Statutul de străin de succesiune prin neacceptare este una dintre cele mai puțin înțelese, dar cu cele mai serioase consecințe în situația dezbaterii unei moștenirii. Codul civil sancționează lipsa de reacție a moștenitorului și tratează neacceptarea ca pe o renunțare tacită la moștenire. Află din articol ce înseamnă străin de succesiune prin neacceptare și care sunt, de fapt, consecințele reale.
Când devii străin de succesiune
Din punct de vedere juridic, succesiunea reprezintă transmiterea patrimoniului unei persoane decedate – adică a bunurilor, a drepturilor și a obligațiilor sale – către moștenitori. Succesiunea se deschide în momentul decesului, iar regulile care o guvernează sunt prevăzute în Codul civil, în titlul dedicat moștenirii.
Codul civil stabilește că moștenirea poate fi legală, atunci când se face conform ordinii stabilite de lege, sau testamentară, atunci când defunctul a lăsat un testament valabil. Indiferent de forma ei, legea recunoaște fiecărei persoane chemate la moștenire un drept esențial: dreptul de opțiune succesorală.
Potrivit Codului civil, moștenitorul are la dispoziție un termen de un an de la deschiderea succesiunii pentru a decide dacă acceptă sau renunță la moștenire. Textul legal prevede explicit că neexercitarea dreptului de acceptare sau de renunțare în termen atrage stingerea acestuia, cu efecte importante asupra calității de moștenitor.
Noțiunea de „străin de succesiune” nu este definită expres într-un articol distinct din Codul civil, însă este utilizată constant în practica instanțelor. Ea desemnează persoana care, deși ar fi avut inițial drept succesoral, nu mai este considerată moștenitor, fiind tratată de lege ca și cum nu ar fi fost niciodată chemată la succesiune.
O persoană poate deveni străină de succesiune în mai multe situații. Cea mai clară este renunțarea expresă la moștenire, printr-un act juridic unilateral. Codul civil prevede că succesibilul care renunță este considerat că nu a fost niciodată moștenitor, efectul fiind unul definitiv.
O altă situație este indignitatea succesorală – adică atunci când o persoană este exclusă de la moștenire din cauza unor fapte grave săvârșite împotriva defunctului. Însă una dintre cele mai frecvente situații întâlnite în practică este neacceptarea succesiunii în termenul legal, caz în care legea intervine automat, fără a fi necesar un act de renunțare.
Ce înseamnă străin de succesiune prin neacceptare
Străinul de succesiune prin neacceptare este persoana care, deși avea dreptul legal de a moșteni, nu și-a exercitat opțiunea succesorală în termenul de un an prevăzut de Codul civil. Legea oferă acest termen tocmai pentru ca moștenitorii să poată analiza situația patrimoniului, eventualele datorii și consecințele acceptării.
Acceptarea moștenirii poate fi expresă, printr-o declarație făcută în fața notarului sau a instanței, sau tacită, atunci când moștenitorul face acte care nu pot fi interpretate decât ca asumare a calității de moștenitor, cum ar fi administrarea sau înstrăinarea bunurilor succesorale.
Dacă însă moștenitorul nu acceptă moștenirea nici expres, nici tacit și nici nu formulează o renunțare, legea instituie o prezumție de renunțare după expirarea termenului. Cu alte cuvinte, tăcerea prelungită a moștenitorului este interpretată de lege ca o lipsă de interes față de succesiune.
În acest context, persoana este considerată străin de succesiune prin neacceptare, chiar dacă nu a făcut nicio declarație oficială. Efectul juridic este similar renunțării: succesibilul este scos din rândul moștenitorilor, iar drepturile sale succesorale se sting.
Care sunt consecințele
Consecințele neacceptării succesiunii în termenul legal sunt severe și, de regulă, definitive. Din momentul în care o persoană este considerată străină de succesiune, își pierde calitatea de moștenitor, fiind tratată de lege ca și cum nu ar fi avut niciodată vocație succesorală.
Aceasta înseamnă că nu mai poate solicita atribuirea vreunui bun din masa succesorală, nu poate formula pretenții financiare și nu poate participa la partajul moștenirii. Bunurile care i-ar fi revenit se redistribuie către ceilalți moștenitori, conform ordinii stabilite de lege sau prin testament.
Totodată, străinul de succesiune nu poate contesta ulterior certificatul de moștenitor doar pe motiv că nu a știut sau că nu s-a ocupat la timp de această situație, atât timp cât procedura a fost legal îndeplinită. În lipsa altor moștenitori, partea respectivă din patrimoniu poate ajunge, în anumite condiții, în proprietatea statului.
Mai pot exista pretenții la succesiune?
În principiu, odată devenit străin de succesiune prin neacceptare, situația nu mai poate fi întoarsă. Codul civil este clar în privința stingerii dreptului de opțiune succesorală după expirarea termenului de un an.
Există, totuși, situații excepționale, analizate strict de instanțe. De exemplu, dacă persoana dovedește că a acceptat tacit moștenirea în termen, prin acte concrete care presupun calitatea de moștenitor, prezumția de renunțare poate fi răsturnată.
O altă posibilitate apare atunci când succesibilul poate demonstra că nu a fost legal citat sau informat despre deschiderea succesiunii. În astfel de cazuri, instanța poate aprecia că termenul nu a început să curgă în mod valabil, permițând repunerea în drepturi.
În lipsa acestor dovezi, însă, pretențiile la succesiune nu mai pot fi formulate, iar statutul de străin de succesiune rămâne definitiv.
Alte subiecte interesante
Ultimele articole
