Compostarea este una dintre cele mai simple metode prin care fiecare gospodărie poate reduce cantitatea de deșeuri și poate produce, în același timp, un îngrășământ natural de foarte bună calitate. Succesul acestui proces depinde însă de alegerea corectă a materialelor introduse în compost și de respectarea unor reguli de bază privind echilibrul deșeurilor folosite. Află din articol ce se pune și ce nu se pune în compost și când știi că este gata de folosit.
Ce să știi despre compost
Compostul este produsul rezultat în urma descompunerii controlate a materiilor organice, proces realizat cu ajutorul bacteriilor, ciupercilor și al altor microorganisme care transformă resturile vegetale într-un material bogat în humus. Procesul are loc în prezența oxigenului, motiv pentru care compostul trebuie aerat periodic. La final, materialul obținut are o culoare brun închis, o textură afânată și un miros plăcut, asemănător celui al pământului din pădure.
Scopul principal pentru care este folosit compostul este de a reda solului materia organică și nutrienții consumați de plante. Solurile bogate în compost rețin mai bine apa, permit o aerare mai eficientă a rădăcinilor și stimulează activitatea microorganismelor benefice. În plus, compostul contribuie la reducerea nevoii de îngrășăminte chimice și reprezintă o metodă eficientă de valorificare a unei mari părți din deșeurile produse într-o gospodărie.
Durata procesului de compostare depinde de modul în care este întreținută grămada de compost. Dacă materialele sunt bine echilibrate, compostul este menținut la umiditatea potrivită și este întors periodic pentru oxigenare, produsul final poate fi obținut în aproximativ 3 până la 5 luni. În schimb, dacă grămada este lăsată fără întreținere, procesul poate dura chiar și un an. După ce compostul capătă aspectul unui pământ închis la culoare și nu mai pot fi identificate resturile inițiale, acesta este considerat matur și poate fi folosit în grădină.
Însă, unul dintre cele mai importante aspecte în obținerea unui compost de calitate îl reprezintă alegerea materialelor introduse în compostor.
Microorganismele care realizează descompunerea au nevoie atât de materiale bogate în carbon, cât și de materiale bogate în azot. Acestea trebuie să existe într-un raport echilibrat pentru ca procesul să se desfășoare eficient. Dacă predomină doar una dintre categorii, compostul se descompune greu, poate începe să miroasă neplăcut sau poate deveni prea umed și lipsit de oxigen.
Ce deșeuri sunt potrivite pentru compost
Astfel, printre cele mai bune materiale bogate în azot se numără cojile și resturile de fructe și legume, iarba proaspăt tunsă, resturile de plante din grădină, buruienile tinere care nu au produs semințe, zațul de cafea, filtrele din hârtie folosite la prepararea cafelei, plicurile de ceai fabricate exclusiv din hârtie și cojile de ouă mărunțite. De asemenea, în anumite condiții poate fi utilizat și gunoiul de grajd provenit de la animale erbivore, cu condiția să fie bine maturat și să provină din surse sigure.
Aceste materiale furnizează azotul necesar dezvoltării microorganismelor responsabile de descompunerea materiei organice. Cu cât activitatea acestor microorganisme este mai intensă, cu atât procesul de compostare este mai rapid și mai eficient.
La fel de importante sunt și materialele bogate în carbon, care oferă energia necesară microorganismelor și ajută la păstrarea unei structuri aerate a compostului. În această categorie intră frunzele uscate, paiele, crenguțele tocate, rumegușul provenit din lemn netratat, cartonul mărunțit fără strat cerat, hârtia simplă și pungile din hârtie maro.
Aceste materiale absorb excesul de umiditate și împiedică transformarea compostului într-o masă compactă și lipsită de oxigen. Se recomandă, în general, folosirea unei proporții de aproximativ 2 – 3 părți materiale bogate în carbon la o parte materiale bogate în azot, deoarece acest raport favorizează o descompunere rapidă și reduce apariția mirosurilor neplăcute.
Pentru rezultate și mai bune, resturile mai mari ar trebui mărunțite înainte de a fi introduse în compost. Bucățile mici se descompun mai repede, asta pentru că microorganismele au acces la o suprafață mai mare de material. În același timp, compostul trebuie menținut umed, fără a deveni îmbibat cu apă, iar grămada trebuie întoarsă periodic pentru ca oxigenul să ajungă în toate straturile.
Ce nu trebuie pus niciodată în compost
Deși multe resturi organice sunt compostabile, există o serie de materiale care nu ar trebui introduse niciodată într-un compost realizat acasă. Acestea fie îngreunează procesul de descompunere, fie favorizează apariția bacteriilor periculoase, a dăunătorilor sau a mirosurilor neplăcute.
Printre cele mai importante materiale care trebuie evitate se numără carnea, peștele, oasele, produsele lactate, grăsimile, uleiurile alimentare și alimentele foarte procesate. Aceste produse se degradează greu într-un compost casnic și atrag rapid șobolani, șoareci, câini, pisici și numeroase insecte. În plus, ele pot favoriza dezvoltarea unor bacterii care nu sunt eliminate complet în condițiile unui compost obișnuit, unde temperatura nu atinge valorile ridicate întâlnite în instalațiile industriale de compostare.
La fel, de evitat sunt și excrementele provenite de la câini și pisici, precum și nisipul din litieră. Acestea pot conține paraziți și agenți patogeni care pot supraviețui procesului de compostare și pot contamina ulterior solul în care compostul este utilizat.
Este necesar să nu fie introduse în compost nici plantele bolnave sau cele puternic atacate de dăunători. Dacă grămada de compost nu dezvoltă temperaturi suficient de ridicate, sporii fungilor și alte organisme patogene pot supraviețui și vor ajunge din nou în grădină odată cu răspândirea compostului.
O altă categorie de materiale problematice pentru compost este reprezentată de buruienile care au produs deja semințe. Semințele rezistă adesea procesului de compostare și pot germina ulterior, ceea ce înseamnă că, odată cu fertilizarea solului, vei răspândi și buruienile în întreaga grădină.
Nu sunt recomandate nici lemnul tratat chimic, vopsit sau impregnat, plantele stropite recent cu erbicide, hârtia lucioasă sau autocolantele lipite pe fructe și legume. Aceste materiale pot introduce substanțe chimice sau microplastice în compost, afectând activitatea microorganismelor și reducând calitatea produsului final.
Atunci când compostul conține prea multe materiale nepotrivite, acesta poate deveni excesiv de umed și lipsit de oxigen. În loc să miroasă a pământ reavăn, începe să dezvolte un miros puternic de fermentație sau chiar de ouă stricate, semn că procesul de descompunere aerobă a fost înlocuit de unul anaerob, mult mai puțin eficient.
Cum să folosești corect compostul
După ce compostul s-a maturizat complet și are un aspect uniform, poate fi utilizat în numeroase moduri în grădină. Cel mai frecvent este încorporat în stratul superior al solului înainte de plantarea legumelor, florilor sau arborilor, unde îmbunătățește fertilitatea și structura terenului.
Compostul poate fi folosit și în jurul pomilor, arbuștilor și plantelor perene, unde contribuie la păstrarea umidității și furnizează treptat nutrienți. De asemenea, poate fi amestecat cu pământul destinat ghivecelor sau poate fi utilizat ca strat protector la suprafața solului pentru a reduce evaporarea apei și pentru a limita dezvoltarea buruienilor.
Este important ca compostul să nu fie folosit înainte de maturizare. Dacă procesul de descompunere nu este încheiat, microorganismele vor continua să consume azotul din sol, iar plantele pot avea de suferit. De aceea, după ce compostul pare gata, este recomandat să mai fie lăsat câteva săptămâni pentru maturare completă.
În final, calitatea compostului poate fi îmbunătățită constant prin respectarea câtorva reguli simple. Materialele verzi și cele maro trebuie alternate în straturi, umiditatea trebuie menținută la nivelul unui burete bine stors, iar grămada trebuie întoarsă periodic pentru a permite pătrunderea oxigenului. Dacă observi că miroase urât, este un semn că există prea multă umiditate sau prea puține materiale bogate în carbon. În schimb, dacă procesul pare blocat și compostul nu se încălzește, de regulă este nevoie de mai multe materiale bogate în azot și de o aerare mai bună.
Alte subiecte interesante
Ultimele articole
