Grupul de Facebook „scară, frumos” îți arată ce înseamnă să locuiești la bloc în România

Scara oricărui bloc din România arată ce înseamnă, de fapt, traiul la comun. Când fiecare crede că spațiul comun îi aparține, atunci iau naștere situații mai mult sau mai puțin amuzante. Grupul de Facebook „scară, frumos” tocmai asta arată, iar noi ne-am consultat cu un specialist ca să aflăm de unde vin anumite tipuri de comportament. 

Pentru locuitorii de la bloc de pretutindeni, traiul la comun poate să fie uneori o reală provocare. Românii sunt, oricum, campionii Uniunii Europene (UE) în calitate de proprietari de case. În 2020, peste 95% locuiau într-o locuință personală, arată o statistică Eurostat. În același timp, un procent de 56% din populația României trăiește la oraș. Iar asta înseamnă aglomerație când vine vorba de traiul la comun, idei diverse pentru același principiu sau, inevitabil, conflicte. 

Pentru a arăta această diversitate trăită la comun a fost înființat grupul de Facebook „scară, frumos”. Prin diverse postări, grupul arată absurdul, frumosul și cealaltă realitatea a traiului la comun. 

Inițiatorul grupului, Alex, spune că ideea grupului i-a venit atunci când „niște domni izolau termic panoul electric de pe scara mea”. Pe principiul „sharing is caring” a vrut astfel să arate și altora ce înseamnă traiul la comun și ce alte astfel de ipostaze mai pot fi împărtășite cu alți locuitori de bloc și nu numai. 

Astfel, în postările grupului putem vedea mai multe exemple de cum este perceput traiul la comun. Anunțuri malițioase sau de avertizare, display-uri de artă, plante sau mobilier pe holurile comune, însușirea spațiului comun în diverse forme sau asumarea poziției de stăpân în diverse situații de către diverși vecini. 

„Nu am fost pregătiți pentru traiul la comun”

Sociologul Gelu Duminică spune că toate acestea reprezintă, în principiu, elemente de cultură care ne-au fost transmise genetic, aduse în față de un anumit context. 

Concret este vorba de urbanizarea forțată din perioada comunistă. „Noi nu am fost cu adevărat pregătiți pentru traiul în comun. Epoca asta comunistă care ne-a obligat să trăim în blocuri și deodată nu a făcut decât să arate cultura pe care noi o aveam înainte”, explică Gelu Duminică.

Cultura de dinainte avea la bază traiul în mediul rural. Acolo, omul era obișnuit să se auto-gospodărească. Adică să pună murături, să taie porcul, să facă vin sau țuică. Chiar dacă s-a mutat la bloc, în perioada comunistă omul a continuat să facă toate lucrurile astea. 

„Toate sunt efecte adverse ale urbanizării forțate din acea perioadă. O urbanizare care nu a adus cu sine o ajustare a comportamentului. Ajustarea asta începem să o vedem tot mai mult după 1990. Din momentul în care lucrurile au început să evolueze, pe o scară normală, către înțelegerea a ceea ce înseamnă spațiile comune”, explică sociologul. 

Traiul la comun: microsocietatea de pe scara de bloc

Analizată cu atenție, scara de bloc poate să fie privită drept o microsocietate. Unde există oameni diverși, însă unde sunt și valori comune agreate și înțelese exact ca în societatea macro. 

Gelu Duminică crede că într-o astfel de microsocietate se ajunge la anumite situații, amuzante sau nu, pentru că „nu am fost învățați că traiul la comun înseamnă și compromis”. „Și înseamnă, mai degrabă, că trebuie să avem grijă de binele comun, nu de binele privat”, explică el. 

Pe de altă parte, tot pe scara de bloc apare și fenomenul de excepționalism. Fenomen care, inevitabil, dă naștere la tot felul de episoade de viață tipic românești. 

„Suntem diverși, nu suntem unici. Unii dintre noi vom putea conviețui, alții nu. Sau putem conviețui, dar după regulile noastre. Pentru că legea nu e pentru toți, deci nici regulile nu sunt pentru toți. Excepționalismul ăsta care se vede în macrosocietate se vede și în microsocietate”, zice specialistul. 

Într-un asemenea context, pentru ca orice conflict și nemulțumire să fie evitate, el recomandă să exersăm respectul față de celălalt. „Și gândul că nu trebuie să oferi celuilalt ceea ce tu nu poți sau nu vrei să primești”, completează tot el. 

Totodată, fiind vorba de diversitate, relațiile și cunoașterea celor cu care împărțim un spațiu de locuit ar trebui să fie de ajutor. „Trăim într-un bloc cu 40 apartamente și nu ne cunoaștem vecinii, deși stăm de 15 ani în blocul ăla. Cunoașterea limitată conduce către tot felul de reacții adverse. Care de multe ori se manifestă și prin lipsa de respect”, explică sociologul. 

Traiul la comun se schimbă în bine dacă pornim de la lucruri mici

Pentru ca traiul la comun să fie benefic tuturor nu trebuie să așteptăm ca schimbarea să pornească de la celălalt, ține să menționeze Gelu Duminică. 

„Din păcate, dacă ne uităm la ce se întâmplă în societate, este o manifestare pe care o vedem și în societatea at large. În momentul în care noi aruncăm pe geam lucruri, de la mucul de țigară până la pampersul copilului, nu conștientizăm că scoatem mizeria de la noi din curte, deci din casă, și altcineva trebuie să îndeplinească atribuția de curățenie. Când noi înșine puteam să facem același lucru în pătrățelul nostru”, arată specialistul. 

Traiul la comun: e ok să râzi în anumite situații?

Cum grupul „scară, frumos” este unul dintre exponenții acestor tipuri de comportamente când vine vorba de traiul la comun, am fost curioși să aflăm dacă e sănătos să râzi de cei care cred că scara de bloc le aparține. 

„Ironia e normală. Eu nu m-aș supăra pe ironie dacă rămâne la stadiul de ironie. Nu m-aș supăra pe mișto dacă e făcut cu bun simț. Însă gluma are limite. În momentul în care încalcă demnitatea umană și se transformă în atac la persoană atunci devine bullying”, atenționează sociologul. 

„Ceea ce se întâmplă este cât se poate de normal”

În final, Gelu Duminică crede că lucrurile se schimbă în mod natural. „Numai că noi ne comparăm cu societatea vestică uitând că acolo se experimentează traiul la comun cu minim 50-100 de ani înaintea noastră. În momentul în care se construiau marile blocuri din Occident, noi încă eram o zonă eminamente rurală. Mici embrioni de urbanizare, cât de cât. Bucureștiul în perioada interbelică, de exemplu, avea foarte puține blocuri, dacă le putem numi așa”, povestește el. 

Adaptarea la nou întâmpină mereu rezistență. Iar schimbarea durează, după cum putem vedea și în prezent. „Eu cred că ceea ce se întâmplă este cât se poate de normal, din punct de vedere al dezvoltării umane și al ajustării comportamentului. Nu trebuie să ne considerăm cei mai proști din curtea școlii, că nu suntem”, încheie Gelu Duminică. 

Foto: Facebook