Refuzul vecinilor pentru acordul închirierii locuinței în regim hotelier. Cum poți să acționezi

Închirierea locuinței în regim hotelier nu poate funcționa în mod oficial fără acordul vecinilor cu care împarți pereții comuni. Uneori, refuzul acestora vine din teamă sau din neștiință. Însă, în calitate de proprietar, trebuie să știi cum să procedezi. Uite ce poți să faci pentru în cazul refuzului vecinilor vizavi de acordul închirierii locuinței în regim hotelier. Îți arătăm pe ce căi legale și corect să acționezi, în articol. 

Ce să știi despre închirierea locuinței în regim hotelier

Închirierea în regim hotelier nu este o simplă formă de a găzdui pe cineva pentru câteva zile, ci o activitate turistică reglementată. Ea presupune punerea la dispoziție a locuinței pentru perioade scurte, uneori doar pentru 24 de ore, și necesită, potrivit legislației în vigoare, obținerea unui certificat de clasificare emis de Ministerul Turismului. 

Practic, apartamentul este încadrat într-o categorie similară cu pensiunile și hotelurile, chiar dacă proprietarul acționează ca persoană fizică.

Pentru a primi acest certificat, proprietarul trebuie să depună o documentație completă: cererea de clasificare, fișa standardizată de încadrare, copia actului de identitate, actul de proprietate, ba chiar și alte avize locale, în funcție de oraș. 

Dar documentul care ridică cel mai des probleme este acordul vecinilor cu care proprietarul împarte pereți comuni, precum și acordul asociației de proprietari. Legea consideră acest acord ca fiind obligatoriu pentru autorizarea activității; asta pentru că statul pornește de la premisa că turiștii pot crea un potențial disconfort în blocurile de locuințe, iar vecinii afectați trebuie să fie de acord cu acest inconvenient temporar. 

Ce faci dacă vecinii refuză să-ți dea acordul pentru închirierea locuinței în regim hotelier

Refuzul vecinilor este, în multe cazuri, cea mai complicată etapă din întreg procesul. Iar motivele pentru care un vecin poate spune „nu” sunt variate. 

Unii se tem de zgomot, de petreceri sau de un flux continuu de persoane străine în bloc. Alții au avut experiențe neplăcute în trecut și preferă să evite orice risc. Există și situații în care reticența vine pur și simplu din necunoaștere sau dintr-o percepție eronată că regimul hotelier ar transforma blocul într-un spațiu permanent agitat.

În fața unui refuz, primul pas nu este unul legal, ci unul mai degrabă interpersonal. În calitate de proprietar trebuie să discuți calm cu vecinii, să le explici ce presupune activitatea și să le clarifici faptul că este o operațiune reglementată strict. Uneori, informațiile corecte pot elimina temerile. Poți aduce dovezi, reguli de funcționare, angajamente privind liniștea, ba chiar și planuri de supraveghere a accesului în bloc.

Un al doilea pas este implicarea asociației de proprietari care chiar poate face diferența între un accept și un refuz. În adunările generale, se pot vota decizii, se pot explica proceduri, iar uneori majoritatea votează favorabil chiar dacă un vecin rămâne reticent. Există situații în care acordul asociației poate suplini lipsa unei semnături individuale, în funcție de specificul blocului și de modul în care este reglementat regulamentul intern.

Dacă nici dialogul, nici intermediarii nu dau rezultate, iar refuzul este categoric, poți începe să se te apropii de zona în care poți lua în calcul o acțiune oficială, de natură juridică.

Când este cazul să apelezi la instanță

Atunci când refuzul vecinilor devine repetat, nejustificat și chiar abuziv, ai la dispoziție calea instanței. Refuzul unui vecin poate fi analizat juridic, iar instanța poate stabili dacă el are sau nu fundament legal. De altfel, există situații care arată doar o opoziție bazată pe antipatie sau pe teamă, fără argumente reale, ceea ce instanța o poate considera drept neîntemeiată.

Totuși, trebuie clarificat un aspect important: instanța nu poate obliga în mod direct un vecin să își dea semnătura. Dar ceea ce poate face este să constate că refuzul nu are bază legală și să decidă că lipsa acelei semnături nu poate produce efecte juridice în procesul de clasificare. Cu alte cuvinte, instanța poate confirma că acordul ar fi trebuit oferit, iar această constatare poate ajuta proprietarul în dialogul cu autoritatea emitentă a certificatului.

Pentru a avea șanse reale în fața instanței, trebuie să prezinți dovezi clare: discuții purtate, încercări de amiabilitate, explicații oferite, puncte de vedere ale asociației și, mai ales, motivul refuzului – care trebuie analizat pentru a stabili dacă este rezonabil. În lipsa unor argumente solide de partea vecinilor, instanța poate decide favorabil. 

Alte metode pe care să le încerci

Chiar dacă legea oferă căi formale, cele mai bune rezultate vin adesea din metode amiabile, care păstrează liniștea în comunitatea blocului și evită conflictele. 

În calitate de proprietar poți propune o discuție comună în cadrul asociației, unde să explici exact ce presupune activitatea și ce măsuri vei lua pentru a evita disconfortul. De asemenea, poți prezenta un set de reguli interne pentru turiști, care vor fi afișate în apartament și comunicate înainte de cazare.

O altă metodă utilă este aceea de a oferi garanții clare vecinilor: un număr de telefon la care pot suna în cazul unor probleme, o promisiune scrisă că vei monitoriza constant respectarea liniștii sau chiar angajamente că vei limita numărul de persoane cazate. În unele cazuri, proprietarii instalează sisteme de control al accesului, pentru a liniști temerile legate de securitate.

Nu trebuie trecută cu vederea nici varianta medierii. Un mediator autorizat poate ajuta la detensionarea situației și poate facilita o înțelegere care să fie acceptată de toate părțile, fără costuri mari și fără proceduri complicate.