Meseriași nepricepuți, vecini neînțelegători, improvizații nefericite, accidente care duc la stricăciuni costisitoare… sunt multe lucruri care pot merge prost pe parcursul unei amenajări. Unele dintre ele încă îi „bântuie” pe cei care s-au confruntat cu astfel de situații pe șantier sau chiar post șantier. Am aflat câteva povești horror din care poți afla fața mai puțin plăcută a unei renovări.
1. Muncitorii au montat în baie gresia pentru bucătărie
Ada Popescu locuiește într-un apartament cu două camere din București, pe care l-a renovat la final de 2019. Echipa de muncitori a ales-o pe baza recomandării unei cunoștințe care lucra în domeniu, deci nu se aștepta la mari surprize. Din păcate, nu a mers totul la fel de uns cum se aștepta: a primit un termen inițial de două luni, însă lucrările au fost gata în patru luni. Timp în care muncitorii au făcut numeroase greșeli: au montat în baie gresia cumpărată pentru hol și bucătărie, și viceversa; au vopsit pereții din baie cu vopsea obișnuită, nu cu una rezistentă la umezeală; au montat greșit întrerupătoare, astfel încât anumite corpuri de iluminat se aprindeau în același timp.
Deși a depistat multe dintre greșeli la timp și le-a putut repara pe loc, au existat câteva de care și-a dat seama abia după predarea lucrării: „bucăți de gresie care nu sunt lipite bine și se aude gol când calc pe ele, geamuri termopan care nu stau deschise, trebuie să le proptesc cu ceva, parchet montat greșit la trecerea dintre living și balcon, care se lasă atunci când calc pe el, ușa la baie montată strâmb, nu se închide bine, grilajul din zona de evacuare a hotei nu a fost pus și m-am trezit cu un cuib de vrăbii care au făcut pui și au înfundat motorul de la hotă”. Și, dacă asta nu era de ajuns, abia după ce s-a mutat și a început să despacheteze, a observat că i-au dispărut din lucrurile mai de valoare: Kindle-ul, Fitbit-ul, boxa portabilă, Chromecast-ul, un set nou de tigăi, parfumuri.
2. De la somații și amenințări de la vecini, până la vizite de la poliție
Daniel Moisescu locuiește în Elveția din 2019, însă este proprietarul unui apartament din București, cumpărat în 2024. Tot atunci s-a pus pe renovat pe cont propriu, de la distanță, astfel că nu a apucat să își cunoască prea bine vecinii din bloc înainte să înceapă șantierul. Asta s-a dovedit a fi o problemă pe parcursul renovărilor. „Nu era zi în care să nu primesc de la asociație tot felul de somații, amenințări, sancțiuni, vizite de la poliție, deși am lucrat mereu cu forme legale și în afara orelor de liniște”, povestește el. Cu timpul, lucrurile s-au mai liniștit, dar nu fără efort din partea lui și a soției. La fiecare vizită în țară, încercau să fie cât mai săritori și să se pună bine cu vecinii. „Măturam zăpada din fața blocului, am dat cu var pe scară, făceam curat zi de zi, le răspundeam la mesaje – după ceva timp s-au potolit singuri”, își amintește Daniel.
3. A rămas fără ferestre în mijlocul iernii
Anca este proprietara unui apartament de 73 de metri pătrați, de pe Calea Victoriei, aflat într-o clădire construită la 1928. Și-a dorit mult să păstreze elementele originale, inclusiv tâmplăria veche, care a fost cea mai mare provocare a șantierului. Și asta pentru că prima echipă a lăsat-o baltă când și-a dat seama de complexitatea lucrării de recondiționare, chiar la început de iarnă. Anca a petrecut decembrie și ianuarie 2019 cu plăci de rigips lipite pe geamuri, ca să nu intre viscolul și gerul, pentru că nu avea ferestre.
Plecarea echipei a însemnat și pierderea unei sume de câteva mii de lei, și anume avansul de 15% cerut de muncitori și pe care aceștiau nu l-au mai returnat. Abia prin luna februarie a reușit să găsească pe cineva care să ducă lucrarea la bun sfârșit, ceea ce a întârziat procesul de renovare cu încă două luni.
4. A plătit în plus pentru o neînțelegere între meseriași
Simona, proprietara unui apartament din Drumul Taberei, și-a renovat pe cont propriu locuința și a trebuit să acopere din buzunarul ei greșeli făcute de muncitori. Meseriașul principal i-a cerut inițial 9.000 lei pentru manoperă, dar la final i-a cerut aproximativ 300 lei în plus. Asta pentru faptul că s-a spart gresia pe care o avea pe hol la scoaterea ușilor și tocurilor din cauza unei greșeli a muncitorilor, iar ea a hotărât să pună parchet în loc.
„Trebuia să colaboreze cu cel care-mi monta ușile. Eh, n-a fost așa. A fost o luptă a orgoliilor între ei și eu am picat la mijloc. Când unul, când altul îmi spuneau că celălalt are obligația să îndrepte peretele, să repare partea pe care veneau tocurile. Asta a făcut să întârzie lucrarea cu câteva zile bune. Nici acum nu am finisajele făcute pe lângă tocuri”, își aduce ea aminte.
5. Renovare cu sustrageri de bunuri
Alina și Cristian și-au cumpărat în 2010 un apartament în cartierul Tineretului din București, iar în 2017 au decis să renoveze în regie proprie. Totul a părut în regulă la terminarea lucrărilor, mai puțin faptul că le lipseau lucruri din casă. „Echipa a depășit termenul de finalizare convenit la început, de trei săptămâni, lucrarea a durat șapte și, după predarea lucrării, am descoperit că ne lipsesc diferite lucruri de valoare pe care le păstram în cutii. Șeful de echipă ne-a despăgubit însă, scăzând 1.000 de lei din suma totală”, își amintește proprietara.
6. Au recondiționat caloriferele din fontă, iar apoi le-au dus la reciclat
Arhitecta de interior Anda Toma, de la Vlăstar Interiors, s-a confruntat cu o situație neprevîzută la renovarea unui apartament vechi din zona Tineretului, din București. „Cea mai grea provocare a proiectului — și subliniez grea — au fost caloriferele de fontă”, spune Anda. „Ne-am dorit să le păstrăm, pentru că ne plac și pentru că au un raport termic mult mai bun. Le-am luat, de-abia le-am cărat, le-am dus la șablat, la curățat, la vopsit. Apoi le-am pus în funcțiune, ca să constatăm că îmbinarea dintre elemenți nu e perfectă și se scurgea apă din ele. Le-am schimbat cu unele din oțel, cu durere în suflet, dar și de spate, pentru că a trebuit să le cărăm din nou pentru a le duce la reciclat.”
7. Cine se pricepe mai bine – eu sau meseriașii?
Am lăsat pentru final o poveste care mi s-a întâmplat mie, undeva prin 2021. Pentru că locuiesc într-un apartament dintr-un bloc vechi din București, mulți ani am făcut duș într-o baie cu faianță bleu, din anii 2000. Până la urmă, am strâns bani și am zis că e timpul să o fac și pe asta – să renovez baia. De la înlăturarea finisajelor vechi și până la montarea noilor plăci ceramice, totul a mers bine. La final, însă, când a venit momentul să montăm lavoarul de la IKEA deasupra unei măști cumpărate din altă parte, am descoperit că ceva nu merge – nu aveam loc de țevi prevăzut în mobilier. Pentru că în perioada aceea eram pasionată de tâmplărie și masca de chiuvetă era din lemn, am găsit rapid soluția – am luat un fierăstrău pendular și am decupat un semicerc în blat, astfel încât să fie loc pentru țevi.
Până aici a mers totul bine și m-am bucurat că am reușit să găsesc o soluție simplă. Dar când au revenit muncitorii să monteze instalațiile lavoarului, a doua zi, s-au blocat în instrucțiuni. Țevile de la IKEA arătau complet diferit de ceea ce știau ei și oricum încercau să le asambleze, nu încăpeau. Soluția lor a fost să scurteze picioarele din lemn ale măștii, astfel încât să vină mai jos și să încapă și țevile. Oricât am încercat să-i conving, n-a fost cale de întoarcere. Au folosit un fierăstrău mic japonez pe care îl aveam în casă – au îndoit și fierăstrăul, au scurtat și lavoarul și au montat și țevile incorect, încât nu se scurgea apa din chiuvetă. A rămas până la urmă că revin a doua zi să găsească o nouă soluție, dar n-am mai avut încredere.
După ce au plecat, am pus mâna pe instrucțiuni și am montat singură țevile, corect de data asta. După ce am observat victorioasă că se scurge apa din chiuvetă și totul funcționează cum trebuie, am păstrat un moment de liniște pentru masca mea, care până în ziua de azi este prea scurtă, încât rămâne spațiu considerabil între ea și chiuvetă.
Alte subiecte interesante
Ultimele articole
