LIFE

De la oraș la sat: o familie cu doi copii trăiește la marginea unui lac, într-un tiny house tradițional construit dintr-o casă arsă

publicat pe 27 oct. 2021

    Traiul la urban poate însemna adesea un ritm alert, poate fi gălăgios și poluat. Suntem curioși să aflăm poveștile oamenilor care au au plecat din oraș, să descoperim de ce au luat această decizie, cât de greu sau ușor le-a fost și cum li s-a schimbat viața. Continuăm seria „De la oraș la sat” cu povestea unei familii tinere care locuiește într-un tiny house feeric, la marginea unui lac, într-un sat din Maramureș.

    Toate aceste nevoi se încadrează într-un nou trend în creștere în rândul românilor, migrația din urban în rural. Datele de la Institutul Național de Statistică sunt cele care confirmă teoria, iar în 2017, peste 100 de mii de români au ales să facă acest pas, în timp ce doar 87.000 s-au mutat de la sate la orașe în aceeași perioadă.

    Iuliana și Dănuț s-au mutat în satul Ferești în aprilie 2017. Aici, pe un teren de 2000 metri pătrați, trăiesc alături de cei doi copii ai lor, într-un tiny house de 30 metri pătrați poziționat la marginea unui lac, având alte patru căsuțe tradiționale maramureșene în jur, toate salvate și readuse la viață de dibăcia lui Dan.

    De la oraș la sat: drumurile a doi prieteni s-au legat pe viață

    Iuliana (38 de ani) și Dan (45 de ani) iubesc muntele, drumețiile și mersul pe bicicletă. Ea a locuit mereu la oraș, în Sighet, dar a visat tot timpul să se mute la țară. Soțul ei, în schimb, a copilărit în rural, în Ferești, unde bunica lui, după ce a murit, i-a lăsat moștenire un teren de 2000 metri pătrați și casa.

    Deși se știau din vedere din adolescență, drumurile lor s-au unit în 2012, când Iuliana s-a întors în orașul natal, după zece ani petrecuți în Târgoviște și București. Au început să iasă la concursuri montane și de bicicletă, iar în scurt timp au devenit cei mai buni prieteni. Când a ajuns pentru prima oară în Ferești, Iuliana a simțit că aici este locul ei și a fost vrăjită de liniștea prezentă, cât și de hărnicia și amabilitatea sătenilor. Abia în 2014, ea și Dan au devenit iubiți, iar în tiny-ul de pe lac s-au mutat definitiv în 2017, după ce tânăra a născut primul copil.

    Beneficiul unei excursii pe munte: o schimbare de carieră

    Dănuț a terminat Facultatea de Sociologie și Psihologie din București, apoi s-a întors la Sighet. A iubit întotdeauna natura, iar într-una dintre drumețiile sale pe bicicletă, prin locurile din jurul orașului, a descoperit case vechi din lemn, locuri în care trăiau oamenii săraci de la marginea satelor.

    A început să aducă alimente nevoiașilor, dar, atunci când a intrat în locuințele lor, așa cum povestește Iuliana, a observat că aveau tot ceea ce contează, chiar dacă asta nu înseamnă mare lucru. „Erau fericiți, chiar dacă aveau neajunsuri materiale, însă acestea păleau în fața fericirii și a liniștii lor”, adaugă ea. Acela a fost momentul în care Dan, fiu de maistru, și-a dezvoltat pasiunea pentru casele mici din lemn și dorința de a le salva. Cei care locuiau în ele „îngrămădiți”, completează tânăra, erau bucuroși pentru că erau tot timpul unii lângă alții.

    S-a întâmplat undeva în 2006, iar de atunci el a lucrat mult în afara țării, unde a făcut căsuțe unor oameni importanți, cum ar fi Armani, regizorul De Sica sau ministrul Italiei de la acea vreme. În timp, Dan a hotărât că astfel de comori trebuie să rămână la noi în țară, chiar dacă nu doar în Maramureș, iar când copiii vor crește mari și vor colinda România în lung și-n lat, vor vedea case readuse la viață de tatăl lor.

    Prima casă construită de Dan a devenit locuința permanentă a familiei

    În urmă cu 15 ani, Dan a construit prima lui căsuță din lemn vechi, recuperat de la o casă care a ars. Cei care au avut casa au vândut terenul și i-au dat locuința gratis lui Dan, doar să facă curățenie și să poate duce tranzacția la bun sfârșit. Antreprenorul a ales lemnul bun și a făcut o căsuță pe lac în sat, pe terenul bunicii sale.

    Tiny house-ul, în 30 metri pătrați, are o cameră deschisă jos, iar în acoperiș sunt dormitorul și baia. Inițial aici era și o saună, dar care acum a devenit un soi de debara, deoarece sauna a fost mutată afară, lângă beci. „Mobilierul e făcut tot de Dănuț. În living, jos, avem un blat mare, chiuveta, soba în care facem pâine, cozonaci și cartofi la cuptor, dar și un geam în podea, de unde poate pescui direct din casă”, povestește Iuliana. În dormitor există o cadă cu hidromasaj, îmbrăcată în scândură veche, un șifonier făcut de Dan tot din lemn vechi, cât și un mini-bar, care acum a devenit biblioteca copiilor.

    Dormitorul este și locul lor preferat din casă, cel în care petrec cel mai mult timp atunci când sunt cu toții împreună. Design-ul este unul autentic și colorat, iar cel mai scump obiect este un candelabru făcut din solzi de pește (vreo 500 de euro), cumpărat de Dan dintr-o călătorie de-ale lui în străinătate.

    Apă au de la rețeaua satului, pentru canalizare folosesc o fosă septică, pentru gaze primăria a semnat aprobarea în acest an, iar încălzirea o au de la sobă pe lemne. Nu au o grădină, dar au în plan să-și instaleze solarii pentru a-și cultiva singuri legumele. Plus de asta, spune tânăra, curtea este destul de încăpătoare pentru cei mici.

    De la oraș la sat: mutatul la țară, bilet spre liniște

    „Mutatul la țară a fost biletul meu spre liniște, pace interioară, fericire și dragoste pentru neam, pentru bătrânii care au ridicat cu mâinile lor casele acestea care sunt monumente, nu altceva, dragoste de tradiție și dorința de a o ține aprinsă atâta timp cât vom putea, atât prin case, port, cât și prin obiceiuri din străbuni”, spune Iuliana.

    Familia petrece aproape tot timpul împreună, fie acasă, fie pe șantierul unde are de lucru Dan. Se bucură de viața în aer liber, dau de mâncare la animale, mai ajută oameni din sat, se plimbă mult, gătesc împreună și ascultă povești la pick-up seară de seară. În sat există o comunitate tare faină, spune tânăra, unde încă se folosește trocul. „Spre exemplu, eu prind pește din baltă, duc la vecina care are vacă și îmi dă lapte sau smântână, ori brânză de vaci”, adaugă Iuliana.

     

    Căsuțe care încă-și așteaptă turiștii

    Iuliana și Dănuț au reușit să-și facă un mic colț de Rai pe terenul moștenit de la bunică. Locuința ei au modificat-o foarte puțin pentru bucătărie, dar lângă ea și-au mai făcut loc patru căsuțe salvate și reconstruite de Dan – o căsuță mică din sat, de 20 metri pătrați, unde au stat șapte persoane sau alta făcută din lemn recuperat de la un grajd.

    Au în prezent patru căsuțe pe care le-au terminat în pandemie și mai plănuiesc să facă una pentru copii, ca de turtă dulce, toată albă, dar și un ciubăr în pădure, unde să fie apă caldă atât vara, cât și iarna.

    Colțul de Rai construit de Dan, pe terenul bunicii sale
    Colțul de Rai construit de Dan, pe terenul bunicii sale

    Toate casele sunt pregătite și aranjate pentru a fi incluse în circuitul turistic, însă vor fi deschise abia când Dan își va termina toate lucrările pe care le are luate deja. „Deocamdată de ele se mai bucura prieteni de-ai noștri care mai vin pe la noi, prieteni de prin toate colțurile lumii”, încheie Iuliana.

    *Fotografii realizate de Florin Pepene

    Subscribe
    Notify of
    guest
    0 Comments
    Oldest
    Newest Most Voted
    Inline Feedbacks
    View all comments