De la oraș la sat: povestea unui cuplu care recondiționează o casă veche de 80 de ani, la poalele Făgărașilor

Traiul la oraș impune un ritm alert, este gălăgios și poluat, te ține departe de natură și devine din ce în ce mai scump. Așa că mulți sunt cei care hotărăsc să renunțe la stilul ăsta de viață și își cumpără o casă la țară. Suntem curioși să aflăm poveștile oamenilor care au făcut acest pas și să descoperim de ce au luat această decizie, cât de greu sau ușor le-a fost și cum li s-a schimbat viața.

Toate aceste nevoi se încadrează într-un nou trend în creștere în rândul românilor, migrația de la oraș la sate. Datele de la Institutul Național de Statistică sunt cele care confirmă teoria, iar în 2017, peste 100 de mii de români au ales să facă acest pas, în timp ce doar 87.000 s-au mutat de la sate la oraşe în aceeaşi perioadă.

Începem seria „De la oraș la sat” cu povestea unui cuplu care – după mulți ani de căutări – a găsit casa perfectă în satul Bradetu din județul Argeș, la poalele munților Făgăraș.

Dona și Vali au hotărât să se mute de la oraș la sat imediat după ce s-au cunoscut. Au căutat trei ani și în cele din urmă au găsit casa de la Brădetu, o locuință tipic argeșeană, cu două camere și o anexă cu două încăperi. Au pus bani deoparte lună de lună, iar apoi au făcut un credit de 18.000 de euro pentru a-și îndeplini visul. Lucrează deja de doi ani la renovarea locuinței și plănuiesc să se mute definitiv în 2022. Momentan petrec trei zile în București și patru la sat, muncind la construcție, dar și la grădina de 2500 de metri pe care o au.

De la oraș la sat: cum a început totul

Dona (33 de ani) lucrează în comunicare, iar Vali (39) în protecția mediului. Împreună formează un cuplu de aproape șase ani, care s-a tot perindat prin chiriile Bucureștiului. Au stat ba în Cotroceni, vecini cu Grădina Botanică, într-o garsonieră de 27 de metri pătrați, dar cu sufragerie în curte, ba la Unirii, la etajul patru, într-un apartament de 70 de metri pătrați.

Ei povestesc cum ultima variantă n-a fost una de succes, deoarece o locuință la șosea vine la pachet cu o groază de factori enervanți: praf, gălăgie, trafic și noxe. În prezent, locuiesc în Prelungirea Ghencea, departe de centru, dar unde au liniște și metroul aproape. „O soluție bună de compromis”, după cum spun chiar ei. Decizia de a se muta la țară a venit la puțină vreme după ce s-au cunoscut, iar asta pentru că ambii se simt acasă atunci când sunt în natură. „Dar nu în parc sau la picnic, ci in the middle of the wilderness. Deși funcționăm optim și în oraș, am știut amândoi că nu în citadelă ne este locul, așa că am decis să ne mutăm în mijlocul naturii” , spune Dona.

Și-au făcut un plan de bătaie, s-au înarmat cu răbdare și au pornit în căutarea spațiului ideal. Principalul criteriu după care s-au orientat a fost natura. Și-au dorit să fie cât mai aproape de sălbăticie și munte, dar să aibă un oraș în proximitate, iar ca zonă istorică au ales Muntenia, la maximum trei ore de București. „Căutam un sat viu, ca să nu ne mutăm într-un muzeu, și o casă cu grădină, cât să nu fim îngrămădiți, dar să ne putem ocupa noi de ea. Am căutat trei ani, sat cu sat, uliță cu uliță, dar și link cu link (pentru că am căutat și online, și offline), iar acum doi ani am găsit Brădetu 196”, spune Vali despre casa de 80 de ani din satul cu același nume, aflată la numărul 196.

Casă la țară, cu bani strânși la pușculiță&credit

Chiar dacă știau că e bine să ai mereu niște bani puși deoparte, cei doi nu stăteau foarte bine la capitolul economii . După ce au pus pe hârtie toate lucrurile necesare pentru mutarea lor la țară – în primă fază, un buget pentru avans, precontractul de la notar, cadastru și intabulare, agent, inclusiv combustibil pentru mobilitate, – au început să pună și bani la pușculiță.

Într-un an au reușit să strângă 2000 de euro, după ce în unele luni puneau deoparte 200 de lei, iar în altele 400 de lei. Banii ăștia, așa cum mărturisesc, le-au folosit de minune atunci când au găsit această casă la țară. În ceea ce privește prețul concret pe care l-au dat pe casă și pe teren, Dona se ferește să spună o sumă fixă, deoarece poate induce în eroare. „Variază în funcție de o mulțime de factori, de la zonă, suprafață, existența casei, a partidei de curent, situația juridică, chimia cu vânzătorul sau motivul pentru care acesta vinde. Cert este că am făcut un credit de 18.000 de euro ca să ne putem permite și achiziția, dar să schimbăm și șarpanta și acoperișul”, precizează ea.

Demersul economisirii nu a fost unul greu, ci unul lung, după cum spun cei doi tineri. Ei vorbesc cu entuziasm și mărturisesc că este foarte satisfăcător, dacă ai răbdare, să vezi cum reușești să strângi un mic capital. „Pentru că visul era cel mai important pentru noi, renunțările, pentru că au existat, n-au fost o problemă. Eram mai curând concentrați să maximizăm suma pe care ne permiteam s-o economisim, decât să suferim din cauza înfrânării”, spun Dona și Vali.

Casă la țară: Brădetu 196

Casa pe care au ales-o este una tipic argeșeană, cu soclu înalt de piatră, prispă (ori sală, cum e numită local) cu foișor, beci sub casă și tindă. Are două camere și o polată (anexă, cum i se pune în zonă) cu două încăperi. E construită din lemn, pământ și piatră și e poziționată cu fața spre nord nord-est, astfel încât tinerii să aibă vedere spre munții Iezer. Curtea are 2500 de metri pătrați, pe care stau plantați mulți meri, pruni și nuci, dar „cei mai mândri stau cei doi tuia gigantici din fața casei.”

Dona și Vali lucrează deja de doi ani la casă, după un plan stabilit în avans: două lucrări majore în fiecare an și alte câteva mai mici, astfel încât, atunci când se vor muta definitiv, casa să fie gata să-i primească. Recondiționarea a început cu cea mai importantă lucrare, acoperișul. „Era în proporție de 60% afectat și avea o gaură prin care încăpeam și eu și Vali și ploaia. Am continuat cu reparații la soclul casei, pe care l-am făcut tot din piatră și, odată cu el, a început și prietenia noastră cu Bogdan – un meșter de la două, trei sate distanță de noi, care de atunci ne ajută cu majoritatea lucrărilor. Este extrem de atent, răbdător și nu are rețineri în a folosi materiale naturale, chiar dacă, de cele mai multe ori, înseamnă mult mai mult timp pentru execuție”, spune Dona.

În 2020, cuplul a început lucrările la polată. Casa au renovat-o fără să modifice nimic la ea, însă anexa au recondiționat-o prin demolare, deoarece, așa cum povestesc, neavând temelie, lemnul de la bază era măcinat de putregai și termite, iar în timp se desprinsese cu totul de casă, fiind o adăugire ulterioară. Din martie și până în octombrie, au finalizat baia, lucru pe care l-au considerat o mare victorie, dar și bucătăria la gri. Cât despre lucrările mici, au făcut fântâna, de șase metri adâncime, și au instalat o mini stație de epurare. Pas cu pas, cuplul începe să întrevadă finalul reabilitării și nici că le vine să creadă că-mi spun asta.

Pentru 2021 au în plan să termine bucătăria: să facă sobă, să ia mobila și electrocasnicele, iar apoi să înceapă să coacă „demențe la cuptor.” Pe lângă toate astea, mai au de pus beciul la punct, podul, iar apoi să înceapă amenajările interioare. „Cum zice o vorbă, la țară ai mereu ceva de făcut, așa că de terminat nu vom termina niciodată. Și asta e frumusețea unei case în mediul rural. Mai ales că nici nu am povestit câte sunt de făcut prin curte. Gospodăria nu-i doar casa, iar când nu lucrăm înăuntru, lucrăm afară. De la cosit, la tuns pomii fructiferi, la făcut adăpost pentru lemnul de foc, la strânsul, tăiatul și spartul lui, la cules fructe și multe altele pe care le vom descoperi pe parcurs”, mărturisește Dona.

Tehnicalități și decor

La capitolul încălzire, gaz, apă curentă, Vali și Dona povestesc despre cum utilitățile sunt doar un vis frumos, ca în majoritatea satelor din România. Ei și-au făcut singuri canalizare și au investit în acea mini stație de epurare, ca să poată folosi apa menajeră în grădină, și au reușit să-și tragă apă în casă. Încălzitul ambiental va fi asigurat de sobe, iar boilerul se ocupă de încălzirea apei. „Când ne vom muta definitiv, vom lua o centrală pe lemne ca să ne ocupăm de un singur focar. Gaz? Ce e ăla? Gaz nici nu prea ne dorim. În următorii doi ani, ne vom ocupa și de sistemele alternative pentru casă – panouri fotovoltaice pentru curent și solare pentru apă, poate și-o eoliană mică și, cine știe, poate în timp ne vom transforma din consumatori în prosumatori”, spune Vali.

Întreg procesul la care s-au înhămat este plin de provocări, iar cele mai multe, așa cum mărturisesc cei doi tineri, sunt legate de etapele de construcție. Au ales să folosească materiale naturale (șița, lâna, lutul, lemnul, piatra), în proporție de 80%, iar ele au alt ritm față de materialele fast-building.

„Sunt mult mai vii și au nevoie de mai mult timp ca să le convingi să rămână acolo unde le pui și să devină casă. Lutul are nevoie de săptămâni bune cu soare ca să se usuce, lemnul trebuie tratat, piatra trebuie așezată bucată cu bucată ca să devină temelie. Toate au o rânduială și o ordine în care trebuie făcute. E fain tot procesul, dar uneori ne-am încercat răbdarea bine de tot. Pot să-ți trimit o poză cu firele de păr alb apărute anul ăsta”, explică Dona.

Își doresc foarte tare să se ocupe singuri de designul de interior, lucru care pe Dona o sperie. Ea spune că resursele sunt limitate, așa că nu vor apela la cineva specializat, dar își ia doza de inspirație de la oamenii care fac asta ca profesie.

În mare, vor amenaja simplu și funcțional, deoarece casa este mică și nu e loc de brizbrizuri. Așa cum detaliază, vor alege un mix de obiecte recuperate, IKEA, mobilă făcută la comandă (l-au descoperit pe meșterul Pavel din Câmpulung) și produse de la producători români. Au reușit să-și facă deja un rând de perdele cu Atelier Tron (care e vecină de vale cu ei), iar soba și-au ales-o de la Teracota Mediaș. Dona spune că deși bucătăria e în plan pentru anul viitor, deja a început să-și facă mici cadouri de pe site-urile Fonta Mae, Tipar, Sorbitor și Decartis_ceramics.

Vali și Dona se vor muta definitiv la Brădetu 196 în 2022 și încă nu știu cât va însemna toată povestea asta din punct de vedere financiar. Au un excel unde-și notează toate cheltuielile, dar încearcă să nu se uite la el foarte des. Un lucru e cert, după cum spun amândoi, 25% din salariile lor merg în contul de economii numit Brădetu 196.

De la oraș la sat: izolare și pandemie

Cuplul ajunge în fiecare săptămână la țară, iar weekendurile sunt rezervate exclusiv pentru acest demers. Iar de când a început pandemia, ei stau trei zile în București și patru zile la Brădetu. Cât timp a fost impusă carantina, cei doi au stat la țară, iar asta le-a permis să avanseze într-un ritm susținut lucrările. Practic, din martie au stat doar aici și, așa cum povestesc, au trăit un soi de demo pentru mutarea definitivă, doar că fără baie și fără bucătărie. Au lucrat de acasă în toată această perioadă, dar așa au putut fi și lângă meșteri și s-au sfătuit în toate etapele de construcție.

Apropo de job-uri, una dintre cele mai dese întrebări care le este adresată are legătură cu munca lor, odată mutați de tot la Brădetu. Ei nu-și fac așa multe probleme, cel puțin nu în etapa asta. Așa cum zic, au multe scenarii în minte, dar pe care le vor detalia odată cu mutarea propriu-ziuă. Dorința lor principală este de a se întreține făcând ceva local în sat.

Mutarea de la oraș la sat îți schimbă viața complet

Dona și Vali își doresc foarte tare să se mute la țară, așa că sentimentul că este prea greu nu se prinde de ei. Recunosc că mai au din când în când o cădere nervoasă, iar atunci fac o plimbare pe deal, până la Biserica Hoților, o formațiune de piatră, de pe care se vede toată valea, și optimismul le revine rapid.

Povestesc cum au învățat o lecție foarte valoroasă până acum, apropo de diferențele dintre așteptări versus realitate: „una proiectezi pe hârtie, în gând și-n excel, și alta iese în realitate, mai ales când recondiționezi o casă de 80 de ani.” Pentru a-și păstra echilibrul psihic, au avut nevoie să se obișnuiască cu acest gând, mai ales că Dona este perfecționistă.

Între timp, s-a lecuit: „înainte de a trece prin etapa asta, strâmb, inegal, necentrat, diferit erau monștri pentru mine, dar acum fac parte din frumusețea unei case vechi realizată din materiale naturale a căror proprietate principală nu este perfecțiunea. Cred că după doi ani de șantier, ne permitem să o dăm în bară fără să mai punem presiune pe noi aiurea.”

Întrega lor poveste este axată, în primul rând, pe dorința comună de a-și face o viață în mijlocul naturii. Dona și Vali nu s-ar fi iertat niciodată dacă n-ar fi făcut acest pas și încă s-ar fi întrebat ce să facă să fie fericiți. Cât despre frici, Dona descrie cum afară plouă cu găleata, cât ea răspunde la interviu, și cum se așteaptă să plutească în câteva ore. „Uneori mă sperie faptul că natura (culmea, cea pentru care ne-am mutat aici) nu ține cont că locuința noastră are 80 de ani și ar trebui să fie mai blândă cu ea”, spune tânara.

Odată cu această alegere, Dona și Vali nu divorțează iremediabil de București sau de orice altă citadelă. Oricând li se va face dor de un film sau un concert, de un prieten sau de niște chiftele de la Balls, se vor urca în mașină sau în rată? și vor veni. Prietenii se bucură că „vor avea bunici la țară”, dar și pentru că decizia cuplului înseamnă un loc unde ei își pot face vacanțele în natură. Adoră să aibă curtea plină, așa că toată lumea are de câștigat. Cât despre cei din familile lor, ei s-au convins de la prima vizită în Brădetu că tinerii au luat hotărârea cea bună. „Cine știe, poate îi convingem să se facă vecini cu noi”, glumește Dona.

Dacă și tu ai o casă la țară și vrei să împărtășești povestea cu noi, dă-ne un semn pe [email protected], iar cineva din echipa noastră îți va scrie cât de curând.