Ce este gazul Radon, cum verifici valoarea lui în casă și cum te poate afecta un nivel prea ridicat

Gazul Radon este un exemplu clar de risc invizibil, dar real, din interiorul locuințelor. Nu poate fi depistat prin miros sau aspect, însă efectele lui asupra sănătății pot fi severe în timp. Află din articol ce este gazul Radon, cum verifici ce valoare are în casă și de ce la nivel devine periculos pentru sănătate. 

Ce este gazul Radon

Radonul (Rn) este un gaz radioactiv natural, inodor, incolor și insipid, rezultat din procesul de dezintegrare a uraniului existent în scoarța terestră. Mai exact, el apare în mod continuu în sol și roci, ca parte a lanțului de dezintegrare uraniu – radiu – adon. În aer liber, radonul se diluează rapid și nu atinge concentrații îngrijorătoare. Problema apare însă în spațiile închise, unde acest gaz se poate acumula fără ca oamenii să își dea seama. 

Radonul ajunge în locuințe în special prin contactul direct cu solul. Fisurile din fundație, crăpăturile din placa de beton, rosturile de construcție, spațiile din jurul conductelor sau cablurilor, precum și subsolurile și demisolurile insuficient ventilate sunt principalele căi de pătrundere. În sezonul rece, riscul de acumulare crește și mai mult deoarece ferestrele sunt ținute mai mult închise, iar diferențele de presiune dintre interior și exterior pot trage aerul din sol în casă. 

Pericolul radonului nu vine neapărat din prezența efectivă, ci din radioactivitatea sa. Atunci când este inhalat, produșii săi de dezintegrare se pot fixa în căile respiratorii și pot iradia țesutul pulmonar. Expunerea pe termen lung crește riscul de cancer pulmonar, iar acest risc este cu atât mai mare în cazul fumătorilor, unde efectele fumatului și ale radonului se potențează reciproc. 

Cum poți detecta gazul Radon în casă

Spre deosebire de alte componente ale aerului din locuință, radonul nu poate fi detectat fără instrumente de măsurare. Nu există aplicații de telefon care să îl detecteze direct, iar simțul uman olfactiv nu îl poate percepe. Singura metodă sigură este măsurarea concentrației de radon din aer cu ajutorul unor teste sau dispozitive specializate.

Cele mai simple sunt testele de radon pe termen scurt, care se folosesc de la câteva zile până la câteva săptămâni. Acestea pot oferi un prim indiciu, dar nu reflectă întotdeauna situația reală, deoarece nivelul de radon variază zilnic și sezonier. Pentru o evaluare corectă, sunt recomandate testele pe termen lung, care se desfășoară pe o perioadă de cel puțin trei luni și pot ajunge până la un an. Acestea oferă o medie anuală considerată cea mai relevantă pentru evaluarea riscului.

Există și monitoare electronice continue, care măsoară constant concentrația de radon și pot arăta variațiile de la o oră la alta. Acestea sunt utile mai ales după aplicarea unor măsuri de reducere, pentru a verifica dacă intervențiile au fost eficiente. 

În ceea ce privește valorile considerate acceptabile, trebuie reținut faptul că nu există un nivel complet sigur. La nivel european, statele membre au stabilit un nivel național de referință de maximum 300 Bq/metru cub* ca medie anuală, valoare adoptată și în România. Depășirea acestui prag indică necesitatea unor măsuri de reducere. În schimb, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) recomandă ca, acolo unde este posibil, concentrația să fie sub 100 Bq/metru cub. 

În România, zonele cu risc mai ridicat în ceea ce privește prezența radonului sunt asociate cu anumite structuri geologice, în special în Transilvania și în nord-vestul țării. Printre județele unde s-au raportat frecvent valori ridicate se numără Alba, Cluj, Bihor, Mureș, Sibiu, Brașov, Timiș și alte câteva din centrul și vestul României. 

Ce valoare este periculoasă pentru sănătate

Cu cât concentrația de radon este mai mare și expunerea mai îndelungată, cu atât riscul pentru sănătate crește. Din acest motiv, se folosesc niveluri de referință care indică momentul în care intervenția devine necesară. 

Un nivel peste 100 Bq/metru cub este deja considerat un semnal de atenție, mai ales în locuințele în care oamenii petrec mult timp. Peste 300 Bq/metru cub, riscul este considerat semnificativ, iar măsurile de reducere sunt recomandate fără întârziere. Aceste valori se raportează la media anuală, nu la fluctuații de moment, motiv pentru care testele pe termen lung sunt cele mai relevante.

Efectul principal al expunerii la radon este creșterea riscului de cancer pulmonar. Radonul este recunoscut ca fiind o substanță cancerigenă, iar expunerea îndelungată poate avea consecințe grave, chiar și în absența altor factori de risc. 

Cum previi efectele Radonului

Radonul nu poate fi eliminat complet din mediul înconjurător, însă concentrația lui poate fi menținută la valori sigure printr-o combinație de măsuri de construcție, ventilație și monitorizare.

Una dintre aceste măsuri este ventilația corectă și constantă a casei. Aerisirea zilnică, chiar și pentru intervale scurte, ajută la diluarea radonului acumulat în interior. În locuințele moderne, foarte bine etanșate termic, acest aspect devine esențial deoarece schimbul natural de aer este mult redus. 

O altă măsură importantă este etanșarea punctelor prin care radonul poate pătrunde din sol. Fisurile din fundație, crăpăturile din placa de beton, rosturile dintre pereți și pardoseală, precum și spațiile din jurul țevilor sau cablurilor trebuie sigilate corespunzător. 

Pentru locuințele în care măsurătorile indică valori ridicate, se recomandă soluții tehnice dedicate, cum ar fi sistemele de depresurizare a solului de sub casă. Acestea funcționează prin captarea aerului din zona de sub fundație și evacuarea lui în exterior, înainte ca radonul să ajungă în interiorul locuinței. 

În subsoluri și demisoluri, unde riscul de acumulare este mai mare, ventilarea directă a acestor spații joacă un rol esențial. Nu în ultimul rând, monitorizarea periodică este cheia prevenirii pe termen lung. Măsurarea radonului ar trebui privită ca un proces repetat, mai ales după renovări, termoizolări sau modificări ale sistemului de ventilație.