
Cum arată viața unei familii de români dintr-un sat danez cu 200 de locuitori, într-o casă de lemn cu costuri reduse
Ana și Mihai trăiesc de ani buni în Danemarca. Locuiesc într-un sat aflat la 12 kilometri de orașul Skive, din nord-vestul țării. Mihai a lucrat multă vreme în agricultură, ca mulți alți români veniți aici în căutarea unui trai mai bun. De vreo cinci ani, însă, este operator într-o fabrică de producție. Ana lucrează în Herning ca asistent social, la un centru pentru persoane cu autism. Împreună o au pe Otilia, fetița lor de șapte ani.
Cei doi tineri au locuit ani buni în chirie, într-un apartament în centrul orașului Skive. După pandemie, când au devenit părinți, s-au mutat la curte. Și-au cumpărat într-o localitate micuță, cu comunitate bine închegată, aflată la câțiva kilometri de Skive.
„La început, recunosc că nu mă încânta foarte tare ideea de a mă muta într-un sat cu 200 de locuitori, dar cred că am pornit cu idei preconcepute”, spune Ana. „Îmi aduc aminte că primul loc pe care l-am văzut a fost grădinița din sat și atât de mult mi-au plăcut copiii care se jucau în curte, încât am simțit că acolo e locul nostru”.
Cum au găsit casa de 120 metri pătrați și de ce au doar strictul necesar în ea
Casa este cumpărată cu credit și a costat de 90.000 euro. O casă similară, spune Ana, poate fi și de două ori mai scumpă când se află aproape de un oraș mare. Este o locuință din lemn, construită în 1974, pe un singur nivel, cu izolație la mijloc și cărămidă pe exterior. Are o suprafață de 120 metri pătrați, plus alți 20 metri pătrați de terasă acoperită. Casa are trei dormitoare, o sufragerie în formă de „L”, o bucătărie spațioasă, două băi și o cameră tehnică unde se află mașina de spălat, uscătorul, câteva dulapuri și chiuveta.
Foștii proprietari, doi bătrânei simpatici, au avut mare grijă de casă, așa că nu au simțit nevoia de cine știe ce îmbunătățiri. În 2021, când s-au mutat, au văruit interiorul pentru refresh. În 2025 au zugrăvit dormitorul și intenționează să mai schimbe câteva uși și dulapuri prin casă, dar în rest preferă să păstreze totul cât mai simplu. Pentru Ana și Mihai, „acasă” nu înseamnă neapărat mobilier sofisticat sau aparatură de ultimă generație. Și-au dorit, mai degrabă, un spațiu care să le aparțină, cu obiecte care să le amintească de casele lor din România, cu suveniruri adunate din numeroasele explorări sau cu desene ale Otiliei, expuse pe pereți.
„Mi-a plăcut energia bătrâneilor care au locuit aici, ne-am împrietenit imediat și am păstrat legătura o lungă perioadă. Casa a fost construită de fostul proprietar, ajutat de un prieten de-ai lui, care locuia peste drum. Și-au facut casele în același timp, exact la fel”, povestește Ana. „Este o locuință simplă, pe parter, spațioasă și ușor de întreținut. Are panouri solare și pompă de căldură, așa că nici costurile de întreținere nu sunt prea mari. Noi suntem de modă veche. Nu ne-am luat mașină de spălat vase, cafeaua o facem la ibric, câteodată gătim la ceaun, în curte”.
Un loc în care Ana și Mihai își petrec mult timp este grădina lor de 900 de metri pătrați. Când au cumpărat casa, au găsit o grădină impecabilă și s-au simțit datori să ducă tradiția mai departe, mai ales că bătrâneii mai veneau la ei în vizită. Așa că de voie, de nevoie, au învățat și ei să se descurce. Acum, grădinăritul a devenit cel mai plăcut mod de a petrece timp în familie.
„Soțul meu este absolvent de Agronomie. Și eu am făcut un an. La început, nu prea ne ieșeau lucrurile în grădină, dar în timp, a început să ne prindă treaba asta. Avem un iepuraș cu care ne place să stăm pe iarbă sau să-l urmărim cum fuge peste tot, gătim în aer liber, când vremea ne lasă, ne uităm la filme Disney, facem ture pe uliță, jucăm diferite jocuri”, povestește Ana.
Satul din Danemarca este o comunitate strânsă din care nu le lipsește nimic
Satul este bine organizat, în ciuda faptului că are puțin peste 200 de locuitori. Există grădiniță, loc de joacă, terenuri de sport, bibliotecă și sală de evenimente. Este o comunitate micuță, închegată, cu oameni care se vizitează, cu seri de bingo, cine comune și petreceri de Crăciun, evenimente pentru care se achită taxe modice. Străduțele sunt îngrijite, cu case cu arhitectură similară, fără porți și împrejmuite cu gard viu, tuns exemplar. În zonă nu este trafic aproape deloc. Ana povestește că în cele mai multe zile auzi doar vântul și cocoșul vecinilor.
Ce le place mult în Danemarca este sentimentul de comunitate. Simt că totul este bine gândit, bine organizat și că e o țară perfectă pentru familii. Limba a fost un hop dificil, dar statul oferă cursuri gratuite de limbă, timp de trei ani. Au acolo un stil de viață relaxat, petrec mult timp în aer liber, deși clima e destul de capricioasă. Copiii sunt învățați să fie independenți de la vârste fragede. Iar taxele sunt mari, spune Ana, dar știe că banii ajung în infrastructură și în servicii.
În timpul liber, călătoresc prin țară și descoperă natura
De când locuiesc în Danemarca, Ana și Mihai au încercat să viziteze tot ce s-a putut. Cum prind puțin timp liber, se uită pe hartă să vadă ce mai e de bifat. „De fiecare dată când ajungem într-un loc nou spunem că asta e preferatul nostru de până acum”, glumește Ana. „Adevărul este că e o țară în care ai ce să vezi. Ai peste tot mare, fiorduri, păduri imense și în același timp, orașe dezvoltate, arhitectură wow și ordine la fiecare colț. Sunt foarte pricepuți în a scoate în evidență orice pietricică, orice copăcel. Ne place mult să facem trasee prin păduri, să vânăm troli, să descoperim plaje noi, dar și sa strabatem străzi pietonale în orașe noi, să urcăm pe rooftop-uri. Mi se pare că se găsește câte ceva pentru toate gusturile, vârstele și buzunarele. Multe dintre atracții sunt și gratuite”.
Până acum, le-a plăcut mult Aalborg, oraș universitar, cu o arhitectură aparte și insula Fur, declarată acum câțiva ani cea mai frumoasă insulă daneză, însă, spun ei, în fiecare orășel au găsit ceva deosebit.