DESIGN INTERIOR

Izolarea fonică a pereților și a tavanului: de ce să o faci și cum

    Izolarea fonică a pereților și a tavanului va spori confortul locuinței tale. Gândește-te numai la zgomotul de bormașină care te trezește sâmbăta dimineața sau la muzica pusă mult prea tare de vecini – iar acum imaginează-ți cum ar fi să elimini zgomotul din exterior și să ai parte de liniște la tine acasă. 

    Cum ajungi în acest punct? Ei bine, totul ține de modul în care sunt realizați pereții, planșele, stâlpii și tavanele. Aceste elemente constitutive, corect dimensionate și executate, duc la evitarea propagării zgomotului între încăperi. Inclusiv prin modul de rezolvare și dispunere a funcțiunilor se pot grupa separat încăperile care pot genera zgomot mai mare, explică Elena Ștefănescu, arhitectă și co-fondatoarea biroului de arhitectură Studio ae

    „De exemplu, la proiectul pentru o pensiune montană high-end imaginat de Studio ae, am propus, încă de la faza de concept, ca restaurantul și corpul pentru sala de conferințe să fie volume separate față de corpul de cazare. Apoi, la nivelul camerelor de cazare, am propus pereți și planșee care, prin dimensionare și proiectare, asigură izolarea fonică”, spune arhitecta.  

    izolare fonica proiect Studio ae pensiune
    Pensiune montană high-end. Concept realizat de Studio ae (arh. Elena Ștefănescu, arh. Andrei Ștefănescu, arh. Ruxandra Vașcovici, arh. Anca Neculoiu).
    Vizualizare – arh. Claudiu Buzilan.

    Principalele criterii în funcție de care să alegi materialele pentru izolația fonică 

    Un perete izolează cel mai bine atunci când este făcut din ceva masiv (este greu, din cărămidă piatră sau beton) și este continuu, adică nu are găuri, ferestre, uși sau alte perforații, și merge din placă de beton de jos până în placa de beton de sus, spune arhitecta. În acest caz, se întâmplă următorul fenomen: zgomotul se propagă prin vibrația aerului sau a altui mediu. Peretele este și el un mediu, dar fiind greu, nu se „mișcă” așa cum se „mișcă” aerul, și zgomotul este foarte mult diminuat de peretele care separă două încăperi.

    ”Deci peretele absoarbe o parte din vibrații și nu le lasă să treacă pe partea cealaltă. Dezavantajul acestui tip de perete este tocmai faptul că este greu. Îngreunează poate inutil casa și crește costul manoperei (trebuie tencuit). Avantajul unui perete din zidărie este obținerea unui perete solid care va suporta și mobila suspendată”, menționează Elena Ștefănescu.

    Există și soluții cu pereti din plăci speciale de gips-carton. Față de plăcile normale, acestea sunt mai grele, iar pereții se realizează din cel puțin două sau trei straturi. ”În compoziția acestor pereți este importantă și vata minerală, care se montează în interiorul peretelui, aceasta creând împreună cu placa de gips-carton un sistem care atenuează zgomotul, energia undelor sonore fiind absorbită de vata minerală, un material poros, și disipată de placile de gips carton. La acest tip de perete sunt importante și accesoriile de montaj, cum ar fi benzile izolatoare care se montează la închiderile laterale inferioare și superioare ale peretelui. Avantajul acestui tip de perete ar fi greutatea redusă si rapiditatea în execuție”, punctează arhitecta.

    Dar înainte de toate, stabilește care sunt destinațiile spațiilor și căror exigențe fonice este necesar să corespundă. Astfel, Elena Ștefănescu spune că trebuie analizate sursele de zgomot și modul de propagare pentru a aplica o soluție corectă care sa fie eficientă. 

    „Zgomotul se poate propaga într-o construcție în mai multe feluri, prin aer sau prin vibrația elementelor constructive, și poate fi generat de vibrația unor echipamente mecanice cum ar fi o unitate de aer condiționat, mașina de spălat, de difuzoare, de alți oameni care vorbesc sau merg pe o pardoseala dură. Pentru fiecare din aceste situații, măsurile de izolare fonică sunt diferite.

    De exemplu, în cazul pensiunii alpine high-tech, la parter se află un living comun și este necesar să se ia măsuri la nivelul tavanului care să împiedice propagarea zgomotului către camere. 

    Pe lângă exigențele fonice, este necesar ca fiecare material folosit să corespundă și din punct de vedere al conformărilor de securitate la incendiu. Dezavantajul este că gama de materiale care se pot utiliza este mai redusă și cresc costurile de execuție. Avantajul major este că poți evita situații mai puțin plăcute pe viitor prin limitarea deranjării altor persoane și conformarea la cerințele PSI”, explică arhitecta. 

    Recomandarea ei este să folosești sistemele complete de fonoizolare de la un singur furnizor, care sunt agrementate și care au garanție de bună execuție.

    Arhitecta a ținut să sublinieze faptul că ”izolarea fonică are efecte bune dacă este făcută pe partea în care se produce sunetul și este foarte important să se țină cont și de aceste aspecte din timpul etapei de proiectare; ulterior, după ce construcția este finalizată, este foarte greu să se implementeze măsuri”.

    Pot fi folosite și alte materiale pentru izolarea fonică a pereților?

    Am întrebat-o pe co-fondatoarea biroului de arhitectură Studio ae dacă alte materiale, mai aparte, pot fi folosite pentru izolarea fonică a pereților.

    Ea ne-a spus că stratul de burete aplicat pe perete NU izolează fonic. ”Rolul acestui strat este să reducă efectul de reverberație (ecoul) dintr-o cameră și se aplică la interiorul camerei în care se produce sunetul. Îl vedem în interiorul studiourilor de înregistrare, de exemplu”, explică arhitecta.

    Nici cartonul ignifugat nu este un material izolant. Motivul? La fel ca buretele, acesta este prea ușor pentru a opri vibratia aerului. Totuși, prezența sa e suficientă pentru a ”sparge” undele sonore, tocmai de aceea o metodă eficienta ar fi să combini unul dintre aceste două materiale cu un perete cu tratament acustic din gips-carton. Astfel, se obține o cameră izolată fonic în care nu mai există efect de reverberație, care poate fi foarte deranjant. Acesta trebuie evitat mai ales în spațiile mari, în care se vorbește sau se ascultă muzică (săli de ședințe, săli de curs, de spectacole, auditorii etc.), susține arhitecta.

    O alternativă ar mai fi și plăcile de gips-carton cu perforații, în spatele cărora să fie montat un strat de vată minerală.

    De asemenea, pluta expandată (în grosimi de cel puțin doi centimetri) poate fi un material care, dacă se aplică în mod corect pe un perete de zidărie, poate îmbunătăți semnificativ performanța de izolare fonică a peretelui, precizează Elena Ștefănescu. Pluta mai poate fi folosită și ca substrat la pardoseli pentru diminuarea zgomotului de impact (cel produs de încălțăminte).

    Cu ce materiale se poate face izolarea fonică a tavanului

    Când vorbim de izolarea fonică a tavanului, trebuie să vorbim și de izolarea fonică a pardoselii, mai ales a pardoselii de deasupra tavanului: ”Tratamentul acustic aplicat tavanului are rolul de a diminua sunetul produs sub tavan, iar tratamentul acustic aplicat sub pardoseală are rolul de a diminua sunetele produse deasupra pardoselii sau a zgomotului de impact (atunci când auzim vecinul cum merge prin casă)”, spune arhitecta.

    Pentru tavan, soluțiile sunt fie dublarea tavanului cu un sistem de vată minerală și plăci de gips-carton speciale montate pe structură metalică izolată, fie placarea cu plăci de plută expandată.
    ”Avantajul sistemului cu gips-carton este acela că poți obține un sistem incombustibil, care pentru spații de birouri sau alte funcțiuni publice sau comerciale este esențial. Avantajul placării cu plută ar fi unul estetic, dar nu și incombustibil”, precizează Elena Ștefănescu.

    Pentru pardoseală, soluția este realizarea unei dale flotante (o dală separată de restul construcției printr-un material elastic), care este foarte eficientă la zgomotul de impact (mersul încălțat, impactul unor obiecte cu pardoseală, dar și zgomote aeriene). ”În acest caz, materialul elastic care asigură izolarea fonică poate fi vata minerală cu rezistență mare la compresiune”, mai precizează arhitecta.

    Elena Ștefănescu spune că cea mai eficientă este izolarea fonică la sursa de producere a zgomotului. Dar nu tot timpul ne aflăm în situația ideală, așa că orice măsură luată este mai bună decât nimic. ”Pereții sunt în general legați unii de alții. Iar un perete prin care trece zgomotul înseamnă ca lasă vibrațiile să treacă, deci și ei vibrează. Și fiind legat de alți pereti, îi face și pe aceștia să vibreze. Desigur, cu cât ne îndepărtăm de sursă, vibrațiile se diminuează. Cel mai eficient ar fi să fie tratați și pereții adiacenți, tavanul și pardoseala”, sfătuiește arhitectei.

    Foto principală: Sorin Iacob, amenajare realizată de Inedit Works

    Subscribe
    Notify of
    guest
    0 Comments
    Inline Feedbacks
    View all comments
    icon

    Izolarea fonică a pereților și a tavanului: de ce să o faci și cum