Pentru gresia poroasă, un singur tip de mop reprezintă una dintre cele mai bune alegeri, pentru că poate ajunge mai bine în neregularități fără să agreseze finisajul. Curățarea corectă înseamnă însă și folosirea unei cantități moderate de apă, a unui detergent cu pH neutru, urmată de clătire și uscare atentă. Află din articol ce mop să folosești pentru gresia poroasă și de ce este un accesoriu important pentru curățarea acestui tip de placă ceramică.
De ce contează mopul când ai gresie poroasă
Termenul de gresie poroasă este folosit pentru plăcile care au în structură sau la suprafață pori și mici cavități. În funcție de material și de finisaj, acestea pot favoriza acumularea murdăriei și, în cazul plăcilor cu o porozitate deschisă mai mare, pătrunderea apei sau a altor lichide.
Plăcile ceramice de acest fel au la bază în principal argila și alte materii minerale, care sunt arse și apoi modelate. Temperatura și procesul de vitrificare influențează structura finală a materialului: pe măsură ce corpul ceramic devine mai dens, porozitatea deschisă și capacitatea de absorbție a apei scad.
Astfel de finisaje se întâlnesc într-o mulțime de spații. Gresia ceramică fină poate fi montată în camerele de locuit și este disponibilă inclusiv cu suprafețe structurate, de exemplu cu aspect de lemn. Alte plăci texturate, teracota sau anumite materiale cu aspect natural pot apărea în bucătărie, hol, baie și în zonele de acces, dar și pe terase ori în alte spații exterioare, dacă produsul respectiv este destinat unei asemenea utilizări.
Pe de altă parte, tocmai textura care face aceste pardoseli interesante din punct de vedere vizual poate îngreuna întreținerea lor. Pe o suprafață foarte netedă, praful și murdăria rămân în mare parte deasupra și sunt relativ ușor de îndepărtat. Pe una microporoasă sau cu relief, particulele pot rămâne în micile neregularități ale materialului.
De aici apare importanța mopului. Un material care alunecă doar pe punctele cele mai înalte ale plăcii poate lăsa în urmă murdăria din denivelări. La polul opus, un instrument prea abraziv poate afecta finisajul sau un eventual tratament protector al pardoselii.
Mopul potrivit pentru o astfel de podea trebuie, așadar, să facă mai mult decât să întindă apa: trebuie să intre în contact cu neregularitățile suprafeței, să preia murdăria, să fie suficient de delicat încât să nu zgârie și, în același timp, să permită folosirea unei cantități controlate de apă.
Ce tipuri de mop se potrivesc gresiei poroase
Dacă gresia este microporoasă sau texturată, una dintre cele mai potrivite variante pentru curățenia obișnuită este mopul din microfibră. Explicația ține tocmai de structura materialului: fibrele foarte fine pot pătrunde mai bine în micile neregularități ale suprafeței decât un material care trece doar peste relief.
O alegere și mai potrivită pentru gresia cu o textură pronunțată poate fi mopul plat din microfibră prevăzut cu un pad pentru suprafețe rugoase sau cu zone de frecare integrate. Avantajul unui asemenea pad este că păstrează capacitatea microfibrei de a prelua murdăria, dar adaugă o acțiune mecanică mai pronunțată. Asta poate fi util mai ales în bucătărie, pe hol sau în zonele de acces, unde murdăria poate ajunge să se fixeze în textura plăcilor.
Pentru o gresie foarte rugoasă poate funcționa bine și un mop cu fire sau bucle din microfibră. Firele flexibile se pot mula mai ușor pe denivelări decât o lavetă foarte rigidă și pot avea un contact mai bun cu suprafața.
Dacă trebuie însă ales cel mai bun tip de mop pentru gresia poroasă în condiții casnice, un mop plat din microfibră, preferabil cu un pad destinat suprafețelor texturate, este probabil cea mai echilibrată variantă. Ajunge mai bine în neregularitățile suprafeței, preia murdăria și poate fi stors suficient de bine încât să nu inunde pardoseala.
Ce soluții de spălat gresia poroasă sunt recomandate
Odată ales mopul, mai rămâne necunoscuta legat de soluția potrivită de curățare a acestui tip de pardoseală ceramică. Pentru întreținerea obișnuită, cea mai prudentă alegere este un detergent cu pH neutru și compatibil cu materialul din care sunt făcute plăcile. Regula este cu atât mai importantă dacă nu știi exact cât de poroasă este suprafața sau dacă ai de-a face cu piatră naturală.
Până la spălare spălare, pardoseala trebuie aspirată sau măturată bine înainte să fie udată. Praful, nisipul, părul și celelalte particule trebuie îndepărtate cât timp sunt uscate. Etapa este importantă mai ales pe suprafețele texturate. Dacă uzi direct praful acumulat în neregularități, obții o apă murdară care trebuie apoi scoasă din aceleași adâncituri.
După aspirare, diluează detergentul exact în proporția indicată de producător și lucrează pe zone relativ mici. Nu porni de la ideea că o doză dublă va curăța de două ori mai bine. Din contră, excesul de detergent poate rămâne pe pardoseală, iar în timp se poate transforma într-o peliculă care reține și mai multă murdărie.
Pe gresia structurată, treci mopul în direcții diferite, astfel încât fibrele să ajungă cât mai bine în relief. Dacă există o pată persistentă, poți lăsa produsul compatibil să acționeze conform instrucțiunilor sale și să intervii local cu o perie potrivită suprafeței. Evită însă să lași detergentul să se usuce pe podea.
Clătirea este una dintre cele mai importante etape dacă vrei să previi dârele și urmele de detergent. Astfel, după spălare, treci din nou peste suprafață cu apă curată și un mop bine stors.
La finalul procedurii vine o etapă la fel de importantă: uscarea gresiei. Dacă suprafața rămâne udă, apa și urmele de detergent pot rămâne în neregularități și se pot usca acolo. Apa dură poate lăsa și o peliculă minerală albicioasă, vizibilă mai ales pe plăcile închise la culoare. Poți face ultima uscarea cu un pad curat și uscat din microfibră sau poți șterge manual zonele în care observi că apa persistă.
Alte subiecte interesante
Ultimele articole
