De la oraș la sat: s-au mutat dintr-un apartament cu două camere la casă de 110 metri pătrați

Traiul la urban poate însemna adesea un ritm alert, poate fi gălăgios și poluat. Și mulți sunt cei care hotărăsc să renunțe la stilul ăsta de viață și se mută de la oraș la sat. Suntem curioși să aflăm poveștile oamenilor care au făcut acest pas și să descoperim de ce au luat această decizie, cât de greu sau ușor le-a fost și cum li s-a schimbat viața.

Toate aceste nevoi se încadrează într-un nou trend în creștere în rândul românilor, migrația de la oraș la sate. Datele de la Institutul Național de Statistică sunt cele care confirmă teoria, iar în 2017, peste 100 de mii de români au ales să facă acest pas, în timp ce doar 87.000 s-au mutat de la sate la orașe în aceeași perioadă.

Continuăm seria De la oraș la sat cu povestea a doi tineri care s-au mutat la țară în pandemie, după ce au locuit numai în apartamente de-a lungul anilor și au schimbat multe chirii în București.

Alexia Udriște și soțul ei, Cătălin, au luat decizia de a-și căuta o casă în toamna lui 2019, când spațiul din apartamentul lor de două camere din Berceni devenise prea mic pentru ei și fetița lor abia născută. Un credit și 52.000 de euro mai târziu, cei doi au devenit proprietarii unei locuințe dintr-un sat mic de lângă Giurgiu, la 20 de kilometri distanță de București.

După un an de stat aici și încă 50.000 de euro investiți în tot ce a însemnat renovare, construcție și mobilă, cei doi s-au adaptat vieții la sat, cu tot ce înseamnă ea, de la liniște multă și lipsă de zgomot, la o existență mereu activă, unde o casă la țară înseamnă că „mereu ai de băgat bani în ceva.”

De la oraș la sat: decizia de a părăsi urbea

Alexia are 25 de ani, dintre care 18 i-a trăit la bloc și doar la bloc. E artist ilustrator și mamă-full time a fetiței lor, iar soțul ei, Cătălin, e fotograf de meserie. Și amândoi muncesc de acasă. În 2019, într-un apartament cu două camere din Berceni erau deja ei doi, fetița lor și cele patru pisici. Viața devenise înghesuită și pe alocuri obositoare „Vuietul din ultimii ani începuse să-mi provoace migrene. Locuiam la etajul zece, într-o intersecție, iar ideea de a lucra cu geamul deschis îmi provoca nervi. Nu era un loc bun. Iar odată cu venirea fiicei noastre ne-am dat seama că avem nevoie de ceva în plus”, își aduce ea aminte.

Așa a încolțit în ei gândul de a se muta la casă. Au pornit într-un tur al băncilor, ca să vadă ce opțiuni au și ce buget pot atinge. Odată ce au văzut că e posibil să primească un credit și au luat decizia să cumpere casă pe pământ, situația a devenit simplă: au pornit de la buget și au încins OLX-ul. „Am cântărit opțiunile în funcție de zone, împrejurimi, vederea din curte și potențialul de dezvoltare al zonei. Ne-am dorit să ne mutăm într-o zonă cu perspective de dezvoltare mici, ce-i drept. Având însă puține variante pe care să ni le permitem, am vizionat doar două case înainte de cea în care am ajuns să locuim”, povestește Alexia.

Au ajuns la 20 de kilometri distanță de București, într-un sat micuț din Giurgiu, care abia de prin 2020 a început să se dezvolte la nivel de infrastructură și utilități.

Casă la gri și o investiție inițială de 10.000 de euro

Au bătut palma pentru o casă cu o arhitectură simplă, dar care e foarte bine izolată, care are o fereastră imensă în living e și o terasă simpatică, spre care au ieșire din trei camere. Dincolo de construcția banală, avantajul suprem e în împrejurimi, terenuri imense cu verdeață și pământ arabil.

A costat 52.000 euro casa, pentru care au făcut credit prin firma lor și au dat un avans de 15%. Au pornit cu locuința la gri, adică aveau doar tencuială, lavabilă și tocărie, iar investiția din prima lună a fost de aproximativ 10.000 de euro.

Tot terenul are 820 metri pătrați, din care casa e pe o suprafață utilă de 110 metri pătrați. Are trei dormitoare (camera copilului, dormitorul și spațiul de lucru), o bucătărie cu open space, două dressing-uri și două băi micuțe. Plus un mic pod pe care îl folosesc pentru depozitare.

După ce au semnat actele, au avut o lună la dispoziție să se mute. Lucrul serios la casă a început pe 1 iulie 2020, iar în jur de 10 august s-au mutat. Au făcut o mulțime de lucruri la casă într-un timp extrem de scurt, iar pe măsură ce lucrau i se părea că totul durează o veșnicie. Au avut probleme mari pe estimările de costuri, deoarece au plecat la drum cu sfaturi și date eronate. Nici ea și nici Cătălin nu au mai trecut printr-o experiență similară, așa că toate greșelile au fost la prima mână.

Salvarea au găsit-o în listele de priorități: curent, podele, apă caldă, baie funcțională și terasă acoperită cu deck, deoarece fiica lor începea să meargă, iar scările din beton erau o problemă de siguranță. „Am lucrat în funcție de cum am primit plățile, suntem amândoi freelanceri, așa că am depins de un alt timing decât cel pe care ni l-am fi dorit”, mai spune ea.

La nivel de șantier au avut parte și de cea mai mare provocare și anume la costul final al podelelor, total neașteptat și neprevăzut: au estimat 1800 de euro, dar a costat 4500 de euro. Au cumpărat podele din dușumea, adică lemn rășinos, luat de la Dedeman, și au apelat la mai multe firme pentru montaj, dar toate le cereau costuri imense. Așa că au căutat oameni pe OLX și au găsit, în final, niște băieți care au lucrat ok și rapid.

„Pentru baie am mers pe o recomandare nereușită. E greu să găsești oameni capabili. Până acum am fost mulțumiți de un singur meșter, însă pe cei buni îi prinzi greu”, completează Alexia.

„Sunt multe de făcut și nu se vor termina niciodată”

Nu le-a fost ușor să-și crească fiica cu un șantier în casă, totul în timp ce ambii lucrau full-time, dar au reușit să o scoată la capăt. Îi e teamă să zică un cost final, deoarece nu a mai făcut demult un calcul la sânge, dar crede că au trecut de 100.000 de euro, dacă iau în considerare absolut toate cheltuielile.

O investiție foarte costisitoare a fost pompa de căldură Maxa aer-apă, fără foraj. A costat aproximativ 10.000 euro, preț în care a intrat consultanța, ventiloconvectoarele și montajul. Este un sistem care permite și scăderea temperaturii în spațiu pe timp de vară. Montată la exterior, arată ca un aparat de aer condiționat industrial, și au reușit să o instaleze la început de noiembrie 2020, când temperatura în casă ajungea peste noapte la 18 grade. „Suntem extrem de mulțumiți de costurile de peste iarnă și de cum am putut menține temperatura în casă”, explică Alexia.

Din toamna lui 2021, vor să se concentreze pe interior, adică pe mobilă și decorațiuni. Mobilarea nu a fost o prioritate în primul an de locuit la casă, dar își doresc să facă multe lucruri custom, „după o viață constantă de IKEA”.

La sat mereu ai ceva de făcut, fiindcă mereu apar probleme

Tânăra mămică spune cum ajunge de trei-patru ori pe săptămână în oraș, în funcție de cât de mult are de muncă, dar drumurile spre cafenele, teatru sau bunici i se par acum mult mai suportabile. Cheltuielile nu i-au fost reduse odată cu mutarea la țară, mai ales că „aici sunt mereu bani de băgat în ceva.” Alexia spune că durează până ai totul gata, iar momentan e un soi de gaură neagră, unde banii economisiți nu ajung la Mega Image-ul aflat vizavi de bloc, ci în plante sau unelte de grădinărit.

Viața la sat este activă, mereu au ceva de făcut și nu este întotdeauna ușor, dar nu regretă nicio clipă faptul că s-au aruncat cu capul înainte. Mai ales când prind un apus pe terasă sau văd o bufniță.

„Nu aș încuraja pe nimeni să facă asta, pentru că e o alegere foarte personală și există multe beneficii, dar și dificultăți. Pentru noi, când tragem linie la final de zi ele se egalează. La țară trebuie să ai mintea, inima și ochii deschiși, fiindcă altfel e riscul să intri cu bocancii în ceva ce nu înțelegi. Sfatul meu este să-și urmeze inima, fiindcă viața prea scurtă pentru a urma fiecare normă socială care ne-a fost pusă pe tavă”, încheie Alexia.