LIFE

Ce trebuie să știi dacă vrei să găzduiești refugiați

Principala nevoie a ucrainenilor care fug de război este cea de a fi sub un acoperiș sigur. Am vorbit cu doi români care le-au oferit cazare refugiaților despre interacțiunea cu ei și despre cum și-au pregătit casele.

Pe Vlad, din Brașov, l-a mobilizat tristețea mamei lui. Fost medic pediatru, femeia era foarte mișcată de suferința pe care o vedea la știri pe chipurile copiilor fugiți din Ucraina alături de mame și bunici. Atunci s-a gândit că apartamentul lui de trei camere e cam mare pentru el și cățelușa lui. A eliberat două dulapuri, a adus pături, perne, lenjerii și o cafetieră, iar el s-a mutat înapoi în apartamentul mamei, în camera copilăriei lui. Apoi a anunțat pe grupuri de Facebook că își deschide ușa refugiaților. Printr-un ONG au ajuns la el două mame, doi copii și o bunică.

„Au plecat din Odessa și au făcut patru zile pe drum. Au stat în diverse locații, însă unele neprielnice – au nimerit numai în frig. Lumea încerca să-i ajute, dar erau nepotrivite condițiile pentru ce aveau ei nevoie, având și copiii de 4 și 6 ani”, a spus Vlad.

La una dintre cazări, bunica a alunecat pe scări și și-a fracturat glezna, astfel că sunt nevoiți să rămână în Brașov în jur de o lună. Vlad le-a pus la dispoziție informații despre organizații sau restaurante care oferă pachete sau mese calde pentru refugiați, dar musafirii lui au refuzat un ajutor suplimentar.

„Spun că au primit destule. Ei văd aceste acte de caritate ca un schimb, nu ca pe un ajutor, și se simt prost că nu au ce da în schimb. Dar sigur că noi nu așteptăm nimic”, a spus bărbatul.

*

Alina, din București, lucrează la o firmă care închiriază apartamente pe termen lung în numele proprietarilor români care sunt plecați în străinătate. Pentru că unele locuințe erau libere, ea a primit acordul proprietarilor să cazeze oameni aflați în nevoie. Astfel, într-o garsonieră sunt cazați doi studenți fugiți de războiul din Ucraina, iar într-un apartament sunt șapte persoane, dintre care trei copii, cu tot cu un cățel și un iepure, și o femeie însărcinată. Chiria pentru cele două locuințe, precum și restul cheltuielilor, sunt acoperite de un alt client de-ai firmei.

Pentru că apartamentul era pregătit pentru chiriași care ar fi stat timp îndelungat și care fi venit cu tot cu bunurile lor, Alina a trebuit să aducă saltele gonflabile, lenjerii, prosoape, pilote, perne. În rest, musafirii n-au vrut să accepte mâncare, ba chiar s-au oferit să plătească chirie.

Alina mai găzduiește o femeie la ea acasă și a creat în jurul ei un circuit de oameni care vor să ajute, fie cu cazare, când cererile sunt prea multe, fie cu mâncare și produse.

„Deși doamna însărcinată este destul de afectată emoțional – mergem săptămâna viitoare la un medic să ne asigurăm că totul e în regulă cu sarcina –, în general atitudinea lor nu este cea a unor victime. Sunt recunoscători pentru ce li se oferă, își fac planuri și caută soluții”, a spus Alina.

***

Informații utile dacă vrei să găzduiești refugiați

Ajutorul societății civile a apărut în special din cauza lipsei de reacție a autorităților, însă e important de reținut că principala nevoie a refugiaților este de siguranță.

„Fiind multe oferte individuale, este de recomandat să existe un coordonator care să țină o evidență a tuturor ofertelor, cu persoană și date de contact (și date de buletin al celor ce preiau refugiați), pentru a putea fi făcut un follow-up și pentru a preveni traficul de persoane”, sfătuiesc expertele în ajutor umanitar Diana Tonea și Claudia Byrne într-un ghid.

Așadar, dacă vrei să găzduiești oameni care fug din calea războiului, trebuie să te înscrii în acest formular sau în registrul național al Guvernului.

„Asigurați-vă că locațiile unde vor fi cazați refugiații sunt verificate și că există condiții de trai decente”, transmit cei de la eLiberare, o mișcare socială împotriva traficului de persoane și a exploatării sexuale.

În plus, conform articolului 12 din OUG 194/2002, românii au obligația să anunțe dacă au străini în gazdă.

„Străinul intrat legal pe teritoriul României, precum şi persoana care îl găzduieşte au obligaţia să anunţe despre aceasta organul de poliţie competent teritorial, în termen de 3 zile de la data intrării şi, respectiv, a găzduirii. În situaţia cazării în hoteluri sau în alte amenajări turistice, străinul va îndeplini formalităţile de luare în evidenţă la administraţia locului respectiv care, în termen de 24 de ore, va comunica datele necesare organului de poliţie competent teritorial. Datele […] se prezintă şi poliţiştilor din cadrul Inspectoratului General pentru Imigrări şi celor din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, la solicitarea acestora”, se arată în document.

Refugiații ucraineni au dreptul să stea 90 de zile în România, doar cu pașaportul, după care pot solicita azil.

***

Ajutor pe termen lung

În jur de 320.000 de ucraineni au intrat în România de la începutul invaziei rusești, iar pentru mulți români a fost prima dată când au interacționat cu un refugiat. Pe lângă dorința de a ajuta necondiționat, cu transport, cazare sau produse, au apărut însă și dileme de etică și de empatie. Cum vorbim cu un refugiat? Cum interacționăm cu el, când noi înșine suntem tulburați de știrile pe care le citim?

Psihoterapeutul Simona Tache a postat pe Facebook un mic ghid de bună-purtare pentru cei care intră în contact cu refugiații. Ea spune că ar trebui să fim calzi și prietenoși, să întrebăm cu ce putem ajuta, să ne exprimăm emoțiile, regretul și compasiunea („Îmi pare foarte rău pentru ce ți se întâmplă”, „Cred că îți e teribil de greu”, „În locul tău, mi-ar fi la fel de greu”). Dar să nu adresăm întrebări care să răscolească trauma, să nu dăm sfaturi, să nu vorbim despre noi și eventualele noastre traume. Și să nu spunem lucruri precum „Știu cum te simți!”, „Putea să fie și mai rău!”, „Trebuie să fii puternic!”, „O să treacă!”, „O să fie bine!”.

Experții în ajutor umanitar avertizau, încă de săptămâna trecută, că refugiații care vor veni în valurile următoare vor fi dintre cei cu resurse reduse și care vor avea nevoie de ajutor susținut, pe termen mai lung. De aceea este nevoie de gestionarea eficientă a resurselor materiale, dar și emoționale și de energie ale voluntarilor.

Tot Simona Tache a făcut un ghid pentru gestionarea emoțiilor din această perioadă, de la limitarea consumului de știri, la exerciții de respirație și a ne da permisiunea de a simți toate emoțiile care ne încearcă.

„Să acceptăm că sunt lucruri pe care nu le putem schimba, că nu putem opri noi ceea ce se întâmplă, oricât de mult ne-am dori asta. Să acceptăm și să trăim cu asta”, scrie ea.

Subscribe
Notify of
guest
0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
ULTIMELE ARTICOLE
icon

Cum să-ți faci o măsuță de cafea DIY în stil industrial