Când se face supraînsămânțarea gazonului toamna. Așteptăm ploaia sau nu? 

Supraînsămânțarea reușită ține de momentul ales și de umiditatea corectă a solului. Nici ploaia abundentă, nici seceta nu ajută semințele să prindă: vremea stabilă și udarea controlată sunt cele care dau gazonului șansa să se îndesească înainte de iarnă. Află din articol când se face supraînsămânțarea gazonului toamna și ce pași trebuie urmați. 

Ce este supraînsămânțarea gazonului

Supraînsămânțarea gazonului presupune distribuirea unor semințe de iarbă peste un gazon deja existent, fără ca vechiul covor vegetal să fie îndepărtat în totalitate. În practică, termenul este folosit frecvent pentru lucrările prin care se încearcă îndesirea unui gazon și repararea zonelor în care iarba s-a rărit. 

Scopul principal al supraînsămânțării este creșterea densității gazonului. Semințele sunt distribuite printre firele existente, iar dacă ajung în contact cu solul și primesc suficientă apă, căldură și oxigen, vor germina și vor forma plante noi. În acest fel pot fi completate porțiunile rămase rare după vară și zonele afectate de căldură, trafic sau alți factori care au dus la dispariția ierbii.

Un gazon mai dens are și avantajul de a lăsa mai puțin spațiu disponibil buruienilor. Practic, refacerea zonelor rare prin însămânțare poate produce un covor vegetal mai compact, cu mai puține probleme provocate de buruieni. Astfel, supraînsămânțarea contribuie atât la aspectul uniform al gazonului, cât și la capacitatea lui de a ocupa suprafața disponibilă.

Când se face supraînsămânțarea gazonului toamna

Pentru speciile de gazon adaptate sezonului rece, sfârșitul verii și începutul toamnei reprezintă în general una dintre cele mai favorabile perioade pentru supraînsămânțare. Intervalul cuprins aproximativ între jumătatea lunii august și jumătatea lunii septembrie poate fi perioada optimă pentru supraînsămânțarea unui gazon rar. Calendarul trebuie însă adaptat condițiilor climatice locale și temperaturilor din anul respectiv, nu urmat strict după o anumită dată.

Avantajul începutului de toamnă vine din combinația dintre temperatura solului și cea a aerului. Pământul păstrează încă o parte din căldura acumulată în timpul verii, ceea ce favorizează germinarea, în timp ce zilele și mai ales nopțile devin mai răcoroase. Aceste condiții reduc stresul termic asupra plantelor tinere. În același timp, competiția cu buruienile poate fi mai redusă decât primăvara, deoarece mai puține semințe de buruieni germinează spre sfârșitul verii și începutul toamnei. 

Mai important decât alegerea unei zile exacte din calendar este ca supraînsămânțarea să nu fie făcută prea târziu. Semințele trebuie să aibă suficient timp să germineze, iar plantele tinere să înceapă să se dezvolte înainte ca temperaturile scăzute persistente să încetinească puternic creșterea. Cu cât lucrarea este amânată mai mult spre sfârșitul toamnei, cu atât perioada disponibilă pentru instalarea noului gazon devine mai scurtă. 

Pași pentru realizarea supraînsămânțării gazonului toamna

În continuare, iată care sunt pașii de urmat pentru a realiza cu succes supraînsămânțarea gazonului toamna: 

Tunderea scurtă

Pregătirea începe prin tunderea gazonului existent mai scurt decât în mod obișnuit. Se recomandă o înălțime de aproximativ 4 – 5 centimetri. Scopul este reducerea concurenței exercitate de firele mature și crearea unui acces mai bun al semințelor către suprafața solului.

O iarbă foarte înaltă poate împiedica o parte dintre semințe să ajungă la pământ. Tunderea facilitează și etapele următoare, deoarece suprafața gazonului devine mai ușor de scarificat și de însămânțat uniform. Ideal este ca tunderea și lucrările de pregătire să fie realizate când iarba nu este udă.

Scarificarea 

După tundere urmează scarificarea, operațiune prin care sunt îndepărtate o parte dintre resturile vegetale acumulate între fire și este deschisă superficial suprafața terenului. Obiectivul este simplu: semințele trebuie să poată ajunge cât mai aproape de pământ.

Scarificarea trebuie făcută controlat, astfel încât să pregătească suprafața fără să distrugă inutil gazonul sănătos. În funcție de starea terenului pot fi folosite și alte metode, precum aerarea sau însămânțarea cu un utilaj care creează mici fante în sol. După lucrare, resturile desprinse trebuie strânse. 

Distribuția semințelor

Odată pregătită suprafața, semințele trebuie distribuite cât mai uniform. Cantitatea necesară depinde de tipul amestecului folosit și de gradul de deteriorare al gazonului, motiv pentru care trebuie respectată doza recomandată pentru produsul ales.

Pe suprafețele mari, un distribuitor de semințe ajută la obținerea unei acoperiri uniforme. O metodă practică este împărțirea cantității de semințe în două și realizarea a două treceri în direcții diferite: prima într-un sens, iar a doua perpendicular pe aceasta. Astfel scade riscul apariției unor zone cu prea multe semințe și a altora aproape neacoperite.

După distribuire, suprafața poate fi lucrată foarte ușor pentru a favoriza contactul dintre semințe și sol. Acesta rămâne unul dintre cele mai importante elemente ale supraînsămânțării, deoarece semințele care rămân deasupra stratului vegetal sunt mai expuse uscării, deplasării și consumării de către păsări. 

Udarea corectă

După însămânțare începe etapa în care umiditatea devine esențială. Semințele și plantele abia germinate se află foarte aproape de suprafață, acolo unde solul se poate usca repede, mai ales în zilele însorite sau cu vânt.

În această perioadă sunt preferabile udările ușoare și frecvente. Scopul este menținerea patului germinativ umed, fără transformarea terenului într-o suprafață îmbibată cu apă. Se recomandă menținerea constantă a umidității după supraînsămânțare și printr-o udare pe zi. Frecvența trebuie însă adaptată vremii și tipului de sol. 

Cantitatea de apă administrată la o singură udare trebuie controlată. Un jet puternic sau prea multă apă pot deplasa semințele înainte ca acestea să se fixeze și pot crea acumulări în anumite zone. După apariția și dezvoltarea noilor fire de iarbă, udările pot deveni treptat mai rare și mai consistente, pentru a încuraja rădăcinile să pătrundă mai adânc în sol.

Se face supraînsămânțarea când plouă sau când e secetă? 

Supraînsămânțarea gazonului NU se face nici pe ploaie abundentă, nici în perioade de secetă extremă. Fereastra potrivită este reprezentată de o perioadă cu vreme stabilă și temperaturi moderate, caracteristică de regulă începutului de toamnă sau primăverii, în care umiditatea solului poate fi controlată.

Semințele proaspăt distribuite sunt foarte ușoare și nu sunt încă fixate în sol. O ploaie torențială poate produce scurgeri de suprafață care le deplasează, mai ales dacă terenul are pantă. O suprafață însămânțată uniform poate ajunge astfel să aibă porțiuni aproape goale și zone în care semințele s-au acumulat. 

Excesul de apă creează și alte probleme. Germinarea semințelor depinde de existența apei, a temperaturii potrivite și a oxigenului. Într-un sol saturat, spațiile care în mod normal conțin aer se umplu cu apă, iar disponibilitatea oxigenului scade. Menținerea îndelungată a unor asemenea condiții poate afecta germinarea și dezvoltarea rădăcinilor și poate favoriza deteriorarea sau putrezirea semințelor și a plantelor foarte tinere.

La cealaltă extremă se află seceta. Un teren foarte uscat devine mai greu de pregătit, iar scarificarea sau aerarea sunt mai dificile atunci când stratul superior al solului este întărit. Chiar dacă semințele pot fi distribuite, problema majoră apare după aceea: pentru a porni și continua procesul de germinare, acestea au nevoie de umiditate constantă. 

Într-o perioadă secetoasă, apa din primii centimetri de sol se evaporă rapid. Semințele aflate la suprafață sau imediat sub aceasta sunt primele afectate, iar după începerea germinării sensibilitatea la deshidratare crește. Dacă solul se usucă repetat în această etapă, o parte dintre plantele tinere pot muri înainte să dezvolte un sistem radicular suficient de puternic.