Un cuplu din Anglia a transformat un grajd de vaci din Moeciu de Jos într-o cabană ecologică

Traiul la urban poate însemna adesea un ritm alert, poate fi gălăgios și poluat. Suntem curioși să aflăm poveștile oamenilor care au au plecat din oraș, să descoperim de ce au luat această decizie, cât de greu sau ușor le-a fost și cum li s-a schimbat viața. Continuăm seria „De la oraș la sat” cu povestea a doi tineri care au transformat un grajd pentru vaci într-o cabană cochetă de munte.

Proprietarii cabanei denumite The Cow Shed, Oana Gray (35 de ani) și Elliott Gray, soțul ei (34 de ani) de origine irlandeză, activează amândoi în același domeniu, oil &gas și green energy, fiind ingineri topografi offshore (pe vas). S-au cunoscut la un training în Marea Britanie, acolo unde și locuiesc permanent din 2017, de când s-a născut băiețelul lor, Mircea. Doi ani mai târziu, s-a născut și cabana lor din Moieciu de Jos, o casă de oaspeți deschisă inițial unui cerc restrâns de oameni, fie că erau din România, SUA, Australia, China sau Africa.

Când au început să-și caute casa visurilor, soții Gray au pornit căutările din zona Sibiului, mergând din sat în sat. Au închiriat o mașină și, timp de trei săptămâni, au colindat toate satele din Sibiu până la Moieciu. Au văzut foarte multe case până să o găsească pe cea pe care au putut-o numit-o ACASĂ. „Amândoi avem aceleași înclinații și idei în a renova case, obiecte vechi. Ne place să le dăm un alt scop sau să le readucem la viață. Când am cumpărat casa, de fapt am cumpărat un proiect care a durat ani de zile. Pentru altcineva poate nu e perfect și nu va fi niciodată, dar pentru noi este”, spune Oana.

„Când am cumpărat casa, era mai mult o adunătură de lemne, cel puțin așa a declarat evaluatorul. El ne-a sfătuit să nu o cumpărăm. Era ca un grajd. Acoperișul era atât de distrus, încât ploua și ningea înăuntru, geamurile erau sparte sau crăpate și sufla vântul peste tot. Nu era izolată, așa că temperatura de afară era la fel ca cea dinăuntru, centrala era una pe păcură, care nu mergea, iar șemineul din living era atât de bine făcut, încât scotea fumul în casă și căldura pe coș”, își amintește Oana.

Din fosta configurație au mai rămas doar pereții și fundația, care e făcută din piatră de rău. În rest, au modificat totul, de la băi, bucătărie și până la exterior. Dar au păstrat și au refolosit grinzile de lemn din casă și pereții din lemn stil rândunică, vechi de cel puțin 100 de ani.

Au dat o șansă unei „adunături de lemne” pentru peisajul natural de poveste

Casa e situată pe deal, departe de aglomerație și gălăgie. La vest este Masivul Piatra Craiului, iar la S-E este Masivul Bucegi. De lângă această cabană pleacă multe poteci de hiking, trecking și bicicletă.

Renovarea acestei case-grajd a costat în jur de 70.000 euro, deși soții Gray recunosc că, la un moment dat, au pierdut șirul cheltuielilor. Au reușit să țină bugetul chiar și la atât prin faptul că s-au ocupat singuri de lucrări, împreună cu câțiva vecini. Procesul a fost anevoios și greu și a durat din 2015 până în 2019.

„Eram tineri, aveam 26 de ani și eram dornici de un proiect fain și o provocare. Așa că ne-am luat toate sculele și materialele de care aveam nevoie și am început treaba. Ne uitam seara pe YouTube la filmulețe despre cum se pune gresie și faianță, cum se izolează casă, cum se montează rigips și OSB, cum se montează instalația sanitară sau un WC, cabina de duș, chiuveta etc”, povestește Oana. Finisajele deja existente le-au dat jos și le-au donat, iar după ce au înlocuit tot ce însemna plastic, MDF și PFL, au cumpărat doar materiale din lemn, metal sau sticlă. Ușile au fost făcute din lemn, pe comandă, de tâmplarul din sat. De fapt, soții Gray au încercat să lucreze cu cât mai mulți oameni din sat, vecini și meșteri vechi.

Cum arată acum această locuință? Casa are un beci cu o cameră tehnică, parterul cu bucătăria, livingul, o baie și o cameră, iar la etaj sunt restul camerelor (în total sunt șase), fiecare cu baie proprie. Mansarda înseamnă mini apartamentul proprietarilor, unde cei doi au compartimentat spațiul inteligent, astfel încât să poată amenaja dormitorului băiețelului lor, dormitorul matrimonial cu vedere spre Piatra Craiului și o baie. Au refăcut, bineînțeles, și terasa, care fusese lăsată în paragină și era putrezită, un balcon și prispa din fața casei, care erau în același stadiu.

Utilități înseamnă, momentan, doar curentul electric, dar proprietarii își doresc să instaleze panouri fotovoltaice, pentru a folosi cât mai multă energie verde. Apă au din fântâna proprie, care e poziționată jos, lângă râul Valea Mielului, care izvorăște din Muchia Scoarței și care curge pe terenul lor. Cei doi testează apa în fiecare an și susțin că ar putea să o îmbutelieze, la cât de bună este. Pentru încălzire, au centrală pe lemne și un șemineu în living. Canalizare nu există, așa că cei doi folosesc o fosă pe care o vidanjează.

„Cât despre gunoi, noi reciclăm. Îl strângem, îl sortăm și îl ducem în Brașov la centrele de colectare. Resturile de mâncare se duc la câțiva căței ai ciobanilor, prietenii noștri, iar dacă sunt legume, avem niște găinușe foarte harnice și ne place să le răsfățăm. Din restul facem un compost, pe care îl punem în grădină, peste rândurile de legume și zarzavaturi. În concluzie, nimic nu se pierde, totul se transformă”, mai spune Oana.

Chestionar cu idei bune

Stilul casei: Mobila care a fost aici când am cumpărat casa era din MDF și PFL, așa că am dat-o din nou vecinilor. Iar noi am cumpărat mobilă din lemn masiv, de pe OLX sau din magazinele de antichități. După lungi căutări, am găsit ce am vrut. Am încercat să combinăm stilul tradițional românesc cu cel englezesc și cu cel săsesc.

Cel mai autentic românesc obiect de mobilă sau de decor: Cel mai fain, autentic, deosebit și vechi lucru din casă este un covor moștenire de familie, vechi de 150 de ani, din zona Călărași. E făcut din lână, lucrat manual, în culori naturale, vii. L-am primit cadou la nunta noastră și stă la loc de cinste, pe perete, ferit de lumină, să nu-i afecteze culorile. De fapt, toate lucrurile din casă sunt autentice, cumpărate din satul bunicilor mei, unde am crescut, sau făcute de mama și bunica mea. Fac parte din zestrea familiei. Aici vorbim de scoarțe, obiecte de lemn, covoare, cuverturi și ștergare.

Cea mai mare provocare: Renovarea unei case vechi este o provocare în sine, pentru că nu știi ce vei găsi dedesubt. Am descoperit tot felul de probleme, pe măsură ce lucram la ea. Îmi aduc aminte când dădeam drumul la duș în camera de sus și ploua în living… Iar când stăteai în pat, simțeai cum suflă vântul pe la urechi. Erai foarte conectat cu natura. Înghețau țevile și am avut mari probleme, iar în casă nu reușeam să ridicăm temperatura la mai mult de 8 grade. Au fost multe momente în care am vrut să renunțăm, dar a doua zi o luam de la capăt, cu altă energie și speranță.

Colțul preferat: Preferatul meu este fotoliul de lângă șemineu. Iarna e minunat pentru citit la lumina focului, iar dacă te uiți în dreapta ta, vezi terasa cu priveliște spre Piatra Craiului. Lângă el este așezat lădoiul săsesc și un dulăpior de colț, în același stil. Ești înconjurat de geamuri mari, prin care te încălzește și soarele.

Foto: Airbnb, Facebook, arhiva personală