„Străbunicii mei paterni au construit casa, undeva între 1890–1900. Tata Mare era tâmplar, Mama Mare casnică. A rămas apoi fetei lor Elena Șovăială – Noni. Toate amintirile mele din copilărie sunt legate de casa ei”, povestește Ina, proprietara actuală.
„Mi-am dorit să integrăm cât mai multe obiecte vechi, cu poveste, dar să le punem într-un context actual. Am folosit multe materiale naturale precum lemnul sau piatra și am mizat pe texturi care să adauge căldură”, spune Adriana, proprietara.
„Relocarea construcțiilor din Maramureș, cu vârsta și fragilitatea lor, a fost probabil cea mai dificilă etapă, a implicat transport special și restaurare atentă, piesă cu piesă”, spune Adriana, care s-a ocupat de tot împreună cu partenerul ei.
