Parchetul care scârțâie oferă un indiciu că undeva există o mișcare sau o tensiune care nu ar trebui să fie acolo. Fie că este vorba despre reacția naturală a materialului la umiditate, despre un substrat imperfect, despre un montaj greșit sau despre uzura apărută în timp, cauza reală poate fi identificată și, în multe situații, corectată prin soluții relativ simple. Află din articol de ce scârțâie parchetul și ce soluții simple pot rezolva probleme în cel mai scurt timp.
De ce scârțâie parchetul
Parchetul este o pardoseală realizată din materiale pe bază de lemn sau derivate din lemn, iar acest detaliu explică, în mare parte, de ce în timp poate deveni zgomotos.
În funcție de tipul ales, felul în care reacționează parchetului diferă: parchetul din lemn masiv este realizat din scânduri dintr-o singură bucată de lemn și este apreciat pentru durabilitatea sa și pentru faptul că poate fi recondiționat prin șlefuire, însă este și cel mai sensibil la schimbările de umiditate și temperatură.
Lemnul natural se dilată atunci când aerul este mai umed și se contractă când mediul devine uscat, iar aceste variații duc, în timp, la apariția unor mici jocuri între elementele pardoselii sau între parchet și structura suport.
Parchetul stratificat, care are un strat superior din lemn natural și mai multe straturi suport dispuse în sensuri diferite, este mai stabil dimensional, tocmai pentru că structura sa este gândită să limiteze deformările. Cu toate acestea, rămâne tot un produs pe bază de lemn și, implicit, reacționează la mediul din locuință.
Parchetul laminat, foarte răspândit în apartamentele moderne, are un miez din fibre de lemn presate și un strat decorativ la suprafață și se montează, de regulă, flotant, prin îmbinare de tip click. Această metodă de montaj îl face mai dependent de calitatea substratului și de existența rosturilor de dilatare, iar orice mică imperfecțiune poate favoriza apariția zgomotelor.
Scârțâitul apare atunci când pardoseala nu mai stă perfect fixă în toate punctele sale. La fiecare pas, plăcile se pot mișca foarte puțin, aproape imperceptibil, iar această mișcare generează frecare: între plăci, între parchet și stratul suport sau, în unele cazuri, în structura podelei de dedesubt.
Sunetul este, de fapt, semnalul că pardoseala nu mai are o susținere uniformă sau că materialul lucrează sub influența mediului.
Cauze posibile pentru care scârțâie parchetul
Una dintre cele mai frecvente cauze ale scârțâitului este substratul denivelat. Dacă șapa sau podeaua pe care a fost montat parchetul nu este perfect plană, atunci plăcile nu sunt susținute uniform. În timp, în punctele unde există goluri sau diferențe de nivel, parchetul se va flexa ușor la fiecare pas, iar această mișcare repetată duce la apariția zgomotelor. Chiar și denivelările mici pot deveni problematice, mai ales în cazul parchetului montat flotant.
O altă cauză importantă este folosirea unui substrat nepotrivit sau degradat. La parchetul laminat și la parchetul stratificat montat flotant, folia sau stratul suport au rolul de a prelua mici imperfecțiuni ale șapei și de a reduce zgomotele de impact. Dacă acest strat este prea subțire, de calitate slabă sau s-a deteriorat în timp, pardoseala devine mai sonoră, iar frecarea dintre plăci și substrat se amplifică.
Lipsa rosturilor de dilatare la marginea camerei reprezintă o altă problemă frecvent întâlnită. Parchetul are nevoie de un mic spațiu între marginea sa și pereți, tocuri sau praguri pentru a se putea dilata și contracta natural.
Atunci când acest spațiu lipsește sau este prea mic, pardoseala ajunge să fie mult prea stabilă între elementele fixe ale camerei. Pe măsură ce materialul lucrează din cauza variațiilor de umiditate și temperatură, apar tensiuni care se pot manifesta prin ridicări ușoare, frecări laterale și, implicit, scârțâit.
Variațiile de umiditate din locuință joacă un rol major, mai ales în cazul parchetului din lemn natural. Aerul prea uscat determină contracția lemnului, ceea ce poate crea spații fine între plăci sau între parchet și structura de dedesubt. Aerul prea umed, în schimb, favorizează dilatarea materialului și tensionarea îmbinărilor. Ambele situații cresc probabilitatea apariției mișcărilor și a zgomotelor la mers.
Mizeria acumulată în rosturi sau sub plăci este o cauză adesea trecută cu vederea, dar relevantă mai ales la parchetul laminat montat flotant. Particulele de praf, nisip sau alte impurități pot ajunge în zonele de îmbinare, iar la fiecare pas se produce o frecare fină între aceste particule și material, ceea ce poate amplifica sunetele neplăcute.
Montajul incorect este, de asemenea, o sursă frecventă de probleme. Dacă parchetul nu a fost aclimatizat corespunzător înainte de montaj, dacă îmbinările au fost forțate sau dacă adezivul, în cazul parchetului lipit, a fost aplicat neuniform, în timp apar zone tensionate sau, dimpotrivă, zone care nu sunt bine fixate. Aceste diferențe de comportament duc la mișcări locale și la scârțâit.
Nu în ultimul rând, uzura în zonele de trafic intens sau slăbirea îmbinărilor pot contribui la apariția zgomotelor. În timp, sistemele de îmbinare ale parchetului laminat se pot uza, iar la parchetul din lemn pot apărea mici spații între elemente. În locuințele unde pardoseala este montată pe o structură de grinzi, problema poate veni chiar din structura podelei, unde pardoseala se mișcă ușor pe grinzi, iar sunetul se transmite la suprafață.
Cum e bine să procedezi: soluții simple și eficiente
O primă soluție pentru a rezolva problema este identificarea exactă a zonei care scârțâie și a tipului de zgomot. Observarea atentă a pardoselii și a modului în care sunetul apare la mers poate oferi indicii despre cauză: dacă zgomotul apare într-un anumit rost, este posibil să fie vorba despre frecarea dintre plăci; dacă sunetul se simte pe o suprafață mai mare, problema poate ține de substrat; dacă podeaua pare ușor elastică, cauza poate fi structurală.
În multe cazuri, soluțiile simple pot avea un efect surprinzător de bun. Stabilizarea nivelului de umiditate din locuință ajută în special în cazul parchetului din lemn. Menținerea unui nivel moderat de umiditate, mai ales în sezonul rece, când aerul din interior devine foarte uscat, poate reduce contracțiile și, implicit, zgomotele. De asemenea, o curățare atentă a rosturilor și a suprafeței pardoselii poate elimina particulele care contribuie la frecare și la accentuarea sunetelor.
Pentru parchetul din lemn, acolo unde scârțâitul provine din frecarea dintre elemente, se pot folosi uneori lubrifianți uscați, precum grafitul pudră sau talcul, aplicați cu grijă în rosturi. Aceștia reduc frecarea fără a afecta finisajul. În cazul parchetului flotant, verificarea și corectarea rosturilor de dilatare la margini pot elimina tensiunile care duc la zgomot, mai ales dacă pardoseala a fost montată prea strâns între pereți.
Atunci când problema este legată de structura podelei, iar locuința permite accesul pe dedesubt, soluțiile mai eficiente presupun fixarea substratului pe grinzi sau introducerea unor pene subțiri, cu adeziv, pentru a elimina jocurile dintre elemente. În situațiile în care nu există acces inferior, pot fi necesare intervenții punctuale de fixare dinspre suprafață, realizate cu mare atenție pentru a nu afecta aspectul pardoselii.
Dacă scârțâitul este însoțit de zone moi, de deformări vizibile ale parchetului sau de suspiciuni privind umezeala din substrat, este indicată evaluarea de către un specialist. În astfel de cazuri, zgomotul poate fi doar semnalul unei probleme mai serioase, iar o intervenție superficială nu va face decât să amâne rezolvarea reală.
Alte subiecte interesante
Ultimele articole
