Cum mai sunt zilele noastre: 7 oameni povestesc despre rutina lor acasă

Rutina a devenit o pârghie de care ne agățăm în aceste vremuri tulburi, pentru că ne ajută să ne păstrăm mintea cât de cât limpede. Să-ți creezi ritualuri pe care să le urmezi în timpul carantinei poate fi cel mai bun lucru pe care-l poți face acasă.

Am întrebat șapte oameni care e programul lor, cum reușesc să împace lucratul de acasă cu făcutul curățeniei aproape compulsiv și, mai ales, ce-i mai bucură.

Unii fac yoga, meditează sau rezolvă integrame, alții își pun alarme care să-i notifice când se termină cele opt ore de lucru, iar cei mai mulți experimentează în bucătărie. Tuturor le e dor de cafelele bune și plimbările prin parc, dar lipsa ieșitului afară e compensată prin dorința de a învăța lucruri noi și sentimentul că se află în cel mai sigur loc, acasă.

Când rutina rămâne cam la fel, dar grijile se înmulțesc

Cea mai frustrantă parte, povestește un cuplu de seniori, este să apelezi la alții. Mai ales după ce ai fost obișnuit să te descurci singur o viață întreagă. Octavia și Crișan sunt împreună din tinerețe, s-au cunoscut – așa cum vedem în comediile romatice – în gară, în drum spre Moscova, mergeau într-o excursie în fosta URSS, și au un fiu stabilit în străinătate. Ea a fost micolog timp de 33 de ani, adică făcea analize de laborator pentru depistarea fungilor paraziți pe plante, și a făcut specializăr în Olanda și Grecia. Soțul ei a fost consilier la unul dintre cele mai mari lanțuri hoteliere din Europa. Amândoi au peste 70 de ani și sunt obișnuiți să umble prin lume. Acum locuiesc singuri într-o casă din sectorul 5 al Capitalei, unde li se pare că „timpul liber e câteodată prea mult’’.

„Uneori rezolv integrame, retroblocuri, diagrame sau sudoku ore în șir, zile la rând. Ascult muzică mai relaxantă, mai ales concertele lui Andre Rieu. Din nefericire, nu mai citesc. În tinerețe tricotam, m-am gândit să mă reapuc, dar în situația actuală îmi zic: la ce bun, mai apuc să le port?”, se întreabă Octavia.

Rutina ei de zi cu zi e aproape neschimbată de când s-a pensionat. Se trezește în fiecare dimineață în jur de ora 07:00, iar principala atracție o reprezintă cafeaua fierbinte cu puțin lapte. Dacă s-a trezit prea devreme, iar soțul ei încă mai doarme, bea o jumătate de ceașcă cu cafea și mânâncă o felie pâine prăjita, în pat, iar după ce face și el ochi, iau micul dejun împreună. Apoi îl hrănesc și pe Bobiță, companionul lor blănos, și se apucă de treburile gospodărești, pe care le împart.

Consideră autoizolarea o necesitate, nu o închisoare. Spune că televizorul nu o ajută prea mult și evită știrile. Se uită la spectacole de balet clasic, la serialul MASH și la câteva emisiuni despre activitatea unor veterinari. Iar acum câteva zile, după mai multe încercări, soțul ei s-a conectat pentru prima oară la Netflix.

Așa cum copiii își fac griji pentru părinți, și părinții își fac griji pentru copii. Cel mai tare o neliniștește faptul că fiul și familia lui se află într-un oraș cu risc crescut, în Franța. Îi lipsesc vizitele și posibilitatea de a ieși în siguranță la cumpărături, dar comunicarea permanentă cu cei dragi îi dă putere.

„Mă ajută să-mi mențin echilibrul întâlnirile pe Facetime cu fiul meu, clipurile video cu nepoțica, convorbirile telefonice cu prietenii si rudele și, mai ales, grija cu care am fost înconjurați de oameni deosebiți, tineri și mai puțin tineri, care ne-au arătat că nu suntem doi bătrâni singuri și care ne-au procurat toate bunurile de care avem nevoie. Acasă, acum, nu mai e locul în care să mă aștepte cineva, pentru că nu plec nicăieri. Acasă e locul în care trăiesc cu speranța că sunt în siguranță si că medicina va reuși să învingă acest virus care și-a pus în <<capul său sec de ARN>> să distrugă omenirea’’, speră Octavia.

Cu mopul în mână și Domestosul la purtător

Pe Anca Dumitrescu, o tânără antreprenoare din București, cofondatoare Vreau să fiu stewardesă, pandemia a surprins-o, ca pe mulți alții, cu „mopu’n mână și Domestosu’ la purtător, frecând de zor toate suprafețele din casă, de în curând le strălucește coada și pisicilor din dotare’’.

După ce termină curățenia, începe metodic cu ordinea și disciplina-n debarale, dulapuri și printre borcanele de condimente. Face liste de filme și cărți și își imaginează cum o să iasă cu frunte de intelectuală din carantină și cu niște kilograme-n plus de la atâtea pandișpanuri și clătite.

„Vorba aia, dă-i cu spirt, dă-i cu vin și trece. Așa și eu, număr zilnic câte sticle de vin mai am în casă, doar, doar să nu fiu luată pe nepregătite cu paharu’ gol în față. Încerc să mă gândesc la cât timp am și vaaaai câte o să mai fac cu el, dar sincer, concentrarea nu mi-e deloc prietenă zilele astea. Citesc, mă foiesc în fotoliu după 15 minute, trag mâțele de coadă și parcă am în mine o gânganie care bâzâie nervos. O forfotă, o stare de agitație, un ping pong continuu între <<nu te panica, stai că mă panichez>>, pe fundalul tuturor playlisturilor preferate de pe Spotify. După, încep să-mi fac procese de constiință, așa că mă dedau la niște posturi de yoga ca să-mi spăl păcatele și să-mi <<cumpăr>> dreptul la următorul pandișpan,‘’ încheie Anca jurnalul de pandemie.

Pentru ea, acasă înseamnă acum cărți multe care așteaptă să fie citite, pisici și vinilurile preferate, așternut alb de bumbac și ceai servit din cești de porțelan desperecheate. „Acasă înseamnă poeziile Ninei Cassian și variațiunile Goldberg pe fundal’’, mai completează Anca.

Mersul la birou disciplinează

Dacă ar fi să se voteze public între a lucra de acasă sau de la birou, Roxana ar vota cu ambele mâini pentru mersul la birou.

„E locul care simt că mă disciplinează, care aduce puțin echilibru în viața mea în fața laptopului’’, punctează Roxana Bursuc, specialistă în comunicare, consumatoare de cafea și de jazz în exces, colega de apartament a motanilor Pod și Humus.

Pandemia a forțat-o să lucreze de acasă, dar s-a adaptat la context. Ora 07:00 dimineața o găsește deja așezată la birou, cu o cană mare de cafea și laptopul dechis. „Parcurg lista de lucruri de făcut pe ziua respectivă, mai aduc o cafea, bifez niște melodii, dau play, mai aduc o cafea. Trec la treabă, mai răspund la un telefon, mai verific internetul pentru informații de specialitate. Și uite așa îmi dau seama că e deja ora 07:00 seara. Poate chiar 08:00. Mă țin ocupată, poate pentru că nu mai suport starea actuală’’, povestește Roxana.

Nu citește știrile, nici acum, nici în restul timpului. Zice despre ea că e o fană cancan, care preferă lucrurile simple și mai puțin tragediile la care suntem supuși. Nu-i nici nepăsătoare, e la curent cu lucrurile care se petrec pe la noi, știe texte din legile și ordonanțele care ne conduc – în acte e juristă -, dar preferă să se țină cât mai departe de informații la care nu-și poate aduce aportul. Îi lipsesc colegii de birou și mersul cu bicicleta prin oraș.

Acum câștigi timpul pe care înainte îl pierdeai în trafic

Dacă Roxana simte că mersul la birou îi oferă mai multă disciplină și dă mai mult randament acolo, Lucian, din contră, spune că lucrează mai eficient de acasă. Reușește să-și organizeze mai bine task-urile, iar timpul pe care-l pierdea pe drumul spre birou si înapoi îl folosește acum pentru pauze și gătit.

„În fiecare dimineață mă trezesc, fac o cafea, respir o vreme și intru în primul call cu restul echipei. În tot acest timp, soția mea trece fără probleme prin obiceiurile ei. Ne-am înțeles rapid și reușim să nu ne intercalăm sau deranjăm reciproc în nicio situație. Când e de muncă, e de muncă. Când e de spălat vase și gătit, e de spălat vase și gătit. Și, apropo, gătim mai mult de când cu situația asta. În plus, ne uităm zilnic pe YouTube după o rețetă nouă și, spre surprinderea amândurora, până acum ne-a ieșit de fiecare dată’’, povestește Lucian Popescu, online content manager Untold.

Dacă lucrezi de acasă, îți recomandă să-ți setezi încă de la prima oră prioritățile din ziua respectivă. Lucian folosește alarmele de pe iPhone în loc de reminders, pentru a-și împărți cele opt ore de muncă, își ține biroul curat, doar cu cele esențiale pe el, și a realizat că e mai eficientă comunicarea video decât în scris sau audio.

Pentru Lucian, acasă, mai ales în perioada asta, înseamnă siguranță.

Gătitul, cea mai entuziasmantă parte a zilei

Și pentru Oana Gociman, o tânără fotografă din Iași, acasă înseamnă locul în care se simte cel mai confortabil și în siguranță. Ea și Tudor, iubitul ei, sunt recunoscători că i-a prins pandemia într-un spațiu nou, de care sunt îndrăgostiți. Și-au cumpărat primul lor apartament în 2019, iar la începutul acestui an s-au mutat într-un loc pe care Oana l-a amenajat cu multă atenție, încât fiecare colț pare rupt din reviste.

„Petrecând atât de mult timp acasă, am ajuns să ne bucuram de fiecare centimentru din spațiul ăsta, care este fix ce am visat și ne dorit atât de mult. Tudor este programator și își începe ziua pe la 10:00, are multe ședinte, și-a facut set-up-ul de work from home în dormitor. Eu lucrez din living, dar am un program mult mai relaxat în perioada asta și îmi permit, printre discuțiile cu clienții care își mută nunțile, updatat site-ul și alte task-uri organizatorice de fotograf freelance, să iau câte o pauză în care citesc, fac yoga pe balcon sau să documentez procesul de izolare, asistată de partenera mea, pisica Arya, care mă supervizează atent și nu prea înțelege de ce îi fac atâtea poze’’, povestește Oana.

Oana și Tudor gătesc mai mult în această perioadă, mai ales în weekend-uri, când încearcă să fie cât mai creativi. Dacă înainte să se mute în noua lor casă mâncau numai în oraș sau comandau foarte des, acum bucătăria e locul lor preferat. Evită să deschidă televizorul și își iau informațiile din aplicațiile de pe telefon. Fac des conferințe video cu prietenii, vorbesc cu părinții și își țin mințile ocupate cu lucruri pozitive, atât cât pot.

Și Mihai Mija, brand partnership manager, petrece mai mult timp în bucătărie acum. Nu-și mai amintește de câte zile e acasă și spune că programul lui e cam la fel ca înainte, doar că se trezește mai târziu. Dimineața face yoga, ia micul dejun, iar apoi lucrează până seara. Cu o pauză mai mare la prânz, când gătește. Sportul, cursurile online și playstation-ul îl ajută să-și mențină echilibrul zilele astea.

„Acasă e acum un loc care mi-a extins universul, găsesc timp pentru lucrurile pe care le lăsam mereu pe locul doi, cum ar fi gătitul, cursurile online și cititul’’, spune Mihai, care, de când stă acasă, a început să ia ”decluttering-ul’’ în serios și renunță la obiectele pe care nu le mai folosește.

Meditația și sportul fac echipă bună împreună

După ce a trecut prin mai multe faze: întâi au fost șocul și panica, au urmat revolta și frustrările, iar apoi cea în care se află acum, de acceptare a situației, Irina Moroșanu, owner Les Vacances d’Irina, și-a dat seama că rutina e secretul în zile ca acestea. Și acum e bine, meditează de trei, patru ori pe zi, dansează și se bronzează pe balcon.

„M-am trezit pe la 10:00. Am meditat (e primul lucru pe care îl fac imediat ce mă trezesc), am băut cafeaua, am dansat pe o melodie pentru care am o obsesie acum, am stat la soare în jur de 30 minute, am făcut sport la saltea, am vorbit cu familia, am lucrat, am meditat iar pe la jumătatea zilei, am făcut lecțiile de franceza (pe o aplicație) și am văzut un film, am meditat iar (da, fac asta destul de des pentru că pe mine mă ajută mult să trec peste stările de anxietate și văd îmbunătățiri majore). Uneori mai desenez, scriu sau cânt…’’, povestește Irina.

Izolarea la domiciliu încă rămâne principala armă pe care o avem la îndemână pentru a frâna răspândirea coronavirusului, chiar dacă statul acasă poate nu e chiar atât de simplu pe cât am fi crezut când nu era impus prin ordonanțe militare.

Foto principală: Oana Gociman