Cum poți să elimini mirosul de urină de câine din curte. Recomandări utile

Mirosul de urină de câine din curte este o problemă frecventă, dar nu imposibil de rezolvat. Chiar dacă comportamentul câinelui de a urina este unul normal și teritorial, urina rămasă afectează solulul, plantele sau materialele prin compușii săi. Soluțiile care funcționează cu adevărat sunt cele care neutralizează sau descompun sursa mirosului, nu doar o acoperă. Află din articol cum poți să elimini mirosul de urină de câine din curte. 

Miros de urină de câine în curte: ce să știi

Pentru câini, urinarea este un mod de comunicare, asta pentru că își marchează teritoriul pentru a transmite informații altor animale. Prin miros, un câine arată cine este, dacă este mascul sau femelă, dacă este adult sau tânăr, dacă este sănătos și ce statut are. De aceea, în special masculii, au tendința de a urina în mai multe locuri din curte, în cantități mici, insistând pe colțuri, garduri, trunchiuri de copac sau pe margini de alei.

Din punct de vedere chimic, urina de câine conține apă, uree, acid uric, creatinină, săruri și amoniac. Ureea se descompune rapid sub acțiunea bacteriilor și se transformă în amoniac, substanța responsabilă pentru mirosul puternic, înțepător, pe care îl simți mai ales în zilele călduroase. 

Atunci când un câine urinează în grădină, efectele se văd imediat: azotul din urină poate arde iarba și poate provoca pete galbene sau maronii pe gazon, iar sărurile pot afecta structura solului și capacitatea plantelor de a absorbi apa. Plantele sensibile pot avea de suferit, iar rădăcinile pot fi afectate de aciditate. 

Pe suprafețele din lemn, cum sunt gardurile sau terasele, urina pătrunde în fibre și rămâne acolo, generând un miros persistent și favorizând degradarea materialului. Pe beton, piatră sau pavaj, urina intră în porii materialului, iar când se încălzește, mirosul devine și mai intens.

Cu ce se poate elimina mirosul de urină de câine din curte

Cel mai simplu gest recomandat pentru eliminarea mirosului de urină de câine este clătirea imediată a zonei cu multă apă. Apa diluează ureea și sărurile, reduce concentrația de azot și ajută la prevenirea arderii gazonului și a mirosului persistent. Este o soluție simplă, dar extrem de eficientă, mai ales dacă este aplicată constant. 

Oțetul alb este una dintre cele mai cunoscute soluții naturale pentru neutralizarea mirosurilor – acizii din oțet reacționează cu amoniacul și îl neutralizează. Folosit diluat cu apă, pulverizat pe suprafețele afectate și clătit după câteva minute, oțetul poate reduce semnificativ mirosul de urină de pe beton, piatră sau garduri din lemn. Nu este recomandat însă pentru folosire frecventă pe gazon, deoarece aciditatea poate afecta iarba.

Bicarbonatul de sodiu este un alt ingredient natural util contra mirosului de urină de câine. Este recunoscut pentru capacitatea sa de a absorbi mirosurile și poate fi presărat pe zonele uscate, lăsat să acționeze câteva ore și apoi clătit. Ajută mai ales pe suprafețele dure și pe lemn, unde mirosul tinde să se fixeze. 

Totuși, cea mai eficientă soluție este folosirea produselor enzimatice. Acestea conțin enzime și bacterii benefice care descompun ureea, acidul uric și proteinele din urină, eliminând sursa mirosului. Produsele enzimatice sunt sigure pentru animale, oameni și plante, dacă sunt folosite conform instrucțiunilor, și sunt ideale pentru mirosurile persistente sau vechi.

În comerț există și soluții specializate pentru exterior, sub formă de spray sau concentrate, create special pentru curți, terase și alei. Ele combină enzime, agenți de neutralizare a amoniacului și substanțe de igienizare. Sunt recomandate mai ales atunci când mirosul este puternic și s-a impregnat în materiale poroase. 

Cum mai combați mirosul lăsat de animale

Dacă mirosul persistă chiar și după curățare, este important să repeți tratamentul și să insiști pe zonele preferate de câine. Mirosurile vechi sunt mai greu de eliminat deoarece acidul uric cristalizează și se fixează în porii materialelor. Spălarea periodică a zonelor, uscarea completă a suprafețelor din lemn și aplicarea repetată a soluțiilor enzimatice pot face diferența. 

Pe lângă curățare, corectarea comportamentului câinelui este esențială. Marcarea excesivă poate fi redusă prin stabilirea unei zone dedicate pentru urinare și prin recompensarea câinelui atunci când o folosește. Curățarea temeinică a zonelor unde nu vrei să mai urineze este importantă, pentru că mirosul rămas îl atrage înapoi. 

Atenție: pedeapsa nu este recomandată, deoarece poate crește anxietatea și poate agrava marcarea. În unele cazuri, sterilizarea poate reduce comportamentul de marcare teritorială.

Anumite plante aromatice, precum lavanda, menta sau rozmarinul, pot ajuta la mascarea mirosurilor și pot descuraja câinii să urineze în acele zone. De asemenea, mirosul de citrice este adesea evitat de câini, astfel că soluțiile pe bază de lămâie sau portocală pot fi utile ca măsură complementară. 

Pentru gardurile din lemn și alte structuri, se recomandăaplicarea de lacuri, vopsele impermeabile sau tratamente hidroizolante. Acestea reduc absorbția urinei și împiedică mirosul să se fixeze în material.