VIDEO Cum ne-am inspirat de la oamenii pe care i-am filmat pentru a ne defini acasă în anul pandemiei

În anul pandemiei, acasă pentru mine a fost: mâncare, pisici, plante, Netflix și curățenie. Deși nu am reușit să filmăm atâtea case pe cât ne-am fi dorit în 2020, am rămas totuși cu ceva de pe urma celor în care am intrat. Mai multă inspirație și bucurie pentru acasă.

Din cei peste 30 de oameni ale căror case le-am filmat până în prezent, niciunul nu seamănă cu altul în materie de preferințe în design, personalitate sau profesie. Însă toți au ceva în comun: sunt iremediabil îndrăgostiți de propriile case. De fapt, asta îmi place cel mai mult la jobul meu – faptul că pot cunoaște oameni atât de diferiți, și totuși atât de similari în pasiunea lor pentru ceea ce au construit acasă.

Până în martie 2020, filmam cel puțin câte o casă nouă pe săptămână. După ce a fost adoptată starea de urgență, toți din redacție ne-am închis în casele noastre. Am amânat și tururile video pe o perioadă nedeterminată. Am mutat calculatoarele de la birou și le-am instalat acasă. La început, am fost foarte încântată de această schimbare. Nu mai lucrasem niciodată de acasă, dar am înțeles repede de ce acest work from home era atât de lăudat de oamenii din jurul meu. Participam la ședințe de pe canapea, găteam zilnic, făceam montaje în botoși și pantaloni de casă. Mi-am reamenajat camera și le-am dedicat mai mult timp plantelor mele.

Însă luna de miere a lucratului de acasă s-a terminat destul de repede. După câteva săptămâni, au început să-mi lipsească atmosfera de la birou, conversațiile cu colegele, incursiunile noastre în cartier după prăjituri, dar și mersul la filmări. Izolarea socială a făcut să îmi fie și mai dor de contactul cu oamenii pe care îi cunoșteam filmându-le casa și tabieturile.

Din fericire, la scurt timp după ieșirea din starea de urgență, am reluat și filmările. Toată vara am cotrobăit prin cuiburi faine și ascunse din București și din afara lui. Am pășit în sanctuarul verde și pisicesc al Larisei Rățoi de pe Calea Victoriei. M-am jucat cu Fetița, cățelul vesel al unui cuplu de designeri de interior mutați la 50 de kilometri de București. Am băut o limonadă cu pepene galben excepțională pe terasa deschisă a Roxanei Maraloiu. Am discutat despre artă, filme, pisici (multe pisici), plante și stil minimalist, despre pandemie (subiect nelipsit). Deși purtam măști și păstram distanța, nu am simțit nicio schimbare față de filmările de dinaintea pandemiei. Toți cei pe care i-am filmat în această perioadă nefastă au fost suficient de deschiși cât să ne primească, pentru câteva ore, în viața și casa lor.

Din decembrie, din cauza evoluției pandemiei, ne-am hotărât să sistăm filmările pentru o perioadă. Ca să ne protejăm, ca să îi protejăm pe cei care vor să ne deschisă ușile. Până atunci, însă, ne putem bucura simțurile cu imaginile și sunetele pe care le-am înregistrat deja. Și, din fericire, nu sunt puține.