Floarea de Nu-mă-uita sau Myosotis: plantare, îngrijire și semnificație. De ce este specială

O plantă delicată, cu o simbolistică profundă, Florea de Nu-mă-uita atrage atenția nu doar prin denumire, ci și prin prezența fermecătoare. Pe lângă aspect, floarea este asociată cu anumite sentimente. Îți spunem ce este Floarea de Nu-mă-uita, de unde a primit denumirea și cum se îngrijește corect. Află toate detaliile, din articol. 

Ce este Floarea de Nu mă uita sau Myosotis

Floarea de Nu-mă-uita, cunoscută științific sub numele de Myosotis, face parte din familia Boraginaceae și cuprinde peste 50 de specii erbacee, anuale, bienale sau perene. 

Numele florii provine din grecescul „myosotis”, care înseamnă „ureche de șoarece”, cu referire la forma frunzelor sale.​

Această plantă atinge înălțimi de 20, maxim 30 centimetri și prezintă tulpini ramificate, acoperite de perisori fini. Frunzele sunt lanceolate, iar florile mici, de culoare albastru intens, roz sau alb, sunt dispuse în inflorescențe delicate. Myosotis înflorește de obicei în perioada aprilie – mai. 

Originară din Noua Zeelandă, floarea de Nu-mă-uita s-a răspândit în Europa, Asia și America de Nord. Preferă zonele umede, cum ar fi pădurile și malurile apelor, dar este cultivată și ca plantă ornamentală în grădini. ​

Semnificația și legendele Florii de Nu-mă-uita

Una dintre legendele care ar fi dat numele florii ar fi avut legătură cu un episod petrecut în Evul Mediu. 

Atunci, un cavaler și iubita sa se plimbau pe malul unui râu, când cei doi au văzut un buchet de flori albastre care plutea pe apă. Cavalerul s-a aplecat să-l culeagă pentru iubita sa, dar greutatea armurii l-a tras în adâncuri. Înainte de a fi înghițit de ape, a aruncat buchetul către iubita sa și a strigat „Nu mă uita!”. 

Florile cu pricina fiind chiar Myosotis și-au atras astfel și denumirea mult mai populară de Nu-mă-uita. 

Într-o altă legendă, de data aceasta din folclorul german, se spunea că Dumnezeu a uitat să dea un nume unei flori. Aceasta ar fi strigat către Dumnezeu „Nu mă uita!”, moment în care și-a atras și această denumire. 

De-a lungul timpului, floarea de Nu-mă-uita a fost transformată într-un simbol al amintirii și al iubirii durabile, fiind utilizată în diverse culturi pentru a exprima sentimente profunde și prețioase. ​

Când se plantează Florea de Nu-mă-uita

Floarea de nu-mă-uita se plantează de obicei primăvara sau toamna. Semințele se pot semăna direct în grădină sau în ghivece, preferabil în locuri semi-umbrite sau luminoase cu expunere la soare doar în prima parte a zilei. ​

Această plantă preferă solurile bogate în materie organică, bine drenate, dar care rețin umiditatea. pH-ul optim al solului pentru florea de Nu-mă-uita trebuie să fie ușor acid spre neutru, cu valori între 6,0 și 7,0. Pentru a îmbunătăți structura solului și conținutul de nutrienți, se recomandă îmbogățirea acestuia cu compost organic sau cu turbă. ​

Floarea de nu-mă-uita este rezistentă la temperaturi scăzute și poate fi cultivată și în zonele montane, la altitudini între 700 și 2800 metri. 

Cum se îngrijește Floarea de Nu-mă-uita

La final, iată câteva informații esențiale vizavi de îngrijirea adecvată a acestei flori, dacă vrei să îi păstrezi aspectul cu adevărat spectaculos. Uite la ce să ții cont: 

Udare: Floarea de nu-mă-uita necesită udare regulată pentru a menține solul reavăn. Este important să eviți băltirea apei, mai ales în cazul plantelor cultivate în ghivece, unde excesul trebuie îndepărtat din farfuria suport. ​

Fertilizare: Myosotis răspunde favorabil la aplicarea îngrășămintelor. Poți utiliza îngrășăminte lichide pentru plante ornamentale, aplicate conform instrucțiunilor producătorului. ​

Protecție: Pentru a proteja planta de boli și dăunători, se recomandă evitarea udării excesive și asigurarea unei bune circulații a aerului în jurul plantelor. În cazul apariției bolilor fungice sau a dăunătorilor, utilizează tratamente adecvate, precum cele fungicide sau metode de îndepărtare manuală a melcilor și limacșilor. ​