Obsesia lunii: Slash, lampa care luminează după ce o spargi

Lampa Slash nu este un obiect de decor născut strict dintr-un proces de brainstorming creativ ci, spune arhitectul și designerul de produs Dragoș Motica, o împletire filosofică între valoarea intrinsecă a produsului și cea emoțională. Pentru că, făcut cum trebuie, chiar și-un produs nou-nouț poate avea o încărcătură afectivă.

„Ce înseamnă valorea unui produs și cum se cuantifică ea? Când valoarea intrinseca este depașită de valoarea emoțională a unui produs pe care îl folosim?”, au fost întrebările care l-au ghidat pe Dragoș Motica, arhitect și designer de produs Askia (fostul Ubikubi), atunci când lucra la prototipul lămpii Slash.

„Pe atunci aveam preocupări ceva mai filozofice. Știu că mă preocupa în acea perioada definirea valorii unui produs. Eram mult mai preocupat de mesajul pe care produsul meu îl transmite, demersul creativ era diferit, în principal artistic”, povestește Dragoș, ale căror idei pentru noi proiecte au devenit astăzi mai practice. „Acum mă gândesc la nevoie, la soluționarea acelei nevoi, la procese de producție și eficiență în folosirea resurselor”.

Lucrurile s-au potrivit cum nu se putea mai bine, pentru că ,,/” Slash Lamp este un produs care împacă viziunea lui Dragoș din trecut cu cea din prezent. Corpul de iluminat, făcut din plută și beton, vine însoțit de un kit cu care îl poți personaliza. Iar numele ei nu este întâmplător. „Lampa se numește Slash sau „/”, semnul care desparte două lucruri cu valențe opuse. Am vrut să provoc persoana care-l folosește. Cu toții ne dorim să fim creativi, să personalizăm obiectele de care ne înconjurăm”, explică el.

Cum devine un obiect de serie, impersonal, un obiect personal

Lampa stă „suspendată” între două decizii, spune designerul – a o personaliza sau a o lăsa așa cum este ea. Ceea ce-o face valoroasă este faptul că-i oferă celui care o ia acasă libertatea de a lua o decizie vizavi de estetica ei. Alegerea conștientă de personalizare a produsului îl leagă emoțional pe proprietar de achiziție.

Iar semnificația filosofică a lămpii este chiar mai profundă de-atât. „Conceptul pune la îndoială valoarea intrinsecă a unui produs nou prin personalizarea lui printr-un gest asociat distrugerii. Spargerea cu o piatră, piatra care reprezintă, filozofic, unealta primordiala a creației, face obiectul provocator. Îl spargi, adică îl distrugi, și în loc să-i alterezi valoarea intrinsecă, să-l strici, îi crești valoarea emoțională”, crede Dragoș.

Fuga după perfecțiune nu este întotdeauna cea mai bună cale în procesul creativ

Procesul creativ și tehnologic, de la momentul de „Evrika”, până la finalizarea proiectului, a durat mult, pentru că forma și dimensiunile finale au fost importante și au ridicat provocări. La fel și materialul ales. Realizarea unui cilindru sau a unei cupe din beton în produse de serie nu a fost o sarcină ușoară din punct de vedere tehnologic. Perfecționarea metodelor de turnare, a matrițelor din silicon și a suportului solid al acestor matrițe a durat ani de zile, însă fiecare încercare a îmbunătățit atât procesul, cât și produsul.

Materialul a fost ales din capul locului. Betonul era cel mai potrivit, pentru că lampa trebuia să fie dintr-un un material iefitin, accesibil, care putea fi modelat într-o peliculă subțire, armată într-o oarecare măsură, dar care să permită o spargere relativ ușoară.

„Obiectivul nostru cert nu a fost vreodată să obținem un produs perfect. În plus, forma și materialele folosite au reprezentat doar mijloacele fizice de a transmite o idee. Este o lampă cu care ești oarecum obligat să ai o relație prin decizia pe care o iei vizavi de starea ei fizică”.

Din punct de vedere stilistic, designerul nu pune lampa Slash într-o categorie. „Probabil că materializarea ideii, forma ei fizică, o aduce formal în zona designului industrial, dar eu o privesc ca pe-un obiect menit să stârnească dialog – nou/vechi, personal/impersonal, valoros intrinsec/valoros emoțional – un obiect artistic”.

Foto via askiafurniture.ro