A studiat în Irlanda, apoi a revenit în satul natal din Țara Hațegului, unde a renovat o casă și a făcut o fermă de legume

Roxana este antropolog și locuiește din 2021 într-un sat din Țara Hațegului, zonă în care a copilărit. Și-a făcut studiile în Irlanda și tocmai fusese acceptată la un master prestigios în Marea Britanie când a început pandemia. A hotărât să revină în țară, alături de familia ei și nu a mai plecat. Între timp a devenit mămică și a început să se ocupe de o mică fermă ecologică de legume.

Sunt mulți oameni care visează să se mute în mediul rural, departe de agitație, poluare sau trafic, dar sunt puțini cei care au curaj să facă pasul către viața pe care și-o doresc. Roxana se numără printre cei care și-au luat inima în dinți, hotărând să revină în satul natal. Decizia a luat-o după ce a petrecut aici perioada de izolare din timpul pandemiei.

„Am fost reporter, translator și librar și am studiat antropologia în Irlanda în speranța că voi înțelege mai bine lumea. Simt că am înțeles-o, iar asta m-a făcut să realizez că nu mai am timp de pierdut în care să visez la «cum ar fi dacă». Cum ar fi dacă aș trăi la noi în sat? Cum ar fi dacă aș avea o fermă de legume? Cum ar fi dacă mi-aș putea crește copiii într-un loc care are comunitatea în centru?”, povestește Roxana.

Locuiește cu familia într-o casă construită în 1959

Roxana locuiește împreună cu soțul ei Cătălin și cu fiul lor, Levi, în vârstă de șapte luni într-un sat din județul Hunedoara. Are curtea plină de căței, pisici, iepuri și găini. Gospodăria este una tipică Țării Hațegului, compusă din mai multe corpuri de clădiri: casa mică, în care locuia, în trecut, toată familia și casele mai mari, rezervate musafirilor și evenimentelor. A început prin a renova casa de jos, construită în 1959. A amenajat aici bucătăria, living-ul, o baie și o încăpere tehnică, ce funcționează ca spălătorie. Sursă de inspirație i-au fost casele bătrânești pe care și le amintește din copilărie.

Mobilierul din bucătărie, realizat de un tâmplar din Hațeg

Bucătăria este terenul de joacă al Roxanei. E locul în care pregătește cele mai bune mâncăruri, cu legume culese din grădina familiei. De amenajare s-a ocupat Gabiela Negru de la GN Interiors. Designerul a propus modelul mobilierului, pornind de la propunerile Roxanei, iar un tâmplar din Hațeg s-a ocupat de partea de execuție.

„Am reușit să păstrez vechea faianță din bucătărie. Este o faianță foarte veche și de o calitate destul de proastă. Nu am vrut însă să o schimb. Am știut că nu voi găsi modelul din visele mele, așa că am hotărât să-l creez eu”, spune Roxana. „M-am inspirat din iconografia catolică, din înfloriturile și detaliile care de obicei înrămau Fecioara și Pruncul sau alte scene biblice, dar și din modelul plăcilor de gresie din vechea cămară, acum spălătoria. Gabi mi-a creat șablonul bazat pe ideile astea, iar eu am pictat toate plăcile. Arată imperfect și nu sunt două la fel, dar cred că tocmai asta dă profunzime și căldură spațiului”.

Își împarte timpul între viața de mămică și munca în grădină

Când nu este în casă, ocupându-se de cel mic sau de partea de bucătărie, Roxana își dedică timpul fermei de legume. Momentan, cultivă câteva arii, iar obiectivul este să se extindă până la un hectar și jumătate. Tatăl ei, fost inginer agronom și un apropiat al familiei o ajută să își îndeplinească visul de a avea o fermă intensiv ecologică, la scară umană.  Ideea de agricultură organică, fără pesticide sau fertilizatori chimici este foarte importantă pentru Roxana, de aceea încearcă să se mențină la zi cu informațiile în domeniu.

„Satul românesc nu este ca în pozele fotografilor rurali”

Referindu-se la downshifting, Roxana crede că cei mai mulți oameni veniți de la oraș au tendința să idealizeze lucrurile. Satul românesc, spune ea, nu e o unitate prestabilită formată din băbuțe cu batic și moșnegi simpatici și ridați ca-n pozele fotografilor rurali. E important să cunoști puțin locul în care vrei să te muți și oamenii cu care o să interacționezi, înainte de a face pasul.

„Pentru mine plusurile vieții la țară sunt infinite. Sunt fericită că pot trăi în ritm cu anotimpurile. Fiecare zi vine cu mici cadouri de la animale, de la vreme, de la pământ. Mă entuziasmează să trăiesc în ritm cu temperatura, cu vântul, cu înghețul, cu schimbările pe care le aduc fiecare legumelor, florilor, animalelor. Simt că viața e mai tihnită. Nu avem parte de multe ore în trafic sau de multe mașini în jur, iar mental asta e ceva extraordinar. Minusul e că atunci când te saturi de gătit acasă și ai vrea să iei un takeaway,  să mănânci în oraș sau să mergi la un film, chiar nu ai unde. Noi chiar suntem într-o zonă super rurală, iar orașele din jur sunt toate rurale și neofertante în sensul ăsta. Și da, alt minus e că depinzi destul de mult de mașină ca să te deplasezi, dar până la urmă în România e la fel peste tot, fie că stai la țară sau la oraș. Una peste alta, plusurile depășesc de departe minusurile pentru noi”, spune Roxana.

Foto: arhiva personală Roxana Zaha