DESIGN INTERIOR

La ce să te aștepți când renovezi pe cont propriu, de la costuri până la relația cu muncitorii

publicat pe 10 feb. 2021

    O renovare de apartament sau casă, fie cât de mic ori mare spațiul, e un proces care cere nervi tari. Asta cu atât mai mult cu cât vrei să te ocupi singur de proces, fără să apelezi la ajutorul plătit al unui specialist precum un arhitect sau designer de interior. Vrei experiențe reale despre cât timp și câți bani mănâncă transformarea unei locuințe? Avem!

    Cele mai aprinse discuții dintre cititorii noștri se nasc vizavi de prețul diferitelor amenajări pe care le publicăm. Fie consideră că un proiect sau altul a costat prea mult, fie că procesul de renovare și amenajare a durat prea mult. Așa că am vorbit întâi cu designerii de interior și i-am rugat să ne explice pas cu pas care e rolul lor într-un proiect de amenajare și care sunt costurile.

    Acum, pentru că nu toată lumea își permite sau e interesat să apeleze la un arhitect/designer de interior, am vorbit cu oameni care s-au înhămat la treaba asta pe cont propriu.

    Patru renovări și amenajări diferite, fiecare cu surprizele și provocările ei, de la nevoia de a înlocui întreaga instalație electrică până construirea unui hol.

    Echipa de muncitori și lucrul cu ea: unii te lasă baltă, alții știu ei mai bine

    Anca este proprietara unui apartament de 73 de metri pătrați, de pe Calea Victoriei, lângă Muzeul Enescu. Imobilul în care se află a fost construit în anul 1928 și este prima clădire de apartamente proprietate privată din București, proiectată de arhitectul Ștefan Burcus și inginerul Ermil Pangrati.

    A cumpărat apartamentul într-o stare foarte bună, căci foștii proprietari avuseseră grijă de el „ca de o bijuterie” și și-a dorit mult să păstreze toate elementele de tâmplărie în forma lor originală, așa că a recondiționat toate ușile și ferestrele casei. „Am păstrat parchetul original, gresie nu a fost necesar să cumpăr din fericire, iar lavabila am cumpărat-o de la Benjamin Moore. În rest, mi-am petrecut toate weekend-urile la Hornbach și Dedeman, unde ajunsesem să știu toate produsele și localizarea lor pe de rost”, povestește ea.

    A avut o echipă de trei sau patru muncitori care lucrau de luni până vineri, de la 9 dimineața până la 17-18, uneori și sâmbăta. Dar tot procesul de renovare a durat nouă luni, fiind întârziat de recondiționarea tâmplăriei vechi, cea mai mare provocare a șantierului și procesul cel mai lung și mai costisitor.

    Și asta pentru că prima echipă a lăsat-o baltă când și-a dat seama de complexitatea lucrării, chiar la început de iarnă, așa că Anca a petrecut decembrie și ianuarie 2019 cu plăci de rigips lipite pe geamuri, ca să nu intre viscolul și gerul, pentru că nu avea ferestre.

    Plecarea echipei a însemnat și pierderea unei sume de câteva mii de lei, și anume avansul de 15% cerut de muncitori și pe care aceștiau nu l-au mai returnat. Abia prin luna februarie a reușit să găsească pe cineva care să ducă lucrarea la bun sfârșit, ceea ce a întârziat procesul de renovare cu încă două luni. În tot acest timp, a locuit tot pe Calea Victoriei, lucru care a presupus o cheltuială în plus.

    Tot în centrul Capitalei, dar în zona Dacia, stă și Ana. Are un apartament de 90 metri pătrați, într-un bloc construit în 1993, pe care îl renovează cu totul: de la instalație electrică, sanitară, termică până la uși, ferestre, parchet, placări ceramice. Locuința este încă în lucru.

    Echipa ei de bază a fost compusă din doi oameni, la care s-au adăugat, în funcție de etapă, un ajutor pentru decopertări, doi instalatori și un electrician. Lucrarea a durat aproximativ trei luni, cu program de lucru 08:00-13:30, pentru a respecta orele de liniște ale blocului.

    „În lucrul cu echipa de constructori ai nevoie de multă flexibilitate și anduranță. Trebuie să-ți alegi «bătăliile» pentru că altfel riști să te lase baltă și să o iei de la capăt cu altă echipă, care va da vina pe cei de dinainte. De multe ori ți se spune că nu se poate, când, de fapt, adevărul este că se poate, dar ar fi mai mult de lucru”, explică ea.

    Mai departe de centrul Bucureștiului, în Drumul Taberei, Simona și-a renovat singură apartamentul cu două camere, de 52 metri pătrați. Cu excepția bucătăriei, pe care a refăcut-o în 2005, a renovat totul: a înlocuit ușile, geamurile, instalația sanitară și pe cea electrică. „Arăta jalnic. Timp de 20 și ceva de ani nu l-am renovat și nu i-am adus nicio îmbunătățire. Am obținut un apartament aproape așa cum mi l-am dorit, fără aduc modificări configurației lui inițiale”, povestește ea. Mobila a fost înlocuită și ea, în totalitate, cu mici excepții inedite, cum ar fi măsuța de pe hol, făcută din lateralele unui recamier vechi.

    A lucrat cu o echipă formată din trei meseriași, cu colaborare la partea electrică cu un electrician autorizat, programul nu era unul stabil, iar renovarea a durat aproape șase luni. A umblat îndelung prin magazinele de pe Valea Cascadelor și în Dedeman ca să își aleagă ușile, finisajele, instalația sanitară. În schimb, tot ce a ținut de vopsea, cabluri, plasa pentru îndreptarea pereților și tavanul fals au fost cumpărate de echipa de zugravi. „Cele mai mari probleme au fost la înlocuirea instalației electrice (așa a apărut nevoia de a pune tavan fals) și la îndreptarea pereților, care nici nu s-a putut realiza”, spune Simona.

    O a patra experiență este cea a Andreei și a soțul ei, care locuiesc într-o casă pe pământ în orașul Giurgiu, cu două camere construite în anul 1950, apoi consolidată și extinsă cu alte patru în 2006. Cum trei din totalul de șase camere nu erau decomandate, ci așezate în stil vagon, au hotărât să extindă casa cu un hol exterior, de 10 metri, de-a lungul camerelor așezate la rând, astfel încât să se poată intra separat în fiecare dintre acestea. Au mai creat două camere dintr-una, cu ajutorul unui perete fals prevăzut cu ușă.

    Lucrările au durat doar o lună, iar cei doi au lucrat cu o echipă de cinci muncitori pentru finisajele de interior și cu circa zece muncitori pentru lucrările din afară: construirea stâlpilor de susținere a holului și tavanului. Muncitorii lor lucrau de luni până vineri, între orele 8:00-16:00, și, spre deosebire de celelalte cazuri prezentate în articol, nu le-au creat mari probleme proprietarilor.

    Renovare apartament/casă pe cont propriu: bugetul nu rămâne niciodată cel fixat inițial

    Cu toate echipele de muncitori pe care le-a schimbat, cu reparațiile dificile și cu tot cu piesele de mobilier salvate de la aruncat, bugetul Ancăi pentru apartamentul de pe Calea Victoriei a ajuns la  circa 20-25.000 de euro, dintre care 6.000 de euro a fost manopera echipei de lucru pentru schimbarea instalației sanitare, electrice, restaurarea tâmplăriei și zugrăvit. Jumătate din această sumă, și anume 3.000 de euro, a fost plătită doar pentru recondiționarea tâmplăriei vechi. 

    Suma poate părea mică, dar trebuie ținut cont de faptul că Anca nu a investit decât în mobila de bucătărie, sanitarele pentru baie (baterii, vas de toaletă, chiuvetă, cabină de duș) și accesorii precum covoare, tablouri, plante, rafturi etc. Majoritatea pieselor din living, dining și dormitor sunt salvate de la la aruncare, primite de la familie sau găsite prin locuri improbabile. Cât despre cada montată în hol, piesa de rezistență a decorului, montarea ei n-a fost complicată. În acel loc fusese fosta baie a casei, iar instalațiile de apă erau funcționale. Singurul lucru pe care a trebuit să îl facă suplimentar a fost să aducă o țeavă cu apă caldă din zona bucătăriei, de care s-a ocupat instalatorul. 

    „Apartamentul era într-o stare foarte bună când l-am cumpărat și probabil, dacă nu mă încăpățânam să refac tâmplăria, mă puteam mută direct în el. Cei cu care am lucrat pe partea de instalații, zugrăvit au fost oameni Ok, lucrau în regim individual, și nu aveau niște tarife uriașe pentru serviciile lor, iar asta m-a ajutat să obțin un cost decent al întregului șantier”, mai povestește Anca.  

    „În cazul meu, proiectul făcut de arhitect a ajuns să depășească de două ori bugetul stabilit – a fost o provocare să respect cumva estetica căutând piese mai puțin scumpe. Arhitectul îți pune în proiect patru scaune a câte 400 euro și mai departe e treaba ta să-ți bați capul să găsești altele ok”, spune și Ana. 

    Aceasta, deși colaborează cu un arhitect, și-a gândit singură designul în casă și s-a ocupat de cumpărarea materialelor necesare renovării. Și-a ales finisaje premium precum ceramică 41zero42 prin Progetto Casa, parchet de la Natural Wood Floors, uși de interior Svedex prin magazinul Simetric, termopane Salamander și vopsea lavabilă Caparol.

    Un cost semnificativ mai mic a fost cel al renovării locuinței Simonei, din Drumul Taberei, care se ridică la 30.000-34.000 de lei, după doi ani de investiții. „Doar geamurile termopan de la balcon m-au costat 5.600 lei. Am pus termopan cu izolare ridicată, din trei foi nu două, cu nu știu ce fel de armătură. Toate geamurile se deschid și se rabatează, iar asta a dus la un cost suplimentar. Manopera pentru întregul apartament a fost de 10.000 de lei, iar 6-7.000 de lei au costat materialele esențiale, și anume firele pentru instalația electrică, vopseaua, adezivul, zăpada artificială pentru izolație. Vorbesc de un preț aproximativ, pentru că tot se mai ivea nevoia de una-alta, așa că nu prea le-am mai contabilizat”, spune ea.

    Pentru parchet, Simona a cheltuit circa 4.800 lei (a montat inclusiv pe balcon), pe uși și tocuri vreo 7.000, pe cadă, chiuvetă, vas de toaletă circa 800 de lei, bateriile au costat-o 340 de lei și întrerupătoarele încă 600, cumpărate de la Dedeman și Valea Cascadelor, costuri care s-au adăugat celor 6-7.000 de la început. 

    Pentru renovarea casei din Giurgiu, costul total al manoperei cerut de firma de construcții a fost de 40.000 lei, iar cel al electricianului, de 3.400 lei, și anume tariful pentru instalația electrică pe un hol de 10 m și pentru două camere, plus montarea a trei proiectoare pentru grădină.

    În plus, a fost nevoie și de plata unui instalator, care a cerut 1.500 de lei pentru montarea a două calorifere și alte lucrări de mentenanță. Parchetul și accesoriile pentru hol și pentru două camere au fost cumpărate de la Hornbach și Dedeman, cu un preț total de puțin peste 3.000 de lei. Pe o porțiune de patru metri pătrați din holul nou construit, cei doi au aplicat gresie, cumpărată cu 460 de lei de la Dedeman.

    Renovarea casei din Giurgiu a mai însemnat o investiție în două uși de termopan, cu un cost de 2.000 de lei, în geamuri mari de tripan pentru hol, în valoare totală de 5.000 de lei, abajururi pentru becurile de pe hol și proiectoare pentru grădină, cumpărate de la Leroy Merlin, două calorifere a 620 de lei și corpuri de mobilier de la IKEA, în valoare totală de 1.600 lei: un dulap cu trei uși, o băncuță pentru hol, un raft pentru jucării și un cuier de perete.

    Ce-ar fi o renovare fără probleme și bătăi de cap?

    Ana, cu apartamentul în zona Dacia, se plânge de termenele de livrare foarte mari pentru piese de serie, comandate online. Pentru cele făcute pe comandă, așteptarea e și mai mare. „Au trecut trei luni de la lansarea unei comenzi (printre altele, și pentru bucătărie) și piesele tot nu au venit, din varii motive, de la Covid la «mi-a mâncat pisica tema». Ești blocat cumva în situația asta, pentru că te gândești că dacă ai așteptat atât și ai plătit avansul, might as well wait some more. Toate contractele de gen sunt formulate în favoarea furnizorului”, spune ea.

    În plus, te lovești de timpi morți, când afli sau îți dai seama că nu îți poți instala electrocasnicele pentru că n-a venit mobila în care sunt încastrate, nu poți monta un lavoar luat acum două luni pentru că n-a sosit corpul sau că trebuie să decizi cum va fi biblioteca cu două luni înainte să primești cea mai mare piesă din camera respectivă, și anume canapeaua.

    Simona, proprietara apartamentului din Drumul Taberei, a avut de dus o luptă mâncătoare de nervi cu muncitorii. Meseriașul principal i-a cerut inițial 9.000 lei doar manoperă, dar pentru faptul că s-a spart gresia pe care o avea pe hol, la scoaterea ușilor și tocurilor, ea a hotărât să pună parchet în loc, iar meseriașul i-a cerut bani în plus. Vreo 300 pentru o greșeală a muncitorilor.

    „Trebuia să colaboreze cu cel care-mi monta ușile. Eh, n-a fost așa. A fost o luptă a orgoliilor între ei și eu am picat la mijloc. Când unul, când altul îmi spuneau că celălalt are obligația să îndrepte peretele, să repare partea pe care veneau tocurile. Asta a făcut să întârzie lucrarea cu câteva zile bune. Nici acum nu am finisajele făcute pe lângă tocuri”, își aduce ea aminte.

    Simona spune că pentru orice modificare minoră, a trebuit negociat și plătit în plus. Într-un final, i-a forțat mâna meseriașului să predea lucrarea la 1 octombrie, începută pe 19 iunie, și a stabilit ca micile finisaje să fie făcute ulterior, chiar dacă fuseseră plătite dinainte.„M-a lăsat făra cablu de Internet/TV. A crezut că nu mai pun! A trebuit să dea gaură în perete prin hol și debara, ca să poată scoate firul în sufragerie, fără să fie atârnat prin hol, la vedere. Pentru asta, a scos plinta de la parchet. Ce crezi? Așa am rămas cu ea. Nu am mai dat de el la telefon să vină să facă toate astea”, conchide Simona.

    Foto: arhiva personală a proprietarilor

    Subscribe
    Notify of
    guest
    0 Comments
    Oldest
    Newest Most Voted
    Inline Feedbacks
    View all comments