S-au întors din Anglia în satul Saschiz, unde au deschis o ceainărie care pare scoasă dintr-un basm

Dacă plănuiești o vacanță în zona Sighișoarei, la doar 20 kilometri de oraș, vei descoperi satul Saschiz. Poziționat la baza unor dealuri idilice, pe Valea Scroafei, a devenit cunoscut după vizitele Regelui Charles. Pe străduțele lui există o curte parcă scoasă din povești, pe numele ei Tei.

Saschiz găzduiește o cetate medievală țărănească din secolul al XIV-lea, un turn cu ceas asemănător celui din Sighișoara și o biserică fortificată, inclusă în patrimoniul mondial UNESCO. La câțiva pași distanță de lăcașul de cult, dacă vrei să bei un ceai bun, un sirop, o cafea sau un gin local, poți intra în curtea Tei.

Marianne Csakli și Hadrian Morar, care au muncit patru și respectiv șase ani în Anglia – chelneriță și bucătar, s-au întors în țară cu intenția de a deschide un loc care să împrumute din farmecul celor pe care le vizitau în Marea Britanie. „În zilele noastre libere vizitam locuri din apropiere și fiecare avea câte o ceainărie sau cafenea, locuri care au implementat sămânța dorinței noastre de a avea propriul local”, povestește Marianne.

Ceainăria din Saschiz, loc de adunare în jurul teiului

Hadrian este originar din Sighișoara, așa că atunci când au luat decizia de a-și face o viață la sat, alături de copilul lor, cei doi au ales un loc care să fie aproape de oraș, dar ferit de tot ceea ce înseamnă viața urbană. Au cumpărat o gospodărie din Saschiz care avea un tei imens în fața porții și încă unul în gradină. Era părăsită de aproape zece ani, cu o curte și grădină neîngrijite, dar cu potențial.

În 2015 au început restaurarea și modernizarea locului, care continuă și în 2024. Nu au modificat amprenta la sol a gospodăriei, ci doar au schimbat scopul clădirilor. Iar în 2018, după trei ani de muncă, au reușit să finalizeze renovările și să deschidă ușile Tei.

„Șopul de lemne a devenit spațiu de servit băuturi, cu toaleta în fostul coteț al porcilor. În fostul grajd, pe care l-am modificat, e o cameră de oaspeți, iar în șură e garaj de biciclete și spațiu de stat”, spune Marianne.

Tei se numește așa după arborele de la poartă. Abia după ce i-au pus numele, au flat poveștile despre trecutul satelor din zonă: care vorbesc  multe aveau câte tei mare unde oamenii își dădeau întâlnire – teiul satului.

„Aș vrea ca acest local să fie un punct de întâlnire a prietenilor și un moment de întâlnire a unor cunoștinte noi. Îmi place când străini intră în vorbă și se despart ca prieteni. Îmi place când îi surprind pe oaspeții noștrii cu băuturi noi și când revin și cer acea băutură”, adaugă Marianne.

Acum au și o camera de oaspeți din fostul grajd, unde te poți caza când ești în zonă. Au spart peretele gros de 50 centimetri pentru a monta ferestre și au mobilat încăperea cu mese și lăzi vechi, unele restaurate și altele nu. Și-au dorit să semene cât mai mult cu camera din față a unei case tărănești.

Restaurarea restului gospodăriei e în proces de lucru, iar Hadrian alege un proiect mai mare pe an, unde lucrează alături de doi prieteni profesioniști, pe care-i contactează când e nevoie și au timp.