LIFE

Satul Banului: pe terenul moștenit de la bunici, un antreprenor a făcut din fostele hambare și șoproane spații de cazare tradiționale

România ascunde multe locuri de poveste care merită descoperite și explorate, iar Satul Banului este unul dintre ele. Vorbim atât despre un mini-sat, aflat în comuna Măgureni, la 80 de kilometri distanță de București, dar și despre o gospodărie atent organizată, numită la fel, care se-ntâmplă fă fie singura pensiune din zonă.

Dacă vrei să faci un popas aici, vei ajunge într-un spațiu de basm, înconjurat de verdeață, cu multă istorie interesantă, unde pare că timpul stă în loc, deoarece nu vei avea nici internet, nici televizor și nici semnal la telefon.

Am stat de vorbă cu Răzvan Dobre, proprietarul Satul Banului Guesthouse, despre satul străbunilor săi, dar și despre cum, alături de familia sa, a dezvoltat aici un business pentru a păstra tradițiile vechi și în contemporan.

 Satul Banului Guesthouse este un loc unde-ți duci viața în offline

Satul Banului Guesthouse este un loc unde-ți duci viața în offline

Satul Banului, locul cu oameni „râzători”

Satul Banului a fost atestat documentar în 1526 și reprezintă o zonă plină de izvoare, zăcăminte naturale, păduri, coline și pajiști. A fost format în perioada daco-romană, la intersecția a două drumuri comerciale – unul care făcea parte din „Drumul Mătăsii” și altul, așa cum povestește Răzvan, paralel cu Valea Prahovei, pe care se exercita comerțul dintre Transilvania și capitala Valahiei din acele vremuri, Târgoviște.

În prezent, susține Răzvan Dobre, situația din sat a rămas la fel ca în copilăria lui. „Este un sat cu oameni gospodari și avuți, oameni care nu s-au văitat niciodată și care au simțul umorului foarte dezvoltat. Oamenii din Satul Banului se mai autointitulează și «râzători», adică fac glume unul pe seama celuilalt fără să se supere”, spune el.

Răzvan povestește cum satul Banului are garduri multicolore, vopsite în nuanțe vii, și oameni care stau pe băncuțe la poartă în zilele de sărbătoare. Când privești satul de sus, adaugă el, poți vedea multitudinea de culori ale învelitorilor de acoperiș, lucru care face parte din specificul satelor românești.

Chemarea străbunului sau cum a luat naștere un business tradițional

În vremurile de demult, principala prăvălie din satul Banului, care avea și cârciumă și salon, era prăvălia lui Ghiță Stan Dobre, de unde nu lipseau covrigii și gogonelele murate de pe mese. Familia lui Dobre se află de cel puțin șase generații în acest sat și formează una dintre spițele moșnenești ale satului.

Cârciumarul a fost străbunicul lui Răzvan și de la el a moștenit pământul pe care azi se află Casa de Oaspeți Satul Banului. „Ghiță Stan Dobre ne-a inspirat prin nenumăratele povești pe care le-am auzit despre el, a fost axul central al acestei dezvoltări. Străbunicul nostru avea activități economice diverse, începând cu activitatea de cârciumă și terminând cu activitatea de distilare a fructelor sau de exploatare forestieră sub formă de parchet”, povestește Răzvan.

 În 2012, familia Dobre a început construcția la prima casă din gospodărie, realizată exact după tehnicile arhitecturale vechi

În 2012, familia Dobre a început construcția la prima casă din gospodărie, realizată exact după tehnicile arhitecturale vechi

În 2012, Răzvan și familia lui au decis să țină tradițiile românești în viață și să lucreze la o casă de vacanță care să păstreze autenticul străbunilor. Iar doi ani mai târziu,  în 2014, Gospodăria Satului Banului și-a deschis porțile. Nu au pornit la drum cu gândul de a face turism, ci cu intenția de a deschide o oază de autentic românesc, unde oamenii care le trec pragul să pășească într-un loc unde pot cunoaște istoria și gastronomia locală, cât și rânduiala unei gospodării moșnenești.

„Am fost pionierii cazărilor în acest colț de lume, tocmai în încercarea de a-l face cunoscut cu adevăratele lui valori, cu oamenii lui, cu peisajele și gusturile lui”, adaugă Răzvan.

O gospodărie autentică realizată cu materiale tradiționale și ajutor de la oamenii din sat

Gospodăria moșnenească din satul Banului, așa cum spune Răzvan, nu este o gospodărie recondiționată sau reconstruită, ci una nouă, construită în stil arhitectural popular muntenesc, cu elemente arhitecturale și tehnici de construcție din zonă, dar și foarte multe materiale recuperate de la casele, morile și grajdurile vechi ale satului.

„Timp de 20 de ani am adunat lemn vechi, cărămizi și obiecte vechi din sat. Prima oară am construit casa principală, lucrări care au durat doi ani, mai ales că am ținut cont de tehnicile tradiționale și nu s-a făcut rabat de la acestea”, explică Dobre.

Proprietarul povestește cum au folosit metode tradiționale cunoscute, de la îmbinarea lemnelor și realizarea mortarului pentru zidărie și tencuieli, și până la realizarea tâmplăriei interioare și exterioare. Spre exemplu, învelitoarea acoperișului de la casa mare a fost făcută din șindrilă de fag spartă, iar toate elementele decorative ale zonei au fost păstrate.

Proprietarii au lucrat exclusiv cu oameni din sat la această casă de oaspeți. „Familia noastră, printr-o ramură a sa, face parte din familia Olteanu, o familie de constructori binecunoscută în sat. O parte a acestei familii a fost implicată direct în construcția gospodăriei noastre”, completează Răzvan.

Scopul pensiunii este acela de a-și introduce oaspeții în atmosfera autentică a gospodăriilor moșnenilor care au trăit pe aceste dealuri, țărani liberi, vrednici, iscusiți și avuți. Casa de Oaspeți Satul Banului, mai spune antreprenorul, se află în mijlocul unei livezi de pruni, așa cum și străbunicul Ghiță Stan Dobre avea plantați pentru a produce țuica în cele cinci cazane pe care le deținea.

Satul Banului – mai multe construcții neaoșe, dar moderne

Chiar dacă fiecare construcție din gospodărie a respectat regulile tradiționale arhitecturale și a fost decorată cu elemente autentice, asta nu înseamnă că modernismul nu și-a făcut loc în design. Proprietarul a avut grijă să asigure tot confortul contemporan, alături de componentele istorice, care te trimit cu gândul la vremurile de demult.

Casa de oaspeți are în componență următoarele clădiri: casa mare, care a fost construită prima, fânarul, pătulul, atelierul de tâmplărie și corlonul (bucătăria de vară). Fiecare găzduiește, de fapt, camere spațioase și relaxante, unde cei care le trec pragul se pot bucura de natură și liniște.

Gospodăria cuprinde mai multe case construite după tehnici străbune
Gospodăria cuprinde mai multe case construite după tehnici străbune

Fânarul a fost cea de-a doua construcție a gospodăriei și, pe timpuri, explică Răzvan, reprezenta principala anexă. În partea de jos era prevăzut cu un adăpost pentru animale, o magazie pentru cereale și un gang în care se adăpostea căruța sau docarul. În partea de sus, etajul era ieșit în consolă, 70 de centimetri, și adăpostea fânarul.

În centru, acesta avea o lucarnă înaltă care se numea căsoaie și care deservea la acces și la încărcarea fânarului. Tot aici era si scara, explică Dobre. În prezent, el a păstrat aceste elemente, dar parterul este folosit ca zonă de relaxare și servit masa, iar etajul adăpostește trei camere.

Patulul era o anexă gospodărească suspendată pe piloni, cu pereții împletiți din nuiele de alun, în care se depozitau cerealele. Pătulul era o construcție suspendată din doua motive, spune antreprenorul: pentru a nu se inunda și pentru a nu ajunge rozătoarele acolo.

Seamănă cu o casă în copac și a fost construită cu materiale recuperate de la diverse hambare și pătuluri dezafectate. Acum, pătulul are două camere superbe, cu denumiri pe măsură: „Mamaia de la vale” și „Mamaia din sus.”

Atelierul de tâmplărie al gospodăriei este un tiny house. O construcție din lemn, cu un mic living la parter, o baie, o prispă și un dormitor la etaj. Tiny house-ul poate găzdui patru persoane și are o colecție impresionantă de scule de tâmplărie.

Satul Banului: camere personalizate cu elemente de design autentice

Fiecare cameră amenajată, așa cum explică Răzvan, are mobilier și obiecte personale care au aparținut bunicilor și străbunicilor familiei sale, colecționate de-a lungul a 20 de ani. Și-a dorit ca spațiul să fie cât mai autentic, motiv pentru care și numele odăilor sunt personalizate.

Maica Lina, Maica Floarea și Maica Lisandra sunt trei camere din casa principală care poartă numele străbunicilor familiei Dobre. Pe site-ul pensiunii vei găsi și informații despre fiecare femeie în parte. „Maicile sunt străbunicile si bunicile în odăile cărora am crescut, am copilărit și am simțit mirosul de busuioc și gutui al traiului neaoș românesc”, adaugă proprietarul.

El spune că și-a dorit un loc unde oaspeții să vină „la cineva” și nu „undeva”, motiv pentru care el și familia lui sunt prezenți în majoritatea timpului la pensiune. Își dorește ca cei care le trec pragul să plece de aici cu un bagaj cultural moșnenesc, dar și cu liniștea și relaxarea mult dorite într-un mediu aglomerat și urban.

Un business care ajută satul

Răzvan Dobre povestește cum gospodăria Satul Banului, încă de când a fost deschisă, a avut menirea de a implica în activitatea economică cât mai mulți oameni din sat. Practic, spune el, personalul care deservește casa de oaspeți este format exclusiv din oameni ai vecinătății sau chiar ai spitei de neam.

Iar marea majoritate a produselor folosite în bucătărie, pentru preparatele tradiționale de pe Valea Proviței, sunt luate de la producătorii din sat, dar și marea majoritate a activităților pe care le poți face aici sunt realizate de oameni ai locului.

„Cea mai mare surpriză a fost pentru noi atunci când am văzut că oamenii vor să se implice și benevol în dezvoltarea și promovarea satului. Spre exemplu, doamna Silvia Zamfir care ne ajuta cu pâinea de casă, pe vatră, și care vine cu atâta dăruire în dorința ei de a pune umărul la dezvoltarea și promovarea acestui loc”, încheie antreprenorul.

Foto: site-ul oficial al cazării, Booking.com

Subscribe
Notify of
guest
0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
ULTIMELE ARTICOLE
icon

Dani Oțil face pentru prima dată turul casei lui din Corbeanca, plină cu pove...