cât și în controlul natural al unor dăunători.
4. Viespile parasitoide
Când auzi de viespe, probabil te gândești la o insectă mare care poate înțepa. Există însă foarte multe viespi parasitoide atât de mici încât abia le observi printre plante.
Femelele își depun ouăle pe sau în interiorul altor insecte, iar larvele folosesc gazda pentru a se dezvolta. În cele din urmă, gazda moare. Pentru grădinar, mecanismul poate reprezenta o formă extrem de eficientă de control biologic, deoarece gazdele sunt adesea insecte care atacă plantele.
Un exemplu ușor de recunoscut îl reprezintă omizile parazitate pe corpul cărora apar mici coconi albicioși. Deși primul impuls poate fi să elimini omida, dacă aceasta este deja parazitată poate fi mai util să o lași pe plantă, astfel încât noile viespi să își finalizeze dezvoltarea și să poată căuta alte gazde.
5. Viespile prădătoare
Nici viespile mai mari nu trebuie considerate automat dăunătoare. Unele specii vânează omizi, muște și alte insecte pe care le transportă la cuib pentru a-și hrăni larvele.
Desigur, un cuib amplasat lângă o ușă, o terasă sau într-un loc intens circulat poate necesita măsuri de siguranță. O viespe observată singură în timp ce patrulează printre plante este însă o situație diferită. Poate fi acolo tocmai pentru că vânează insecte care s-ar hrăni cu plantele tale.
6. Gândacii prădători
O parte importantă a activității din grădină se desfășoară la nivelul solului și, de multe ori, noaptea. Gândacii de sol și alte specii prădătoare se ascund în timpul zilei sub pietre, resturi vegetale, lemn sau mulci și ies în căutarea hranei. Pot consuma ouă, larve și diferite insecte mici.Gândacii de sol se încadrează între prădătorii generaliști importanți, alături de gărgărițe, crisopide pentru că un rol bine definit în limitarea populațiilor de dăunători.
7. Ploșnițele prădătoare
Nici toate ploșnițele nu se hrănesc cu plante. Există specii prădătoare, precum cele din genul Orius, care atacă organisme foarte mici, inclusiv trips, afide, acarieni și alte insecte.
Sunt importante tocmai pentru că pot consuma dăunători greu de observat cu ochiul liber și care se pot înmulți rapid. Acesta este încă un motiv pentru care identificarea contează: două insecte care par asemănătoare la prima vedere pot avea roluri complet diferite în grădină.
8. Albinele și alți polenizatori
Albinele și alte insecte care transportă polenul între flori sunt indispensabile pentru reproducerea multor plante. Nectarul le oferă insectelor în principal energie, iar polenul reprezintă o sursă importantă de proteine și lipide. În general, se recomandă asigurarea florilor în perioade diferite ale anului, astfel încât polenizatorii și celelalte insecte benefice să găsească resurse pe parcursul sezonului.
Prezența constantă a polenizatorilor printre florile grădinii este, așadar, un semn bun. În cazul plantelor cultivate pentru fructe sau semințe, activitatea lor poate influența direct rezultatele pe care le obții la finalul sezonului.
Cum atragi insectele benefice în grădina ta
Pentru ca insectele benefice să vină și, mai ales, să rămână, grădina trebuie să le ofere hrană, adăpost și condiții în care să se poată reproduce fără să fie expuse permanent pesticidelor.
Primul lucru pe care îl poți face este să plantezi flori cu perioade diferite de înflorire. Ideal este să existe permanent ceva înflorit din primăvară până spre sfârșitul toamnei. În felul acesta, insectele care se hrănesc cu nectar și polen nu rămân fără resurse după trecerea unei singure perioade de înflorire.
Diversitatea este la fel de importantă. Nu trebuie să transformi grădina într-o pajiște sălbatică, însă câteva grupuri de plante cu forme, înălțimi și perioade de înflorire diferite pot crea mai multe surse de hrană și mai multe locuri de refugiu decât o suprafață dominată exclusiv de gazon. Plantele locale, adaptate regiunii, pot fi deosebit de valoroase pentru insectele care au evoluat împreună cu ele.
Poți folosi și plante aromatice lăsate să înflorească. Mărarul, coriandrul, feniculul și alte aromatice nu trebuie eliminate imediat ce produc flori. Florile lor pot furniza nectar și polen unor insecte benefice, inclusiv adulților unor specii ale căror larve sunt prădătoare.
O altă idee importantă este să nu urmărești eliminarea absolută a tuturor dăunătorilor. Pare paradoxal, dar gărgărițele, crisopidele și ceilalți prădători au nevoie de pradă. Dacă fiecare afidă este eliminată imediat, prădătorii nu mai au o sursă constantă de hrană și este mai puțin probabil să rămână în zonă.
Asta nu înseamnă că trebuie să treci cu vedere peste o infestare serioasă. Diferența constă în monitorizare și intervenție proporțională. Câteva afide pe un lăstar nu reprezintă aceeași problemă ca o colonie care acoperă mare parte din plantă. Dacă observi simultan gărgărițe, larve de sirfide sau crisopide, merită să urmărești pentru o perioadă evoluția situației înainte de a aplica automat un insecticid.
La fel de important pentru o grădină cu insecte benefice este să reduci folosirea pesticidelor cu spectru larg. Un insecticid care nu face diferența între specii poate omorî dăunătorii, dar și insectele care îi vânează. De altfel, insectele benefice pot fi chiar mai sensibile la anumite insecticide decât dăunătorii pe care încerci să îi controlezi.
Mai mult, o grădină construită pentru a susține insectele benefice poate reduce în timp dependența de tratamente, tocmai pentru că oferă condiții mai bune inamicilor naturali ai dăunătorilor.
Grădina trebuie să ofere și locuri de refugiu. Dorința de a avea permanent o curte perfect curățată poate intra în conflict cu nevoile insectelor. Unele specii folosesc frunzele căzute, tulpinile uscate, scoarța, solul neacoperit sau vegetația densă pentru adăpost, reproducere și iernare. Se recomandă reducerea deranjării anumitor zone ale grădinii tocmai pentru păstrarea habitatelor de cuibărit și iernare.
Nu este necesar să lași întreaga curte neîngrijită. Poți păstra într-un colț mai retras câteva frunze, tulpini uscate sau alte elemente naturale, în timp ce restul grădinii rămâne întreținut. Important este să nu elimini absolut fiecare posibil refugiu.
Și apa poate ajuta, mai ales în perioadele calde și secetoase. Dacă alegi să pui la dispoziție un recipient, acesta trebuie să fie puțin adânc și să permită insectelor să se așeze fără riscul de a se îneca. Pietricelele care ies deasupra apei pot funcționa drept puncte de sprijin. Apa trebuie însă schimbată frecvent pentru ca vasul să nu devină un loc în care se dezvoltă țânțarii.
În final, pentru grădinile obișnuite, o abordare durabilă poate fi să creezi condițiile necesare speciilor care există deja în zonă. Asta înseamnă, după cum am menționat, încurajarea populațiilor naturale de insecte benefice prin diversitatea plantelor și folosirea prudentă a insecticidelor.
Alte subiecte interesante
Ultimele articole
