Trucul de amenajare care m-a ajutat să mă reapuc de citit și opt cărți pe care le recomand

Am aruncat o întrebare în redacție și am adunat câteva dintre cărțile noastre preferate, de care ne dorim să știi. A ieșit o listă cu opt cărți de citit în sezonul primăvară-vară, ficțiune și non ficțiune. Unele dintre ele sunt apăsătoare și or să te afunde într-un fotoliu, dar merită.

Salut, mă numesc Denisa și în 2020 mi-a fost foarte greu să mă concentrez la a citi o carte cap coadă. Poate pentru că am consumat mai multe știri ca oricând, poate pentru că am stat atât de mult cu ochii în calculator, ședințe video și agende, încât la finalul multor zile m-am simțit mai obosită ca oricând. Dar după mai multe luni, am început să testez câteva lucruri care m-au ajutat să mă întorc la cărți.

Locuiesc într-o garsonieră, ceea ce înseamnă că în aceeași cameră dorm, muncesc, mănânc, fac sport și mă relaxez. După primele șase luni din 2020 mi-a venit din ce în ce mai greu să separ munca de viața personală, să îmi delimitez spațiile în casă și în mare, să mă concentrez la orice, dar cu atât mai mult la cărți. Am încheiat anul 2020 cu doar o carte citită. Și am început 2021 cu ceva ce credeam inutil până acum: mi-am amenajat un colț de citit.

Am pus un fotoliu în balconul mic și închis cu termopan, o masă din lemn, o păturică, un covor și mi-am făcut nu un colț, ci chiar o cameră pentru citit. În felul ăsta, simt că mi-am delimitat un spațiu care e strict pentru relaxare și cărți. Aici nu muncesc și nu mănânc, aici vin cu lumânarea după mine și cu boxa portabilă pentru muzică. Pentru că e un spațiu anume, în care îmi fac atmosferă și pe care nu-l asociez cu laptop, telefon și muncă, mă ajută mult să îmi canalizez toată atenția la un singur lucru: cartea pe care o citesc.

Și pentru că sunt într-o căutare disperată de cărți faine, mi-am luat colegele la întrebări și am pus cap la cap o listă cu opt cărți de citit în sezonul primăvară-vară 2021.

Fată, femeie, alta, de Bernadine Evaristo

Aș vrea să găsesc o traducere mai potrivită pentru „blew my mind”, dar ceva mai bun decât „m-a dat pe spate” nu-mi vine. Girl, Woman, Other e primul roman pe care l-am citit în 2021 și mi-a depășit orice fel de așteptare și orice idee despre cum credeam că se scriu cărțile. Într-o scriitură neconvențională și fresh, așezată în pagină sub formă mai degrabă de poezie, în care punctul este folosit doar între capitole, autoarea spune povestea a 12 personaje, 11 femei și o persoană non-binară, pe care le leagă 120 de ani de istorie a Marii Britanii. E o carte despre iubire, rasism, feminism, stereotipuri și identitate de gen. O carte musai de citit și de făcut cadou tuturor. Genul de lectură pe care aș împărți-o pe toate străzile din toate orașele lumii, ca pe flyere.

Între mine și lume, de Ta-Nehisi Coates

O carte subțirică, de 117 pagini, pe care o citești dintr-un foc, într-o oră-două, dar care-ți rămâne în minte mult timp după ce o termini. Sub forma unei scrisori pe care Coates i-o scrie fiului său de 15 ani, autorul te poartă prin istoria și problemele rasiale din America. Vorbește despre propria sa realitate și despre frica cu care cresc și pe care o simt afro-americanii, de stresul de a fi mereu în gardă. E o lectură revoltătoare, o lectură care te face să te întrebi de ce se-ntâmplă atâtea nedreptăți în lume și de ce, în secolul 21, încă mai există rasism.

Fiind primul eseu citit pe tema problemelor rasiale din State, pentru mine a fost ca un pumn în față. Între mine și lume e ideală dacă îți dorești să ai o imagine de ansamblu asupra lumii în care trăiești. Dacă o să-ți placă Coates, ți-l recomand și pe James Baldwin.

O viață măruntă, de Hanya Yanagihara

Într-o perioadă în care încă mai făceam top-uri – o obișnuință la care am renunțat între timp – O viață măruntă s-a aflat cred că vreo trei ani pe primul loc în rândul cărților mele preferate. Un top un pic ciudățel pentru că asta nu e deloc o carte plăcută, din contră. E una care te scoate din minți, te apasă și te face să urli prin interior. Hanya Yanagihara a construit și scris excelent o poveste despre iubire, prietenie și – mai ales – traumă. Despre cât de dificil este să porți  cu tine, de-a lungul vieții, urmele abuzurilor din copilărie. E greoaie și grea, la propriu. Are 699 de pagini și te dor mâinile de la ea. Nu e nici genul care se citește pe nerăsuflate. După primele 100 de pagini am renunțat la ea, am reluat-o după câteva luni, iar apoi nu cred că am reușit să citesc mai mult de 70 de pagini. Am avut nevoie mereu de măcar câteva zile de pauză între citiri, pentru că uneori era pur și simplu prea mult decât puteam duce. Aveam momente în care îmi doream să mă transpun în poveste și să opresc întâmplările, să-i dau două palme lui Jude, personajul principal, iar apoi să-l îmbrățișez. Rămâne cea mai frumoasă carte tristă pe care am citit-o până acum, deși nu e nimic frumos într-o carte despre abuz și traumă.

Ce-am învățat din ea? Să empatizez și cu oamenii pe care mi-este extrem de greu să-i înțeleg.

(Alina Ciobanu, Redactor Șef Lovedeco)

Pe firul de păianjen al memoriei, de Cella Serghi 

Pentru mine, ca autor, lectura asta a fost fascinantă. Însă, la fel de bine cred că o va iubi oricine a gustat din literatura română interbelică și i-a plăcut pe Mihail Sebastian sau Cezar Petrescu. Cartea e o răscolire de sentiment, de amintiri și dorințe, un jurnal al dragostei neîmplinite, o dragoste care a vibrat în scriere și-n simțire. 

Cella Serghi, protagonistă a scrierii, pune, ca-ntr-o galerie de artă, fragmente din viața sa pe șevalet, le agață în cui de cuvinte alese, descrieri fascinante și emoție pură. Cartea m-a cucerit. Am citit-o pe nerăsuflate în câteva ore și e singurul volum pe care îl iau des din bibliotecă, doar așa, să-l mai răsfoiesc, să-l retrăiesc. 

Am citit mult și divers, însă pot spune oricând că această carte rămâne scrierea mea preferată. 

Inima fiului meu, de Cecilia Anghelescu Samarghitan

Este drama unei mame care se confruntă cu boala cumplită a fiului ei, după ce a trecut deja prin durerea imensă a pierderii părinților și a patru dintre frații săi din cauza TBC-ului. Este istorisirea primei operații pe cord deschis suferită de un român, dar în afara granițelor, tocmai în Africa de Sud. Este o poveste cât se poate de reală, impresionantă peste cuvinte, despre lupta incredibilă cu moartea, cu viața, cu toate sentimentele chinuitoare provocate de o durere cumplită. Cartea, apărută în 1974 (așadar, sub ochiul aspru corector al comunismului), este o variantă cenzurată a poveștii operației făcute de doctorul Christian Barnard adolescentului Horia Samarghitan. Rămâne însă o carte ce trebuie simțită, fiind sentiment în formă pură, brută. Sigur o să te răscolească, o să te facă să apreciezi mult mai mult viața, sănătatea, puterea pe care o ai, o să îți vezi viața mai frumoasă și problemele mai mici. E o carte pe care trebuie să o citească orice om! Îmi pare tare rău că nu există o variantă retipărită. Am găsit cartea cu greu, într-un anticariat și am cumparat-o mamei mele de Crăciun, fiind cartea ei preferată. Cu puțin efort însă, sunt sigură că poți face rost de ea dintr-un simplu motiv: MERITĂ!  În plus, cuprinde fotografii din arhiva personală, iar asta e răvășitor! 

Fahrenheit 451, de Ray Bradbury 

Probabil cartea preferată atunci când îmi aleg favorita din adolescență. Fără să dau prea multe spoilere, în carte e prezentată o lume distopică, dată peste cap de o decizie a statului: de a arde toată cărțile și de a interzice cititul. Îl are ca protagonist pe Guy Montag, care are sarcina de a da foc cărților, iar toate decurg într-un fir liniștit, până când, o adolescentă îi povestește despre trecut, iar protagonistul realizează că se confruntă cu drama unei lumi în care e obligat la frică, o lumă indiferentă, robotică condusă de un consum impus de droguri și mass-media. 

Ce m-a impresionat cu adevărat la această carte, pe lângă povestea care nu are cum să nu te fascineze (mai ales privind retrospectiv anumite întâmplări istorice), este faptul că se face referire la anumite tehnologii, azi în trend, dar care nu erau poate nici în planuri în anul 1953, atunci când cartea a fost scrisă. Iar asta, pentru mine, e o dovadă de geniu literar și minte sclipitoare a autorului. 

(Larisa Bălan, social media manager Lovedeco)

Invisible Women, de Caroline Criado Perez

E o carte care îmbină ani de cercetare despre cum nevoile și activitățile femeilor nu au fost luate în calcul în decizii publice (cum ar fi dimensiunile și design-ul băilor publice sau dimensiunile instrumentelor muzicale rutele transportului public) cu povești reale și punctuale. 

Sună foarte protocolar, dar e scrisă atât de cursiv și de lejer, încât îți e greu s-o mai lași din mână. Ba chiar îți vine să subliniezi pasaje și să îndoi foaia ca să ai semn. Primul lucru pe care l-am făcut, aproape după fiecare capitol, a fost să-mi întreb prietenele apropiate dacă s-au gândit vreodată la subiectul despre care tocmai citisem. E genul de carte cu care aș începe un club de lectură cu femeile apropiate. Și poate chiar o să fac asta!

Swing Time, Zadie Smith

Swing Time e scrisă la persoana I și pornește de la prietenia foarte strânsă a două copile de culoare, eroina fără nume și Tracey, care își doresc să devină dansatoare. Una are talent, cealaltă are idei. Iar viața le îndepărtează una de cealaltă, cât și pe fiecare de dans. 

Pe măsură ce trec capitolele și eroina crește în vârstă, te trece prin prieteniile ei, prin job-uri și prin întregul procesul de maturizare, care e apăsător pe alocuri. Îmi place atât de mult cartea încât am citit-o de două ori. Construiește foarte bine lumea interioară a personajului principal, cu gânduri, trăiri și contradicții care m-au prins de la primele pagini. Apoi, acțiunea are loc În Londra, New York și Africa de Vest, iar Zadie reușește să construiască foarte bine contextul social prin momente cheie, prin relațiile dintre personaje și diferențele culturale integrate organic în poveste.

(Denisa Niță, Redactor șef adjunct Lovedeco)